Ștefan Beldie: ”Florinel Coman în dialog cu zeul Becali la gura peșterii”

Mai exact, din ceea s-ar numi epoca primitivă, ca să folosesc o sintagmă obișnuită pentru un astfel de cadru.

De ce te invit acolo?

Pentru că o bună parte a ceea ce înseamnă relații sociale și dinamică de grup s-a construit și apoi a devenit programare aproape biologică în acel context.

Inclusiv modul în care suntem tentați să acționăm / reacționăm în relație cu ceilalți ține la nivel primar de experiențe transmise din acele timpuri mai mult decât cultural.

Printre aceste moșteniri, există și comportamentele "potrivite" într-un grup de bărbați a căror scop principal este să câștige în conflictele cu alte grupuri.

În trecut, trofeul era supraviețuirea sau o poziție mai bună a grupului. Dar și astăzi, mizele sunt doar aparent mai sofisticate și mai sus situate în ierarhia lui Maslow.

De exemplu, câștigarea unui meci de fotbal aduce satisfacții și bani câștigătorului, adică un echivalent modern al supraviețuirii și al întăriri poziției sociale.

Prin urmare, dacă privim echipa FCSB ca pe un grup de bărbați care încearcă să obțină cea mai bună pradă (titlul) dintr-o zonă de vânătoare (Superliga) la concurență cu alte grupuri (celelalte echipe), atunci Florinel Coman probabil c-ar fi liderul acestui grup.

Sigur, mai sunt și alți membri cu mare influență, precum Olaru sau Chiricheș sau Radunovici, dar Coman pare să fie cel mai talentat vânător.

Care vânător, în ciuda talentului său, nu ar putea vâna de unul singur decât rareori.

Dar e de la sine înțeles că așa cum succesul maxim se obține când membrii grupului conlucrează, așa și cel care dă lovitura decisivă este foarte important pentru victoriile echipei.

Ei, membrii acestui grup trăiesc o situație incredibilă...

Spre deosebire de membrii altor grupuri care-și văd zeul o dată pe an la o recepție dată în jurul focului după ce se încheie sezonul de vânătoare, ei îl văd în fiecare zi.

Direct sau prin intermediul a diverse vrăji media.

Zeul lor se numește Becali și legenda spune că lui i se datorează existența din prezent a acestui trib.

Asta pentru că deși nu el i-a înfăptuit fotbalistic, el s-a asigurat financiar că sunt cu toții la un loc și luptă pentru același obiectiv.

Într-o zi, după un conflict pierdut în dispută cu un grup-rival, care îi mai învinseseră de 3 ori în ultimele 4 întâlniri, liderul Coman are o discuție cu zeul Becali.

Discuție în cadrul căreia îi spune acestuia de ce a au pierdut și de ce în ciuda calităților sale de războinic a avut tot felul de alegeri greșite în timpul luptei - de exemplu, s-a repezit de unul singur să dea lovitura de grație, chestiune dificil de realizat inclusiv pentru războinici de la marile grupuri din câmpiile vestice.

Și-n acel dialog, Coman a spus că recurge la gesturi disperate pentru că nu se poate baza pe capacitățile unora dintre colegii săi.

Poate a dat nume concrete, poate nu.

În ciuda faptului că zeul Becali este degrabă vorbitoriu de fotbalist nevinovat, nu știm chiar exact ce și cum s-a întâmplat acolo.

Dar știm doar despre nemulțumirea lui Coman.

Care nemulțumire nu a fost exprimată în fața unora care nu pot face nimic în ceea ce privește îmbunătățirea calității grupului (ziariștii), ci în discuție cu omul care are drept de viață și de moarte fotbalistică la FCSB.

I-a spus celui care decide cine intră și cine iese din grup că unii războinici sunt slabi când vine vorba de dispute cu marile grupuri rivale.

Întrebarea este dacă Florinel Coman a făcut cu adevărat ceva ce îi sabotează poziția în interiorul grupului / ceva care slăbește într-un final forța acestui grup.

Dacă gestul său de-a se plânge zeului este o lipsă de caracter sau nu.

Răspunsul depinde de un aspect esențial...

Ceea ce i-a spus Coman zeului Becali reprezintă ceva ce a spus anterior în față și colegilor săi?

Pentru că dacă Florinel Coman a făcut asta, atunci lucrurile nu stau așa cum le prezintă analiștii întâmplărilor de pe marile câmpii de vânătoare (Panduru și ceilalți).

Îmi permit să speculez că Florinel Coman obișnuiește să le spună în față colegilor săi când prestațiile lor îl nemulțumesc.

Maniera în care o face poate nu este nici pe departe una elegantă - vezi cum s-a exprimat în relație cu Lucian Filip când acesta încă mai vâna fotbal.

Dar ideea rămâne - dacă i-a spus lui Becali ceea ce a reproșat și-n cadrul grupului, atunci este gestul unui om puternic, iar atitudinea sa ar putea chiar să facă un bine tribului.

Mai ales dacă, prin absurd, Becali decide în sfârșit să angajeze un mare preot-vrăjitor capabil să gândească strategiile de vânătoare ale războinicilor săi, așa cum se întâmplă pe la alte triburi.

Ce altceva ar fi trebui să-i spună Coman lui Becali?

Să mintă?

Să militeze pentru răsplată acordată celor care nu-și fac treaba?

"O, mare zeu Becali... Toți colegii mei sunt buni și merită credit chiar dacă nu dau randament!

Trebuie să acordăm protecție socială celor care nu performează pentru că ei n-au fost înzestrați la fel de mult precum cei mai norocoși dintre noi.

Nu fi crud și nu plăti doar performanța!".

Ar fi fost cam ciudat, nu?

Ar părea genul de idee modernă, specifică unor ideologii în care cel slab e slab întotdeauna pentru că n-a fost ajutat suficient sau a fost persectutat / dezavantajat, nu ca efect al acțiunilor sale concrete.

Mai bine rămânem la adevăr, chiar dacă pare o chestie atât de primitivă.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google