Ștefan Beldie: Rădoi are o mare problemă. Culmea, nu e FCSB

Și, eventual, cât de dificilă va fi disputa cu FCSB și CFR Cluj.

Între timp, nou-veniții au arătat că s-au integrat uluitor de rapid, iar FCSB și CFR Cluj tind cel puțin pentru moment să fie o problemă doar pentru echipele care vor să evite retrogradarea, uneori nici pentru acestea - vezi disputele lor cu Ciuc, Slobozia și Metaloglobus.

În schimb, ceva vechi, foarte vechi îl urmărește pe antrenorul Craiovei și-i influențează în bine, dar și în rău existența din fotbal.

Rădoi pare că a fost mereu așa, dar...

Se spune că totul ar fi început pe 22 martie 1981, când medicul care i-ar fi asistat nașterea a vrut să dea tradiționala și neștiințifica palmă de activare la fund bebelușului Mirel al lui Rădoi.

A ridicat mâna, dar n-a apucat să lovească pentru că viitorul fotbalist al Stelei și al naționalei a fost mai rapid și a dat el primul.

Mai mult, după ce l-a lovit, i-a spus foarte clar omului în halat:

“Dacă nu mă doriți aici, spuneți-mi. Plec imediat cu mama, nu doresc să stau într-un loc în care nu sunt respectat”.

Desigur, acestea sunt doar zvonuri, pe atunci oricum nu exista la îndemâna oricui tehnologia care să permită înregistrarea celor mai intime momente ale devenirii oamenilor.

Dar dincolo de glume, realitatea publică arată că omul acesta trăiește cu o intensitatea care riscă, în anumite momente, să-l aducă mai aproape de moarte decât de viață.

Ai putea crede că asta e alegerea sa și ai avea dreptate, dar orice alegere care-i afectează major și pe cei din jur este o alegere pe care alegătorul ar trebui să o analizeze ceva mai atent. Și când spun cei din jur, mă refer exclusiv la ce înseamnă activitatea publică a lui Rădoi - adică munca sa de antrenor al Craiovei.

Rădoi încearcă să facă bine de-o manieră aproape violentă

Pentru unii poate să pară ciudat că scriu despre asta într-un moment în care oltenii sunt pe primul loc, iar antrenorul a trecut fizic și poate psihologic printr-un moment dificil, care a necesitat intervenția unui medic.

Dar dincolo de idei clasic-deștepte din categoria “le e frică ălora de la București că luăm titlul” sau “au început să dea în Rădoi că a făcut treabă”, există faptele.

Și faptele spun atât istoric, cât și-n prezent că Rădoi este un tip care vrea să câștige cu o pasiunea atât de mare încât își pierde în mod real controlul sub presiunea propriilor încercări.

Aparent, lucrurile s-au redus mereu la afectarea propriei integrități în conflictul cu dușmani inerți precum geamul de la Bistrița pe când juca la Steaua sau banca tehnică de la Craiova pe când antrena la Craiova.

Dar cei din jur îi văd comportamentul lui Rădoi, iar jucătorii ajung în situația de-a fi ca niște copii răsfățați pe care un tată abuziv îi supune unor manifestări violente emoțional.

Așa, și?

Sunt bărbați, toți sunt majori, sunt foarte bine plătiți, să suporte că doar le vrea binele.

Sigur că le vrea binele, dar modul în care ajunge să le vrea binele este sub nivelul unui antrenor cu pretenții de viețuire în Europa anului 2025. Ca imagine, ca nivel al interacțiunii, ca respect în relație cu cel alături de care muncești pentru un obiectiv, ce face Rădoi este cel puțin incorect și nepotrivit, ca să folosesc niște cuvinte obosite specifice limbajului din vremurile noastre.

Rădoi nu e nici pe departe un circar, dar face circ

“Da, dar uite că victima e Rădoi. Jucătorii se bucură de salarii, prime și rezultate, singurul care ajunge cu tensiunea 23 cu 16 este Rădoi”.

Asta nu e o justificare, ci o formă de neputință.

Deși are rezultate de-a dreptul impresionante raportat la cât de masivă a fost schimbarea din lotul său, iar jocul în sine al oltenilor este cel mai bun pe care l-am văzut de când formația a promovat în prima ligă, Rădoi pare că nu reușește să obțină ce vrea fără acest circ real pe care-l face în jurul meciurilor.

Lacrimi după meciuri pierdute, cereri absurde în timpul jocurilor din categoria “publicul să nu mai facă valuri”, certuri cu spectatorii din spatele băncii, pumni dați în ce-i iese în cale, șuturi date în recipiente cu apă, stări reale de rău fizic care-l fac să nu mai poată sta pe picioare în vestiar, dispute verbale cu patronul Craiovei după ce acesta a spus un bună seara cam glumeț într-o intervenție la Digi Sport etc.

Rădoi face circ.

Nu de-o manieră falsă sau hahalerică, așa cum este de obicei sensul expresiei “a face circ”, ci de-o manieră real isterică.

De ce nu cred că Rădoi se va calma

Într-o lume plină de falși, teoretic ar trebui să apreciem ce face un om în mod natural. Doar că multe lucruri naturale sunt nocive, mai ales când vine vorba de-a ne preda impulsurilor.

Dar dacă tot vorbim de natura lui Rădoi, cred că marea problemă a acestuia ar putea fi faptul că ceea ce-i alimentează labilitatea din manifestări este în același timp ceea ce l-a făcut un antrenor iubit de mulți dintre jucătorii săi.

În aceeași rădăcină se află probabil și capacitățile sale de-a-i mobiliza pe fotbaliști sau pasiunea sa pentru a-și învăța și practica meseria.

De asta îmi e greu să-mi imaginez că Rădoi poate fi precum un fumător înrăit care spune “de azi, nu mai pun vreo țigară-n gură”. Pur și simplu, temperamentul său pare să-ncalece nu doar tot ceea ce mișcă-n jurul său, dar și propria sa personalitate.

Nici câștigarea titlului cu Craiova, chestiune care e real probabilă nu doar în contextul clasamentului, dar mai ales a jocului prestat de olteni, nu cred că va fi ceva care să-l echilibreze.

Rădoi are nevoie de timp și, probabil, de oameni care să-l convingă că tot ceea ce-l agită din exterior vine de fapt din interiorul său. Deci nu e vorba despre ce a făcut Baiaram în finalul meciului cu Farul, ci e vorba de cum alege Rădoi să fie.

Da, într-un final, pentru adulți este o alegere.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google