Sir Bobby Charlton, aristocratul fotbalului englez. Cum l-a schimbat accidentul de la Munchen pe unul dintre cei mai mari fotbaliști ai Angliei

Campion mondial în 1966. Balonul de Aur în același an. Câștigător al Cupei Campionilor Europeni (n.r. – Liga Campionilor) în 1968. Nicio eliminare în peste 850 de meciuri. Supraviețuitor al tragicului accident de avion de la Munchen. Acesta, și totuși mult mai mult, a fost Bobby Charlton.

Bobby a preluat moșternirea fotbalistică de la... mama sa

Poate contrar majorității biografiilor, cea a lui Bobby Charlton ne spune că iubirea pentru fotbal nu i-a fost insuflată de tată, ci de mama sa. Născut în Ashington, Northumberland, Bobby era fiu de miner. Cissie Charlton, mama, era o fanatică a fotbalului, născută și crescută în Milburn, o familie de jucători profesioniști.

Nepot al legendarului atacant al celor de la Newcastle, Jackie Milburn, Bobby Charlton a idolatrizat echipa. Dar pașii aveau să-l ducă spre alt club, unul căruia i-a dăruit aproape toată cariera sa fotbalistică.

Vrăjit de alt Sir, Stanley Matthews, avea să primească sfaturi esențiale de la acesta. La doar 15 ani, Bobby a făcut pasul la echipa de tineret a celor de la Manchester United. A fost un veritabil “coup de foudre” între trupa de pe Old Trafford și Bobby.

Jucase un meci pentru echipa locală, East Northumberland Boys, de dimineață, iar după-amiază a mers să asculte, la radio, finala Cupei Angliei din ’48, dintre Blackpool și Man United. “Diavolii roșii” au pierdut meciul, dar au câștigat cel mai bun și elegant fotbalist din istoria lor: Bobby Charlton.

Din acea zi mi-am dorit să devin fotbalist și să ajung la Manchester United. Și am făcut tot ce a depins de mine pentru asta Bobby Charlton, campion mondial

Supervizor la echipa de tineret îi era legendarul Matt Busby. Nu a trecut mult și Bobby Charlton a debutat pentru echipa mare a lui Man United.

6 octombrie, 1956. A marcat două goluri, cu Charlton, scor 4-2, deși avea glezna luxată. Nu a spus nimănui acest lucru, de teamă să nu fie schimbat din echipă. Avea doar 18 ani.

Tragicul accident al celor supranumiți ”Busby Babes”

Anii 1956 și 1957 au adus mai mulți fotbaliști de la echipa de tineret în anturajul echipei mari a celor de la United. Luați în grijă de Matt Busby, deja câștigaseră un titlul de campioni.

Pe 6 februarie 1958, echipa, alături de jurnaliști și membri ai staff-ului, se aflau la Munchen. United se întorcea de la Belgrad, acolo unde jucaseră și eliminaseră Steaua Roșie Belgrad, avansând în semifinalele Cupei Campionilor Europeni.

De două ori a încercat aeronava Airspeed Ambassador să-și ia zborul, fără succes însă. La a treia încercare, tragedia s-a produs. Din cauza zăpezii care cădea din abundență, pe pistă, aproape de punctul de decolare al aeronavei, se formase un strat de zăpadă.

Airspeed Ambassador a alunecat pe acesta, a trecut prin gardul de protecție, a lovit o casă, iar coada, care s-a rupt, a izbit un hambar în care se afla un camion cu benzină. Acesta a explodat.

Din cei 44 de oameni aflați la bord, 20 au decedat pe loc, iar alți 3 ulterior, din cauza rănilor. Bobby a supraviețuit pentru că fusese aruncat câteva zeci de metri departe de flăcări.

Opt dintre victime au fost fotbaliști ai celor de la United. Doi dintre jucătorii care au supraviețuit nu au mai jucat niciodată fotbal. Manchester United era decimată. Liverpool le-a împrumutat cinci jucători pentru a putea disputa toate meciurile rămase în campionat.

Peste zece ani, a doua generație de “Busby Babes”, cu Denis Law și George Best în componență, câștiga Cupa Campionilor Europeni. Desigur, Bobby Charlton era pe teren. Fusese fundația pe care se construise acest nou United.

Fotbal is coming home!

Modestia, valoarea, respectul erau atributele unui atacant cu o plecare de pe loc rar întâlnită. Reprofilat ca extremă stânga după accidentul de la Munchen, Bobby începuse să fie un obșinuit al primului unsprezece al Angliei.

Nu mai zâmbea după accidentul de la Munchen, devenise introvertit, dar dorința de a câștiga, și pentru cei care nu mai erau, era arzătoare.

În 1958, la Mondialul din Suedia, fusese în lot, dar nu jucase niciun minut. Patru ani mai târziu, la ediția din Chile, a dat gol cu Argentina. În sferturi, cu Brazilia, Anglia pierdea și pleca acasă.

Înainte de accident obișnuia să cânte prin casă. După, nu am mai auzit nicio notă muzicală din partea lui Jackie Charlton, fratele lui Bobby

Însă în 1966, Campionatul Mondial era găzduit de Anglia. Condusă de Sir Alf Ramsey, naționala Albionului avea jucători mari în componență. Dar când nu a avut Anglia astfel de jucători?

Gordon Banks, Stiles, Jack Charlton, Bobby Moore, Alan Ball, Jimmy Greaves, Bobby Charlton, Hurst, fotbaliști excelenți.

După un debut mediocru, 0-0 cu Uruguay, Anglia avea nevoie de o victorie în cel de-al doilea meci al grupei. Iar cel care a descătușat echipa, cu golul său din minutul 37, a fost Bobby Charlton. Englezii au învins și Franța, scor 2-0, și ieșeau din grupe.

Aici i-au așteptat rivalii care aveau să devină chiar dușmani, după războiul din Malvine, argentinienii. 1-0, iar Anglia era în semifinale.

Partida a fost una care i-a avut drept protagoniști pe cei mai buni fotbaliști ai momentului, Bobby Charlton și Eusebio. Jucătorul lui United a marcat o dublă, iar perla de la Benfica a înscris golul care i-a menținut în joc pe lusitani.

Finala s-a jucat între Anglia și Germania de Vest.

Anglia a reușit să ne bată, în 1966, doar pentru că Bobby Charlton a fost un pic mai bun decât mine Franz Beckenbauer, campion mondial

Nemții au deschis scorul, dar Anglia a preluat conducerea pe tabelă în minutul 78. Weber a egalat cu doar un minut înainte de fluierul final, iar așa s-a ajuns în prelungiri.

Eroul englezilor a fost Hurst, care a marcat de două ori în prelungiri, iar Bobby Charlton, alături de colegii săi, devenea campion mondial.

Juca acum într-un rol mult mai influent, acela de mijlocaș coordonator, poziție ce-i permitea să-și pună mult mai mult “amprenta” pe meciuri.

De acolo, ajutat de clarviziune și pasele sale milimetrice, îl putea pune în valoare pe George Best sau pe Brian Kidd.

Așa s-a întâmplat și în finala din 1968, cu Benfica, din Cupa Campionilor Europeni, când Bobby Charlton a jucat excelent. A marcat de două ori în victoria cu 4-1 a celor de la United, fiind desemnat omul partidei.

Și după ce s-a lăsat de fotbal, viața lui a fost legată inevitabil de clubul său de suflet, Manchester. Întors în 1984 pe Old Trafford, de data aceasta ca director, a fost omul care l-a adus și susținut pe Sir Alex Ferguson la United.

Două legende, iar noi am rămas, de pe 21 octombrie 2023, doar cu una. Bobby a mers să-l întâlnească pe fratele său, Jackie, pentru a povesti despre titlul mondial din ’66.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!