special A fost ca la Trafalgar, doar că invers! 9 detalii tactice care au creionat finala EURO 2024, câștigată de Spania
Cristian Munteanu | Publicat: 15.07.2024 14:25 | Actualizat: 15.07.2024 14:25
Finala Euro 2024, dintre Anglia și Spania (1-2), a fost, dincolo de jocul spectaculos din repriza secundă, și o înfruntare a două idei tactice ale lui Gareth Southgate și Luis de la Fuente. Cristian Munteanu, senior writer al iAMsport.ro, analizează partida dintre <cârlanii> iberici și <cavalerii> Albionului.
Finala Euro 2024 a început anost, ca un blind date pus la cale de prieteni binevoitori, dar care te cunosc foarte puțin. Cele două echipe s-au măsurat, cântărit, fiecare cu grija de a nu greși decisiv de la început.
Southgate l-a trimis la Shaw în stânga defensivei, în locul lui Trippier. Primul meci ca titular al lui Luke după cinci luni. Iar lipsa ritmului de joc s-a văzut la englez. Mai ales în repriza secundă, când a crescut viteza jocului. Dar, în esență, mutarea avea sens. Shaw este un fotbalist mult mai dinamic, mai robust decât Trippier.
Masterclass șahistic în prima repriză
1. Anglia începe jocul cu marcaj strâns
Southgate și-a dorit să astupe ușile prin care Rodri și Olmo treceau cu mingi frumos gătite pentru colegii lor. Acesta a fost planul Angliei în prima repriză. Foden a făcut marcaj aproape om la om - unde ești tu, Terry Butcher? – la Rodri, iar Rice s-a lipit de Olmo. De asta e bine să pui mereu puțină apă în oală.
De la Fuente nu a reacționat, în primă instanță, la acest plan tactic al lui Southgate, iar ibericii au avut o posesie extrem de bună, dar inodoră, incoloră și insipidă. Yamal, Olmo și Nico Williams erau stăpâniți de Shaw, Rice și Walker. Ei voiau să iasă la joacă, să zburde, dar nu-i lăsau “părinții”. Anglia nu a încercat să dezvolte, să creeze, ci s-a mulțumit să contracareze.
2. Prima mutare a lui de la Fuente
Să fi fost minutul 15 când Rodri a recurs la un artificiu pentru a scăpa de marcajul lui Foden. S-a retras în zona fundașilor centrali, pe construcția ibericilor, acolo unde jucătorul lui City nu-l mai putea urmări. Astfel, fundașii laterali ai Spaniei au putut urca mai mult în atac, în sprijinul extremelor.
3. A doua mutare a lui de la Fuente
Selecționerul Spaniei simte că Yamal e apăsat de miza partidei, dar Nico Williams, din contră, vrea ca finala aceasta să fie a lui. Așa că-l trimite, de câteva ori, pe jucătorul celor de la Bilbao pe dreapta. Acolo, cei doi buni prieteni pasează de câteva ori. Au acțiuni purtate împreună. Nico, practic, îl readuce în meci pe Lamine.
Dacă Messi nu atinge mingea timp de două minute, se deconectează de la meci. Dacă vom pregăti un stil care să ne definească jocul, Leo trebuie să fie mereu conectat la el Dani Alves lui Guardiola
Destrăbălare în mitanul secund
4. A treia mutare a lui de la Fuente
Cea câștigătoare. A trecut, la mijloc, de la așezarea cu Rodri în fața apărării, iar Olmo și Ruiz ca mijlocași mai ofensivi, la cea cu doi fotbaliști în fața apărării. Adică Zubimendi, înlocuitorul lui Rodri, și Fabian.
Așa l-a degrevat pe Olmo de munca defensivă. L-a dus mai sus, în zona fundașilor centrali. Lamine a intrat și el mai mult în centru. Spania a încercat să aglomereze partea dreaptă a ofensivei pentru a-i lăsa cât mai mult spațiu lui Williams. Ca acesta să-și pună viteza în valoare.
5. Demarcările false ale lui Olmo
Ivărul finalei e descuiat fix de starul Barcelonei. “Cheia” i-a fost oferită de exteriorul lui Carvajal. Lamine îl face spre centru pe Shaw, adică pe piciorul mai slab al acestuia, dreptul, Morata o taie pe culoar, Olmo fuge și el după Morata, din solidaritate.
Guehi vine să-l blocheze pe Yamal, Stones pleacă alături de Morata, iar Walker vine după Olmo. Așa rămâne singur Nico, care primește mingea și șutează la colțul lung.
Incomodat de marcajul extrem de solid al lui Rice, Olmo a trecut la un alt stil de joc. Acela de a pasa din prima și de a face demarcări doar pentru a-l lua din zona centrală pe Declan. Sau, ca la primul gol, de a disloca unul dintre fundașii centrali.
6. Ollie? De câte ori să fie cu noroc?!
Southgate e un selecționer cu care Anglia îți lasă impresia că are rezultate în ciuda sa, nu datorită lui. L-a schimbat pe Kane în minutul 60. Pe omul care-și dorea cel mai mult, probabil, acel trofeu. Un trofeu! A mizat pe Watkins, din nou. Care, să fim serioși, în afara execuției norocoase din meciul cu Olanda...
Fără Kane, englezii și-au pierdut 50% din capacitatea de a marca. Da, știu că Harry a atins doar o dată mingea în careul advers. Nici nu Olanda nu a făcut-o de prea multe ori.
7. Gareth n-a avut planul B, ci planul P
În disperare de cauză, Southgate l-a trimis pe teren și pe Cole Palmer. Iar fotbalistul scăpat atât de ușor de Guardiola, a marcat după doar 3 minute.
Să ne imaginăm englezii cu Rice și Bellingham în fața apărării, iar în ofensivă cu Saka, Palmer și Foden, plus Kane? Poate că posesia ar fi fost a lor. Având balonul, poate că apăreau și ocaziile. Așa, au alergat enorm după minge.
8. Oyarzabal, basc de-al lui de la Fuente
Mărturisesc că nu am prea înțeles predilecția selecționerului Spaniei pentru Mikel. Oyarzabal, nu Merino. Mi se părea un Ferran Torres ceva mai tehnic, dar cu viteză mai mică. Mi-a spus Marius Mitran <secretul>: Cristi, ăla e basc.
Oyarzabal, în cele 25 de minute petrecute pe teren, a tras de două ori la poarta Angliei. Morata, în 68 de minute, de trei ori, dar niciodată pe poartă.
Inteligența sa tactică l-a făcut să apară perfect la centrarea lui Cucurella din minutul 86. Tot Oyarzabal este cel care scoate mingea spre fundașul de la Chelsea, iar apoi înscrie din alunecare.
9. Diferența s-a făcut la selecționeri
Da, Southgate a ajuns în două finale consecutive de Euro. E o performanță, fără îndoială. Dar, cel puțin la acest Euro, englezii au fost aproape de a fi eliminați de Slovacia. În optimi! Când ai echipa aceea la îndemână, e aproape rușinos să te afli la 30 de secunde de a fi eliminat de Lobotka and Co.
Luis de la Fuente nu s-a abătut aproape nicio clipă de la ideea sa de a produce fotbal. A mizat, lucru aproape nebunesc, pe puștii Nico Williams și Yamal. A jucat semifinala fără Pedri, iar jumătate de finală fără Pedri și Rodri. Cu un atacant ce marchează puțin. Cu un fundaș central din Arabia Saudită.
Însă impecabil tactic aproape de fiecare dată, poate cu excepția sfertului cu Germania, când golul lui Wirtz părea că modifică echilibrul meciului. Însă l-a băgat pe Merino și i-a spus să apară de câte ori poate în careul advers. Mikel atunci, Mikel acum, în finală.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.