Ștefan Beldie: Ce se întâmplă cu Nicolae Dică?

A preluat sezonul trecut pe CS Mioveni, care se afla în pragul colapsului sportiv, și a abandonat-o după ce a fost evident că va retrograda aproape matematic vorbind. Deși a avut rezultate mai mult decât decente cu aceasta în primă fază.

A preluat FC U Craiova și a plecat după doar o lună de acolo sub presiunea patronilor, nemulțumiți că lotul lor foarte bun obține rezultate foarte slabe cu Dică pe bancă. Care lot continuă să fie foarte bun și să aibă parte doar de antrenori slabi...

Al naibii ghinion!

În fine, a preluat tot pentru o lună FC Voluntari și a plecat zilele trecute pentru că nu-l ajutau nici rezultatele, nici presiunea pusă de conducătorii clubului să renunțe.

Ce se întâmplă de fapt?

Cu mult mai puțină experiență în antrenorat, Dică a obținut rezultate foarte bune cu FCSB în Europa, inclusiv o victorie pe teren propriu cu Lazio, dar are un parcurs dezastruos în Liga 1.

De asemenea, Dică a mers la FC Argeș în Liga a 3-a și a promovat-o în a doua ligă, ceea ce este o performanță oricât de amuzant li s-ar părea unora care n-au habar ce-nseamnă inclusiv o performanță la acel nivel.

De ce un antrenor tânăr, care a promis mult, ajunge astăzi să fie asociat cu eșecul

E vina lui?

Absolut.

Exclusiv vina lui.

Doar că nu e vina lui din rațiuni care țin de valoarea sa ca antrenor.

În condiții bune / normale, Dică a avut rezultate decente sau chiar foarte bune.

În condiții foarte dificile (Mioveni), Dică a obținut ceea ce era firesc să obțină - un amestec de rezultate bune și rezultate slabe.

Totuși, este ilogic ca un antrenor care a dovedit talent să devină mai slab pe măsură ce capătă experiență.

Prin urmare, cel mai probabil, problema lui Dică este una care ține de filosofia sa profesională, filosofie pe care a și enunțat-o la un moment dat și care se rezumă la ideea “nu vreau să stau cu forța unde nu sunt dorit”.

De asta, Dică semnează contracte care-l pun total la dispoziția unor oameni care nu au mai multă pricepere decât el în fotbal și la excesele emoționale ale acestora.

Mai mult, chiar și când teoretic litera contractului l-ar proteja, el confundă emotivitatea cu onoarea și cedează la orice nemulțumire manifestată de cei cu care a semnat contractul.

Deși ideea de-a nu sta cu forța la un club poate să pară din exterior una de-a dreptul onorabilă, iar Dică e posibil să fie mândru de el că nu se agață de scaun, realitatea este că se dă domn în relație cu oameni care ori nu sunt domni, ori nu vor să fie domni când vine vorba de cluburile pe care le conduc.

Dică nu mai e antrenor, ci vizitator de echipe

Dică ajunge să nu-și oferă șansa de-a antrena cu adevărat.

Stă atât de puțin peste tot în ultima vreme, încât FRF ar trebui să-i ofere dispensă de la regula care zice că nu poți antrena două echipe în același sezon.

El nu antrenează acele echipe, doar le vizitează.

Ca un turist.

Nu are cum să facă ceva dacă cedează atât de rapid. Mai ales când preia formații în plin sezon sau spre final de sezon, nu are cum să facă să conteze ceea ce știe ca antrenor în astfel de condiții.

În fine, cu atitudinea aceasta, Dică nu se sacrifică doar pe sine total aiurea, dar își sabotează și breasla pentru că conducătorii de club învață în relație cu el că e firesc ca antrenorul să cedeze când nu sunt rezultate și că un contract este doar o chestie formală până la prima dificultate întâlnită.

Nu am absolut nicio o îndoială că Dică are calități foarte bune de antrenor.

Sunt la fel de sigur de asta, cum sunt aproape la fel de sigur că le va irosi dacă nu alege prin deciziile sale nu doar să se respecte pe sine, ci să-i facă și pe ceilalți să-i acorde respectul pe care-l merită.

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.