Ștefan Beldie, după remiza de la Pristina: ”Cu ce se ocupă naționala României”

De la chestiuni emoționale din categoria "visul oricărui jucător" la chestiuni lemnos - pragmatice din categoria "o trambulină către fotbalul din Vest". Sau cel din Est, depinde de contract.

Și vei auzi inclusiv concluzii triste ale unor oameni care-s la rândul lor veșnic triști sau veșnic Șumudică sau veșnic realiști: "Nu mai reprezentăm nimic, nu mai contăm ca națională".

Dincolo de toate acestea, naționala este și una dintre formele cele mai puternice de expunere a felului în care sunt cu adevărat jucătorii selecționați, antrenorii care o conduc și chiar suporterii care-o susțin.

Nimic nu este mai evident decât ceea ce reușește naționala să ofere din acest punct de vedere. Pare marele sistem de eliminare a oricărei surprize reale. La națională, toți sunt exact așa cum sunt.

Îi vezi cum sunt

Nu descoperi antrenori sau jucători la națională. Doar îi vezi cum sunt. Dacă un selecționer e fricos sau curajos, vezi asta de la primul meci.

O vezi din selecția pe care o face, din declarațiile pe care le dă, din jucătorii pe care-i titularizează din schimbări, din modificări de tactică pe parcursul jocului, din conferința de după. O vezi fără dubii.

Nu vei ajunge vreodată în postura de-a spune "am crezut că Iordănescu e un antrenor fricos, dar după ce am câștigat acest turneu final pot să spun că e sfidător de curajos". Sub nicio formă.

Sau dacă Burcă, Marius Marin și Mihăilă sunt genul care se bucură exaltat când VAR anulează un gol adversarilor, păi vezi asta.

Așa sunt ei și nici măcar nu-nțeleg de ce ar trebui să le fie rușine că se comportă așa cum sunt. Mai ales că nu moderație este lipsa naționalei, ci rezultatele sunt problema.

Nu ai cum să zici asta

De asemenea, nu vei ajunge să spui că Sorescu este fundașul de bandă care ne lipsea. N-ai cum să zici asta.

Dacă te uiți cât de cât la fotbal, știi chiar din cel mai bun meci făcut de el în această postură că nu e postul lui și că toți cei care-l vântură pe acolo o fac din cauze ce țin de limitele lor sau ale variantelor de selecție. Sau din ambele cauze.

În fine, nu poți spune că ai avut niște așteptări înainte de meciul cu Kosovo, iar la final ai fost super dezamăgit sau super încântat.

Ce vreau eu să spun nu este că e timpul să abandonăm speranțele pentru că nu jucăm mare lucru. Sau să ne blazăm sub forța ideii atât de des vânturată că "jucătorilor nu le pasă, nu au determinare, bla-bla".

Marele farmec al reprezentativei este exact acest lucru - că-n ciuda clarității absolute pe care o oferă, poți spera în continuare fără să fii ridicol.

De ce? Pentru că ești suporter și nu e nicio surpriză în faptul că speri de fiecare dată ca lucrurile să iasă bine, indiferent de ce repere recente ai. Altfel, fotbalul nu-i obligatoriu.

Poți oricând să urmărești alte domenii, unele chiar mai predictibile decât parcursul echipei naționale. De exemplu, orice este legat de politică.

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.