”Un dribling infinit s-a întors la cer!” Marius Mitran, recviem pentru Gigi Mulțescu

A murit într-o zi de toamnă, când, de regulă, lucrurile și oamenii și faptele lor încep, nicidecum să se termine. Dar viața acestui uriaș fotbalist s-a sfârșit acum și poate că e un semn că altundeva, aproape de noi, ceva va începe, ca un schimb cu Dumnezeu făcut posibil de un om al lui Dumnezeu.

Pentru că fotbalistul care îngenunchea aproape de unul singur pe Hamburg, deținătoarea Cupei Campionilor Europeni, în toamna lui 1983, a făcut și atunci un schimb: s-a oferit pe el, pentru ca lui Dinamo să-i fie bine!

Șutul lui de pe “23 August”, forțat de la o distanță cosmică, și, mai cu seamă, driblingul nesfârșit, infinit, de pe stadionul campionilor continentali, au fost nu doar golurile care au calificat-o pe Dinamo mai departe, zguduind telexurile și agențiile de presă din toată lumea, ci și pașapoartele lui Gigi Mulțescu pentru a trece granița în țara marilor eroi dinamoviști din toate timpurile.

A trecut-o atunci, acum 41 de ani, a mai trecut-o odată, pentru totdeauna, în acest început de toamnă greu de înțeles, dacă ai trăit vremurile acelea. Greu de înțeles, imposibil de acceptat, oricum.

Am făcut câteva emisiuni, vreo 20, cu Gigi Mulțescu, ori alături de marele OM, la radio și la diferite posturi de televiziune. Am vorbit cândva la o bere, a dat el, altădată, după ce pierduse un pariu cu Ilie Balaci, un pește și un pahar cu vin, undeva, pe la Piața Romană. Era un înțelept, era un copil cu gândire de filosof trecut prin toate, era bun.

A fost bun ca un tată din cărțile lui Sadoveanu, care îi plăcea mult.

Dar, mai ales, a fost un fotbalist mare, care dribla, fenta, te învârtea și te făcea să crezi că nu știi și că nu poți nimic, dacă îi erai adversar.

Dacă însă îi erai coleg, dacă erai Augustin sau Orac, Țălnar sau Andone, Dragnea sau Dudu Georgescu, dimpotrivă, te făcea să simți că poți orice, că știi, de fapt, totul. Că poți și tu, ceea ce putea, în realitate, doar el. Doar el!

Dinamo plânge azi. Nu este însă singură. Undeva, în Turcia, plâng alți oameni care l-au cunoscut. Fani ai Universității Craiova cred că le-a fost cel mai bun antrenor din ultimul deceniu. Ce puțin e un deceniu, nu-i așa?

Gigi Mulțescu a trăit doar șapte și puțin. Prea puțin.

Jiul Petroșani și Dinamo, mai ales Dinamo, îi datorează mare parte din acești ani, din ACEI ani. România îi datorează la fel de mult, pentru că oameni ca nea Gigi Mulțescu nu mai sunt. Nu prea mai sunt! Și, ceea ce e și mai trist, nici nu vor mai fi vreodată!

Odihnește-te în pace, Gigi Mulțescu! Și driblează-i pe toți, du-te, Gigi Mulțescu până în poarta Raiului! Dumnezeu o are, deja, deschisă!

Și chiar dacă nu o avea, la ce dribling a văzut Hamburgul, cândva…

Citește și

Ionel Dănciulescu, despre decesul lui Gigi Mulțescu: ”A murit o mare legendă și un mare om”

Ionel Dănciulescu, despre decesul lui Gigi Mulțescu: ”A murit o mare legendă și un mare om”

Florin Prunea, zguduit de moartea lui Gigi Mulțescu: ”Ce veste groaznică! Eram unul dintre 'copiii' lui”

Florin Prunea, zguduit de moartea lui Gigi Mulțescu: ”Ce veste groaznică! Eram unul dintre 'copiii' lui”

Lui Cristi Borcea i se făceau perfuzii când a aflat despre moartea lui Gigi Mulțescu: ”Știu de ce mă sunați...”

Lui Cristi Borcea i se făceau perfuzii când a aflat despre moartea lui Gigi Mulțescu: ”Știu de ce mă sunați...”

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!