”Hagi către Nord”. Editorial Marius Mitran, înaintea debutului României în Nations League
Galerie foto (1 fotografii): ”Hagi către Nord”. Editorial Marius Mitran, înaintea debutului României în Nations League
Marius Mitran | Publicat: 24.09.2026 18:12 | Actualizat: 24.09.2026 18:12
Ne pregăteam să dăm Bac-ul, dar nu asta ne pusese pe gânduri în dimineața aceea. Eram cu doamna Astrid Rodinciuc, aveam română așadar, dar nu discutam de vreo zece minute decât despre admiterea la facultate.
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro
Și genială cum era, doamna Rodinciuc a arătat, la un moment dat, așa, cu arătătorul în sus și a zis că altceva o preocupă. “Unii veți reuși, sper că toți, Dumnezeu știe…dar unii o să picați. Problema nu e că veți pica, nu e niciun necaz în asta, credeți-mă! Sunteți foarte tineri, șanse vor mai fi. Și poate e chiar mai bine să intrați la 20 de ani în facultate, nu la 18 sau la 19. Problema adevărată e să țineți Nordul, să nu vă pierdeți busola niciodată! Să nu renunțați niciodată! Să credeți în voi, înainte de orice! Nordul, țineți minte! Sus!” Și îi văd și acum mâna ridicată cu degetul arătător undeva deasupra tâmplei drepte. Nordul, carevasăzică!
Eu, bineînțeles, am fost între cei care au verificat teoria doamnei de română din acea dimineață. Ca să îmi spun mie însumi, acum, după exact 40 de ani, că am ținut Nordul. Poate că da. Cert e că în vara aceea am picat la facultate.
Un om pe care, în anii care au urmat acelei lecții pentru tineri, l-am cunoscut tot ca pe un profesor de adolescenți și nu numai, e Gică Hagi. Mâine, echipa României, condusă de el, după un sfert de secol din nou, începe un proiect.
Întâmplător sau nu, undeva foarte în Nord, la Stockholm, unde va trebui să facă față Suediei, o selecționată care o depășește pe a noastră, în acest start în care orice se poate discuta încă, la foarte multe capitole. Nu la toate!
La unul măcar, la cel puțin un capitol, România noastră e la nivelul la care trebuie să fie: la cel al speranțelor.
Iar acolo o ține Gică Hagi. El face România, în aceste zile, să creadă în ea însăși, ca să poată apoi să creadă în victorie.
Nu știu dacă această victorie, această re-admitere a noastră la școala superioară a fotbalului european, se va produce acum, la Solna, pe stadionul lor sub formă de căpșună. Probabil că nu. Nu știe niciunul dintre noi. Doar că unii credem că va veni. Acum, cu Suedia, ori luni, cu Bosnia. Poate în Polonia, peste o săptămână. Ori cu Suedia, pe Arena Națională. Poate în toate aceste meciuri, cum a avut curaj să spună Hagi că dorește să se întâmple lucrurile.
Va veni!
Știm toți cât valorează loturile pe Transfermarkt.com, ale lor și al nostru, știm că ai lor joacă pe la Liverpool și ai noștri pe la Rayo Vallecano ori Fiorentina, în cazurile cele mai bune. Și totuși, după atâția ani, cineva ține Nordul!
Hagi crede că se poate. Aceste 12 puncte invocate sunt, de fapt, o declarație de asumare a tot ce va fi de acum înainte, ba chiar mai mult decât atât. Ce trebuia să le fi spus lui Radu și lui Bancu, lui Răzvan Marin și Ianis? Că e greu spre imposibil? Știau și ei. Că valoarea, că adversarii, că să avem răbdare și să ne cunoaștem mai bine!?
Hagi știe că nu mai e timp. Că, spre deosebire de examenele de admitere ale altora, el nu mai are drept la recurs: va duce naționala la Turneul final, la cel European și apoi la cel Mondial, convingându-i pe băieți că se poate!
Apoi, chiar se va putea. E o decizie simplă și riscantă, la prima vedere, pentru că e vorba de un joc de fotbal, totuși. Este însă, în același timp, o decizie obligatorie, pentru că la Hagi fotbalul e viață, înainte chiar de viața însăși.
Îmi doresc să se întâmple așa cum Hagi mi-a spus de zeci de ori că se va întâmpla. Că nu se poate să nu mai fie talent în țară, că nu se poate să se fi sfârșit pentru totdeauna fotbalul românesc, că, o să vezi, “o să reușim!”.
Nu scorul va fi important vineri noapte, la terminarea meciului de pe “Strawberry Arena” din Solna. Sigur, dacă va fi un rezultat bun, va fi important, pentru că ar putea fi o teorie demonstrată. Foarte bine. Dar esențialul va sta în atitudinea unei generații care a arătat suflet și trebuie să demonstreze acum, pe lângă sacrificiu, valoare. Hagi crede că o are.
Mai rămâne să fie convinsă și generația. Și, prin ea, lumea asta dură și mereu în căutare de victime.
E un mare risc să vorbești? Da. Este însă de o mie de ori mai mare riscul asumării a tot și a toate, riscul României.
Hagi a înțeles de mult că altă cale nu e și atunci iată-l aici, încercând, pentru că el crede. Am mai spus-o, meseria de a crede în oameni e cea mai bună definiție a celui mai cunoscut român de pe Planetă. De această dată, spre deosebire de acum un sfert de veac, de pildă, Hagi și știe niște lucruri, pe care atunci nu avea cum să le stăpânească.
Știe!
Și, desigur, mai este nevoie și de un dram de noroc.
Însă nici țara, nici Hagi, în toți acești ani, nu și-au pus cine știe ce bază în el. Nici doamna Rodinciuc nu ni l-a pomenit, acum 40 de ani. Eu sper însă să fie de partea noastră! Când a fost, am învins la Stockholm, de aia zic!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite






