Gazetta dello Sport: 4 lucruri pe care Cristi Chivu le-a adus la Inter Milano

Antrenorul român a venit în vară pe ”Giuseppe Meazza”, după plecarea lui Simone Inzaghi, un antrenor care a avut rezultate excelente cu Inter Milano.

În ciuda lipsei de experiență, Cristi Chivu a reușit să-și impună filosofia, după cum arată jurnalistul italian Filippo Conticello, într-un material publicat de Gazzetta dello Sport.

Un Inter complet nou

Ziaristul Filippo Conticello scoate în evidență evoluția pe care a cunoscut-o Inter de la primele meciuri ale lui Chivu, care n-au fost reușite, până la această serie de șase victorii.

”După doar trei puncte în primele trei meciuri din Serie A, Inter a schimbat situația: șase victorii consecutive în 36 de zile, atât în campionat, cât și în Liga Campionilor.

Chivu și-a reconstruit lotul, redându-le încrederea și identitatea: pressingul agresiv, agresivitatea și forța defensivă sunt la apogeu. În primele trei meciuri, ”nerazzurrii” au primit șase goluri. În ultimele șase, doar două. În primele opt meciuri, antrenorul a folosit 22 de titulari diferiți, reușind să-i implice și să-i îmbunătățească pe fiecare în parte”.

1. Agresivitatea

Una dintre trăsăturile lui Inter în prezent este agresivitatea, lucru remarcat și de Filippo Conticello, care este completat de fotbalul vertical propus de Chivu. Inter recuperează rapid și atacă imediat poarta:

”O chestiune de clasament, redresată fără măcar să le dea timp celorlalți să-și dea seama, și de „postură” pe teren: Interul lui Chivu s-a ridicat clar... cu spatele și umerii drepți.

Acum este sus în clasament, dar și la nivelul ritmului, al atitudinii agresive și așa mai departe, în această căutare fericită a unui fotbal „vertical”: iată adjectivul simbol al noii ere.

Declanșatorul revoluției românești stă în linia defensivă, urcată cu aproape opt metri, dar este o atitudine generalizată. În era Inzaghi, posesia insistentă, uneori prea mult, dicta ritmul, în timp ce sub Chivu pressingul avansat permite crearea automată de ocazii de atac: mai exact, într-un an, recuperările de minge în ofensivă au crescut de la 6,2 la 7,6 pe meci, astfel mingea este împinsă imediat înainte.

Ar fi suficient să revedem golul lui Bonny de pe Olimpico pentru a ne da seama: s-a născut dintr-o intuiție, verticală, dar Barella ar fi putut să-i paseze lui Dumfries în fața lui. Sau lui Dimarco în stânga. Sau lui Akanji în spate. În schimb, s-a uitat imediat spre vârfuri: un nou reflex condiționat, antrenat tot mai mult la Appiano.

La fel ca și disponibilitatea de a comite faulturi în timpul pressingului avansat: faulturile au crescut, nimeni nu se rușinează de asta, ba chiar stafful apreciază această statistică. În acest mod, de altfel, au crescut și duelurile câștigate: de la 44,1 la 45,8 în medie pe meci. Iar fiecare minge recuperată este adesea o minge în plus pentru a-i face pe atacanți să zâmbească”

2. Adaptabilitate

Cu Cristi Chivu pe bancă, Inter Milano a arătat și multă flexibilitate și s-a adaptat imediat realităților din teren. Cu AS Roma, Inter a dominat în prima repriză, dar în partea a doua ”romanii” au fost mai incisivi.

Gazetta dello Sport scoate în evidență faptul că Inter Milano reușește să joace bine ambele roluri: și de dominant, și de dominat.

”Nu mai există o singură variantă a lui Inter, un unic 3-5-2 sculptat în piatră, un cod milenar și imuabil. În această nouă eră a lui Cristian Chivu se pornește de la vechiul modul, cel mai potrivit pentru caracteristicile și obiceiurile echipei, dar meciul poate fi interpretat diferit în funcție de evenimente: nu e puțin lucru dacă ne gândim la dogmele din trecut.

Se construiește o echipă foarte modernă și, tocmai de aceea, capabilă să se adapteze la circumstanțe, trăsătură necesară pentru autoconservare.

Tehnicianului român îi place adjectivul „dominant”, îl mestecă în conferințele de presă și îl repetă și în intimitatea de la Appiano, pentru că așa își imaginează Interul său, dar nu poate fi mereu așa: există momente într-un sezon sau într-un meci în care ceilalți domină.

Nu e nimic ofensator în asta, așa e viața și fotbalul, important e să fii capabil să navighezi atât prin furtună, cât și sub soare. Sâmbătă seara, în repriza a doua de pe Olimpico, s-au adunat nori romani plini de ploaie deasupra capului lui Inter, dar echipa lui Chivu a reușit să scape: pur și simplu a înțeles momentul și și-a ridicat umerii.

S-a adaptat, așadar. A fost nevoie de puțin noroc amestecat cu greșelile adversarilor, dar concentrarea tuturor a fost maximă: fără căderi de tensiune, fără urmă de veche aroganță, ci luciditate, ca în anumite intervenții ale lui Acerbi și în închiderile superbe ale lui Akanji. E bun jocul agresiv și ofensiv, fotbalul în smoking, dar, când e nevoie, trebuie să știi să îmbraci și un combinezon albastru”.

3. Soliditate

Un alt detaliu observat de italieni la Cristi Chivu este că acesta nu este mare fan al implicării portarului în faza de construcție, o filosofie promovată de Pep Guardiola și preluată ulterior tot mai mult în fotbalul mare. De asemenea, cei de la Gazzetta dello Sport notează că Cristi Chivu a reușit să rezolve multe dintre problemele din apărare:

”Portarul „regizor” al acestei epoci, cel care construiește de jos, folosind mai mult picioarele decât mâinile, ca un mijlocaș de creație, nu face parte din manualul lui Cristian Chivu. Mingea poate să se întoarcă la Sommer, desigur, dar se întâmplă doar pentru că presiunea adversă îl obligă pe Inter să facă asta.

Nu este, deci, o alegere, ci o necesitate de gestionat datorită și calității elvețianului renăscut. Mai ales în Italia, însă, adversarii rareori presează sus pe nerazzurri, forțându-i să paseze înapoi și, și din acest motiv, gândirea nerazzurră este mereu orientată înainte.

Printre altele, imperfecțiunile defensive au dispărut treptat, pe măsură ce echipa a asimilat noile principii și atenția individuală a crescut.

Cifrele sunt acolo să confirme: în primele trei meciuri ale sezonului, Inter a primit șase goluri, în ultimele șase a coborât la două (cele împotriva lui Sassuolo și Cremonese nu au făcut rău). Consecință, prăbușirea șuturilor primite: media inițială era de 11,3 pe meci, acum a scăzut la 7,1”.

4. Rotația jucătorilor

O altă noutate adusă de Cristi Chivu a fost rotația jucătorilor. Calculul antrenorului român este să-i țină pe toți jucătorii motivați și implicați, pentru a avea mereu soluții.

”Inter se află într-un parcurs de fericită redescoperire de sine, demn de un manual de psihologie, mai ales după un traumatism. Nicolò Barella este doar ultimul dintre interiști care binecuvântează public schimbarea de pe bancă, pentru că „ruperea” de trecut, în anumite cazuri, este necesară, în timp ce noul antrenor este analistul care sapă în „eu” pentru a reconstrui „noi”-ul.

Mângâie orgoliile tuturor pentru a reda formă spiritului unui grup care era șifonat, dar și profund furios. Chivu încearcă să facă asta apelând la propria experiență de fotbalist de elită: vrea să împartă responsabilitățile, să rotească strategic pentru a-i implica pe toți, chiar dacă pornește de la o formulă de bază.

Văzând creșterea lui Pio și Bonny, tehnicianul român are în față patru soluții de putere similară, dar dozele se schimbă și în afara atacului: rotațiile se fac mai ales pe benzi, unde se aleargă mai mult, și la mijloc (mai ales pe partea stângă a centrului, unde tânărul Sucic îl amenință pe eternul Mkhitaryan).

De altfel, acum meciurile se adună și este loc (aproape) pentru toți. Iar dacă cineva se supără pentru că este scos din bătălie, precum Dumfries, isteric împotriva lui Cremonese, pentru Chivu este și mai bine: analistul caută mereu și o reacție”.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.