Ștucan, la moartea lui Dinu Vamă. “Te bag în p**** mă-tii!”, mesajul plin de furie și scuzele de la miezul nopții
Galerie foto (1 fotografii): Ștucan, la moartea lui Dinu Vamă. “Te bag în p**** mă-tii!”, mesajul plin de furie și scuzele de la miezul nopții
Costin Ștucan | Publicat: 29.01.2025 12:26 | Actualizat: 29.01.2025 12:27
Era mai 2006, la o lună după ciocnirea românească din sferturile Cupei UEFA. Steaua o scosese pe Rapid din Europa, acum cele două cluburi se băteau pentru titlu, iar ura fierbea. Steaua juca în Regie, cu Sportul, iar Rapid la Dej, cu CFR Cluj. La finalul meciului câștigat ușor de Rapid cu 3-1, steliștii au răbufnit. Mirel Rădoi a arătat presei un cearceaf de bilete la pariuri, spunând cu o satisfacție răutăcioasă: “Știam că vor bate! Am pariat pe asta!”.
În fața acuzațiilor clare de blat, era nevoie de o reacție de la Rapid. Jurnalistul a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Dinu Vamă. Dinu Gheorghe era numele din buletin, dar Vamă era numele de cod în redacții și în fotbal. Nu-i convenea, iar câțiva ziariști s-au trezit înjurați după ce au apucat să rostească doar “Bună ziua, domnule Vamă!”.
Pentru necunoscuți, răspunsul lui era mereu tăios, aproape acru.
Bună ziua, domnul președinte, Mihai Stoica spune că meciul dumneavoastră a fost aranjat. Cum comentați?
Cine e Mihai Stoica?
(Jurnalistul, sărind peste întrebarea ironică) Cum comentați?
(La fel de malițios) Cine e Mihai Stoica? Nu îl cunosc.
E managerul Stelei și spune că meciul dumneavoastră a fost aranjat…
(Ironic) Altă întrebare.
(Jurnalistul, iritat de atitudinea interlocutorului) A fost aranjat meciul CFR - Rapid?
Te bag în p**** mă-tii!
Și telefonul s-a închis brusc. Peste două minute, jurnalistul trimitea un mesaj text lung, plin de furie, care se termina cu “e greu să ai 7 ani de acasă”. Spre surprinderea lui, spre miezul nopții, Dinu Vamă a sunat înapoi și a prezentat politicos și curtenitor scuze.
Așa a început o legătură profesională pe care englezii ar numi-o de “love hate”. De-a lungul anilor, numărul jurnalistului a fost blocat, apoi deblocat, apoi iar blocat. “Nu mă duc la ăla (n.r. - jurnalist) să sifonez”, spunea Vamă atunci când era sunat să fie invitat la emisiuni.
18 ani mai târziu, în toamna lui 2024, omul de fotbal și jurnalistul s-au văzut pentru ultima dată, punând la cale un interviu care nu va mai exista.
Discuția de curtoazie a durat două ore. Relaxat, Vamă și-a povestit copilăria grea, venirea în București și ascensiunea profesională marcată de întâlnirea cu Tudor Postelnicu, temutul șef al Securității statului pe vremea lui Ceaușescu. Vamă și Postelnicu au fost vecini în Primăverii. Omul de fotbal povestea cu umor cum cozonacii făcuți de soacra lui l-au ademenit pe vecinul atotvăzător și atotmirositor.
“A sunat ușa, era chiar înainte de Paște. Când am deschis, am înlemnit. În ușă era Postelnicu. “Tovarășe, ce miroase atât de bine?”. Îți dai seama că l-am invitat la masă și i-am pus un cozonac cald și la pachet. A doua zi, sună iar soneria. La ușă, Postelnicu. Venise cu dulciuri pentru băiatul meu”.
Vamă povestea că legătura cu Postelnicu nu-i asigura imunitate totală. “Aveam mare grijă ce vorbeam în casă cu soția”. Dar influența șefului Securității era atât de mare încât Postelnicu a întârziat o dată decolarea avionului lui Dinamo pentru un meci european, pentru ca vecinul lui - dinamovist înfocat - să aibă timp să ajungă acasă, să-și facă un bagaj sumar și să ajungă înapoi la aeroport. “Când m-am urcat în avion, m-a luat Lucescu la rost: “După tine am stat, băăă?!”.
Relația lui Vamă cu Lucescu a fost mai strânsă chiar decât cea cu Postelnicu. Foștii angajați ai Securității (Dinu Gheorghe la serviciul vamal, Lucescu la clubul Securității) s-au întâlnit spre finalul anilor ’90, la Rapid, unde Lucescu avea nevoie de un om abil, uns cu toate alifiile.
Vamă nu i-a înșelat așteptările. Legenda spune că dincolo de zona birocratică a meseriei de președinte de club, fostul director al Vămii avea acces la zona gri a fotbalului românesc. Erau anii Cooperativei, când adversarii stăteau de multe ori la cutie, iar arbitrii plecau de la meciuri sătui și îndestulați. “În anii ăia, multe aranjamente se făceau la pauză. Unele echipe jucau prima repriză pe bune pentru a obține mai mulți bani în negocierile din pauză. Vamă avea obiceiul să meargă la vestiare și să arunce o vorbă: “Iese 8, intră 15”.
Pentru neinițiații aflați pe tunel, comanda lui Vamă putea însemna o schimbare de jucători. Numărul 8, înlocuit cu numărul 15. Dar - spun oameni care au trăit vremurile - totul era doar un cod. Oferta inițială de 8.000 de dolari era ridicată la 15.000 de dolari.
La cafea, când a fost întrebat de acest episod, Vamă a râs pe sub mustață. Era simpatic când râdea, iar mintea ascuțită îi permitea să aibă un umor acid. În prezența lui, un jurnalist simțea că stă lângă un păstrător al tuturor secretelor fotbalului românesc de după Revoluție, dar seiful era atât de bine păzit încât nu l-ai fi spart nicio cu o tonă de trinitrotoluen.
În ultimii ani, după plecarea de la Digi și după decesul soției, Dinu Gheorghe devenise o prezență fantomatică. Ieșea mai rar din casă, era filmat prin casele de pariuri și pe seama lui apăruseră tot felul de povești legate de datorii mari de bani și de potențiale țepe în afaceri cu măsline și portocale.
La telefon, răspundea la fel de rar, dar când o făcea era simpatic.
“Da, domnule Ștucan, iar ai aflat ceva?”.
Râdea mucalit, râdeai și tu anesteziat. Dar mereu aveai senzația că doar tu îl simpatizezi, un sentiment curios cunoscându-i trecutul. Vamă rămânea la fel de misterios, cu aerul ăla de eminență cenușie care s-a adaptat vremurilor.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
