"Șumi a ales circul și a băgat Rapidul în faliment. Chivu a ales tăcerea și are Italia la picioare". Adrian Florea se întreabă unde ar fi fost Giuleștiul, dacă Șucu alegea corect vara trecută

Adrian Florea | Publicat: 23.04.2025 22:38 | Actualizat: 23.04.2025 22:38
Final de august 2024. Dan Șucu pricepe că s-a păcălit cu Neil Lennon, îl dă afară pe nord-irlandez și încearcă să-și repare prostia. Negociază cu Cristi Chivu, românul care a cucerit lumea în tricoul Interului și care, ulterior, și-a început drumul în antrenorat în cel mai firesc mod cu putință: cu ani de ucenicie și cu trofee cucerite la comanda mai multor formații de juniori ale grupării nerazzurre.
Tratativele au eșuat, pretențiile fostului căpitan al naționalei au fost considerate aberante, iar Șucu a făcut pe plac galeriei, sau măcar a unei părți din ea, și l-a instalat pe Marius Șumudică pe banca Rapidului.
Chivu nu s-a grăbit, n-a abdicat de la principiile care l-au transformat în cel mai galonat fotbalist român din mileniul trei, iar în februarie i s-a ivit marea ocazie, Parma. Ironizat de mulți, "o echipă de Serie A e cu totul altceva decât una Primavera", Cristi a tăcut și a răspuns prin rezultatele "cruciaților".
Final de aprilie 2025. Grantul își joacă ultima șansă de a-și salva sezonul la Sibiu, în semifinalele Cupei. Pierde în prelungiri, 1-2, dar meritat, contra unui Hermannstadt mai motivat și mai bine pus pe teren de Măldărășanu.
Egalul Interului, superior "Bătrânei Doamne"
Exact în același interval orar, Parma lui Chivu preda o lecție de tactică și devotament, învingând pe Juventus (1-0).
Cel mai probabil, aventura lui Șumi se va încheia la finalul stagiunii, dacă nu cumva mai devreme. Va lăsa în urmă o calificare în play-off, performanță infimă pentru bugetul și orgoliul giuleștenilor, și un munte de controverse.
La vreo 1.500 de kilometri distanță, omul cu pretenții "aberante" are Italia la picioare și foarte probabil că ascensiunea lui va continua. Când preferi munca și lași circul în seama altora, rezultatele nu au cum să nu apară.
PS: O frază de apreciere și pentru Marius Măldărășanu. Mult prea puțin spectaculos pentru televiziunile/site-urile de sport, antrenorul care recent a împlinit 50 de ani și-a văzut de treabă în liniște la Sibiu și, la finalul a patru ani de mandat, e la un pas de un trofeu pe care-l merită cu prisosință. E încă o dovadă că seriozitatea e calea cea mai sigură către performanță.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite














