”Om bun”. Editorial Vali Moraru, după dispariția lui Mitică Marcu

S-a stins Mitică Marcu. Nu am cum să vorbesc despre fotbalist, nu l-am prins. Imaginile sunt foarte puține, așa că rămân doar cifrele pentru cei ca mine. Primele două titluri din istoria Craiovei au fost cu Marcu pe teren. Și-au mai fost și două Cupe. Și a apucat să dea și câteva goluri la națională într-o vreme în care nu ajungeai acolo după 3-4 goluri în campionat. Cu siguranță a rămas în inimile multora dintre suporterii Științei de o anumită vârstă.

Nu a avut o carieră notabilă de antrenor. Și nici nu l-am cunoscut ca om. Așa că, de ce naiba simt nevoia să scriu despre Mitică Marcu?

E simplu, pentru că tocmai un astfel de om, cu care nu am avut nici în clin nici în mânecă, s-a purtat atât de firesc cu mine încât merită din plin o aducere aminte. Pentru că bunătatea e rară.

Mitică Marcu era antrenorul lui Electroputere în Liga 1, `94 – `95. Iar eu eram la primul sezon de reportereală sportivă. Ne-am intersectat înainte de meci. Nu mai știu cu cine juca Electro și nici rezultatul final. Dar erau vremurile când ziariștii ”de la București” erau chemați la un prânz dat de clubul gazdă la care mai participau și arbitrii. Așa erau vremurile.

Apoi, după meci, Mitică Marcu e cel care m-a întrebat dacă am cu ce să ajung la gară, pentru drumul de întoarcere. Și s-a oferit să mă ducă el cu mașina. Să ne înțelegem, nici nu cred că știa cum mă cheamă și nici la ce ziar lucrez. Tocmai de aceea m-a mișcat gestul lui. Ne-am urcat într-o mașină absolut firească pentru acele vremuri, ceva la mâna a doua, semn că nu se îmbogățise din fotbal.

Mitică Marcu nu vorbea mult, cel puțin nu a făcut-o atunci, cu mine. Nu a încercat nici un moment să mă inunde cu ideile lui tactice sau cu marile strategii încercate în meciul abia încheiat. Sau să mă facă să zic ceva de bine de el ”la ziar”, a doua zi, în cronica meciului.

Am schimbat două vorbe de meci, tot atâtea despre viață și cam atât. Ne-am salutat la despărțire, i-am mulțumit pentru ajutor și ne-am văzut fiecare de drumul lui.

A fost prima și ultima oară când ne-am intersectat viețile. Mitică Marcu a plecat. Și gândul mă duce la piesa lui Dan Andrei Aldea. Eu eram un biet menestrel. Iar Mitică Marcu era un Om Bun.

Citește și

Doliu în fotbalul românesc. Fostul internațional trecut pe la Craiova și Steaua s-a stins din viață

Doliu în fotbalul românesc. Fostul internațional trecut pe la Craiova și Steaua s-a stins din viață

”M-ai ’nțeles?”. Vali Moraru se întreabă cât valorează, de fapt, supremația din SuperLiga: ”Toată vânzoleala e inutilă dacă nu contăm în cupele europene”

”M-ai ’nțeles?”. Vali Moraru se întreabă cât valorează, de fapt, supremația din SuperLiga: ”Toată vânzoleala e inutilă dacă nu contăm în cupele europene”

”Iartă-mă, Diego!”. Vali Moraru, elogiu la adresa celui care l-a depășit pe Maradona: ”A mai coborât un extraterestru pe Pământ”

”Iartă-mă, Diego!”. Vali Moraru, elogiu la adresa celui care l-a depășit pe Maradona: ”A mai coborât un extraterestru pe Pământ”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google