special Ianis Hagi nu e singur. Povara unui nume: Copii de legende ale fotbalului care nu au atins așteptările

Presiunea numelui

Copiii fotbaliștilor celebri trăiesc adesea sub umbra realizărilor părinților, iar așteptările sunt extrem de mari din partea fanilor, antrenorilor și chiar a media. Această presiune constantă poate avea un impact negativ asupra lor.

Teama de eșec: Compararea continuă cu părinții lor poate crea o teamă de a nu dezamăgi, ceea ce afectează încrederea în sine și performanța pe teren.

Stres emoțional: Să fii mereu sub lupă poate induce un stres psihologic, care afectează concentrarea și dezvoltarea naturală a carierei.

Facilități de top și un mediu ”comod”

Mulți copii ai fotbaliștilor celebri cresc în condiții financiare foarte bune, având acces la cele mai bune academii, antrenori și facilități sportive. Cu toate acestea, un mediu confortabil poate descuraja dorința de a munci la fel de mult ca părinții lor, iar carierele la care viseaza cu toții se pot sfârși înainte de a începe.

Lipsa motivației intrinseci

Spre deosebire de părinții lor, care au trebuit să depășească provocări mari pentru a ajunge la cel mai înalt nivel, acești copii nu sunt mereu expuși unor dificultăți semnificative. În consecință, lipsa unei motivații puternice de a se perfecționa continuu poate împiedica dezvoltarea lor, în condițiile în care, de exemplu, Gheorghe Hagi a declarat tot timpul despre fiul său, Ianis, că este mai complet decât a fost el în diferite etape ale carierei sale.

”Foamea” de succes: Părinții lor au avut un ”apetit” intens pentru a ieși din sărăcie sau pentru a se afirma, pe când tinerii care cresc într-un mediu deja favorabil nu simt aceeași urgență de a reuși.

Lipsa dorinței autentice de a performa în fotbalul mare

Unii dintre acești copii pot să nu aibă o pasiune autentică pentru fotbal, alegând cariera mai mult din dorința părinților sau din presiunea mediului. Fără o dorință reală de a reuși în acest sport, aceștia nu se dedică la fel de mult și nu depun efortul necesar pentru a-și dezvolta talentul.

Carieră impusă

Unii părinți celebri își doresc ca numele lor să fie continuat în fotbal, iar copiii lor ajung să joace mai mult din obligație decât din pasiune.

Alte interese: Mulți dintre acești copii pot avea alte interese sau talente care îi atrag mai mult decât fotbalul, dar rămân în acest sport din presiunea așteptărilor sociale.

Comparația continuă cu părinții poate submina progresul lor. În loc să li se permită să-și dezvolte propria identitate pe teren, acești copii sunt constant comparați cu părinții lor, lucru care le afectează negativ evoluția.

Totodată, lipsa de libertate pentru a se exprima creativ pe teren, sub povara comparației cu tatăl celebru, poate împiedica dezvoltarea personalității lor ca fotbaliști unici.

Exemple de fotbaliști și copii care nu au atins nivelul așteptat

Gheorghe Hagi și lanis Hagi

Fiul marelui Gheorghe Hagi, Ianis a fost considerat un mare talent la o vârstă fragedă. În ciuda abilităților sale, nu a reușit încă să își consolideze o carieră de top, fiind în continuare sub umbra tatălui său, unul dintre cei mai buni fotbaliști români.

Supranumit "Maradona din Carpați", Gică Hagi este aproape unanim acceptat drept cel mai bun jucător romần din toate timpurile.

Trecut atât pe la Barcelona, cât și pe la Real Madrid, "Regele" a avut o carieră legendară cu multe reușite. De cealaltă parte, Ianis Hagi apărea în lumea fotbalului ca o mare speranță. Ajuns căpitan la Viitorul Constanța la o vârstă fragedă, lanis a prins un transfer la Fiorentina, unde nu a apucat să debuteze. Revenit la echipa tatălui său, a avut din nou evoluții bune ce i-au adus un transfer în Belgia, la Genk. După doar un an, "Prințul" s-a transferat la Rangers. În Scoția, s-a descurcat foarte bine, însă o accidentare ce I-a lăsat pe bară un an pare a-i fi oprit ascensiunea. La Rangers nu mai este folosit, alte echipe nu se arată doritoare, iar cel mai probabil acesta va căuta un nou transfer pentru a-și relansa cariera.

Gheorghe Hagi la 25 de ani:
2x fotbalistul Român al anului în 85 și 87
2x golgheter Liga 1
1x Supercupa Europei cu Steaua în 1986/1987, în care a marcat unicul gol din lovitură liberă cu Dinamo Kiev
3x campionatul României
2x Cupa României
Juca la Real Madrid, unde a câștigat la început Supercupa Spaniei

Ianis Hagi până la 25 de ani:
Cupa Romaniei, Supercupa României cu FC Viitorul
Supercupa Belgiei cu Genk
Campionatul, Cupa și Cupa Ligii Scoției cu Glasgow Rangers

Mircea și Răzvan Lucescu

Actualul selecționer al României, Mircea Lucescu, a avut o carieră notabilă, evoluând ca extremă dreapta. A jucat la cluburi importante din țară, în special la Dinamo București, și a strâns 70 de selecții pentru echipa națională, inclusiv participarea la Cupa Mondială din 1970. Era cunoscut pentru creativitatea sa pe teren.

În schimb, Răzvan Lucescu a avut o carieră relativ modestă ca portar, jucând în principal pentru Rapid București, FC Național și FC Brașov. Nu a avut o carieră internațională deosebită, iar cea de jucător a fost mult mai puțin remarcabilă comparativ cu cea a tatălui său.

Mircea Lucescu este unul dintre cei mai de succes și decorați antrenori din Europa de Est, cunoscut pentru succesele sale pe termen lung cu echipe precum Shakhtar Donetsk și Galatasaray, câștigând peste 35 de trofee, inclusiv o Cupă UEFA. Cariera sa de antrenor este definită de construirea echipelor, dezvoltarea tinerelor talente și obținerea succesului constant de-a lungul decadelor.

La rândul său, Răzvan Lucescu și-a construit o reputație solidă de antrenor în Grecia și Arabia Saudită, dar și ca antrenor al Rapidului, pe care l-a dus până în sferturile de finală ale Cupei UEFA, în sezonul 2005/2006. A reușit să își creeze un nume mai important în antrenorat, unde a reușit să câștige două titluri de campion al Greciei cu PAOK Salonic, dar și Liga Campionilor Asiei cu Al-Hilal. Nici în ceea ce privește cariera de antrenor, Răzvan Lucescu nu a reușit încă să-l depășească pe ilustrul său părinte.

Mircea Lucescu a reușit să câștige 35 de trofee în carieră, inclusiv o Cupă UEFA cu Shakhtar Donetsk. Cariera sa de antrenor este definită de construirea echipelor, dezvoltarea tinerelor talente și obținerea succesului constant de-a lungul decadelor. Printre jucătorii lansați în fotbalul mare de Mircea Lucescu se numără Andrea Pirlo, Florin Răducioiu, Dănuț Lupu, Michael Klein, Dorin Mateuț, Romulus Gabor, Ionuț Lupescu, Bogdan Stelea, Ioan Ovidiu Sabău, Bogdan Lobonț,Fernandinho, Willian, Douglas Costa, Henrikh Mkhitaryan, Alex Teixeira sau Luiz Adriano.

Mircea Lucescu, jucător: 7 titluri cu Dinamo, Cupa României, fotbalistul român al anului (1971), 70 de meciuri și 9 goluri.

Răzvan Lucescu, jucător: un titlu cu Rapid, 0 meciuri în echipa națională

Rivaldo și Rivaldinho

Fost câstigător al balonului de aur, Rivaldo a făcut parte din poate cea mai bună generație din istoria Braziliei. In ciuda numărului mare de vedete pe care selecționerii Selecao i-au avut la dispozite, Rivaldo a fost mereu prezent la lot, unde a marcat 35 de goluri in 76 de meciuri. De asemenea, de-a lungul carierei acesta a câstigat tot ce se putea la nivel de echipă. Fiul sau, Rivaldinho, a fost mult sub nivelul lui tatălui său, nereușind să se remarce nici macar la nivelul Superligii, unde a evoluat pentru Dinamo, Universitatea Craiova si Farul Constanta, pentru ultima jucând și in prezent.

Rivaldo, la 29 de ani: Două titluri în Primera Division cu FC Barcelona, două Cupe ale Spaniei, Cupa Mondială din Japonia și Coreea de Sud. La 31 de ani, își trecea în cont și Liga Campionilor cu AC Milan.

Rivaldinho, la 29 de ani: Cupa Ligii cu Dinamo, Cupa României cu Viitorul, Supercupa Poloniei cu Cracovia.

Lilian Thuram, Khephren și Marcus

Lilian Thuram a fost un fundaș central foarte bun la vremea sa, dovada cele 142 de selecti pentru prima reprezentativ a Frantei, alături de care a câstigat un Campionat Mondial, in 1998 și Europeanul din 2000. Marcus, primul său fiu este un atacant bun legitimat la Inter, insă, fără vreo realizare semnificativă.

Khephren, este un mijlocas ce a luat contact cu fotbalul mare la 18 ani, când a debutat pentru Nice. După 4 sezoane constante a urmat transferul la Juventus, echip la care functia de director sportiv este ocupat de Lilian Thuram.

Khephren Thuram la 23 de ani: 0 trofee

Marcus Thuram la 23 de ani: Campion European U19

Lilian Thuram la 23 de ani: Cupa Franței cu AS Monaco

Patrick și Justin Kluivert

Patrick Kluivert a fost un atacant foarte important al anilor 90, unde a marcat multe goluri pentru Ajax si FC Barcelona, reusind sa câstige toate trofeele posibile la nivel de club. Acesta a marcat un gol istoric, în 1995 în finala Champions League, împotriva AC Milan, devenind cel mai tânăr marcator din istoria finalelor UCL.
Fiul său, Justin, avea la început de carier toate sansele să ajungă in top, pornind la Ajax. A urmat transferul la AS Roma, unde acesta nu s-a regăsit. După alte încercări sub așteptări, Justin Kluivert se poate lăuda doar cu faptul cã a jucat in toate cele 5 campionate de top.

Patrick Kluivert: Liga Campionilor, două titluri, două supercupe ale Olandei, Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală, juca la FC Barcelona, 49 de meciuri și 33 de goluri la echipa națională.

Justin Kluivert, la 25 de ani: 0 trofee, 2 meciuri pentru echipa națională.

Zinedine Zidane și Enzo Zidane

Fiul legendarului Zinedine Zidane, Enzo a avut o carieră destul de modestă, cu apariții în ligile inferioare, departe de performanțele fabuloase ale tatălui său, campion mondial și european, câștigător de Liga Campionilor și unul dintre cei mai importanți jucători din lume.

Zinedine Zidane, la 29 de ani: 2 titluri cu Juventus, campion mondial, campion european, Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală, dublu finalist de Liga Campionilor cu Juventus, Liga Campionilor cu Real Madrid.

Enzo Zidane, la 29 de ani: 0 trofee

Johan Cruyff și Jordi Cruyff

Fiul celebrului Johan Cruyff, deși a avut o carieră decentă, cu prezențe în tricourile unor formații precum FC Barcelona, Manchester United sau Espanyol Barcelona, nu a reușit niciodată să ajungă la nivelul impus de tatăl său, unul dintre cei mai mari jucători și antrenori din istoria fotbalului.

Familia Maldini

„Dinastia” Maldini este arhicunoscută în istoria fotbalului mondial și în cea a lui AC Milan. Totul a început în 1954 când regretatul Cesare, decedat în 2016, se transfera de la Triestina la ”rosoneri” în 1954, unde avea să evolueze timp de 12 sezoane, perioadă în care a câștigat patru titluri de campion, dar și o Cupă a Campionilor Europeni. A urmat apoi, Paolo, poate cel mai complet fundaș din istoria fotbalului.

În 1984 își făcea apariția în fotbalul mare Paolo, despre care orice jucător care a evoluat împotriva lui spunea că era cel mai dificil fundaș pe care și-l dorea ca adversar. A evoluat pentru diavolul milanez timp de 25 de sezoane, perioadă în care a câștigat 7 titluri în Italia, a ridicat de cinci ori trofeul Ligii Campionilor, pierzând și alte trei finale.

Fanii Milanului își spuneau mari speranțe în Daniel (22 de ani), fiul cel mic al lui Paolo. Deși venea dintr-o familie ce a făcut istorie din postura de fundaș, Daniel joacă pe poziția de mijlocaș ofensiv, însă nu a reușit să se impună în prima echipă, pentru care a evoluat în 15 partide. A fost împrumutat pe rând la Spezia, Empoli și Monza, iar din această vară a fost transferat definitiv de gruparea lombardă.

Daniel Maldini, la 22 de ani: 1 titlu de campion cu AC Milan

Paolo Maldini, la 22 de ani: campion cu AC Milan, 2 Cupe ale Campionilor, 2 Supercupe ale Europei, 2 Cupe Intercontinentale, titular în echipa națională, medaliat cu bronz la Cupa Mondială din 1990.

Cesare Maldini, la 22 de ani: 1 titlu de campion cu AC Milan

Familia Alonso se mândrește cu trei generații de fotbaliști profesioniști, fiecare cu propriul său renume:

Bunicul: Marcos Alonso Imaz ("Marquitos")
A jucat ca fundaș pentru Real Madrid în anii 1950 și 1960. A făcut parte din echipa legendară care a câștigat cinci Cupe Europene consecutive, consolidându-și locul în istoria fotbalului. Cunoscut pentru abilitățile sale defensive și forța sa, a avut o carieră impresionantă.

Tatăl: Marcos Alonso Pena
A jucat ca atacant și extremă la cluburi precum Atlético Madrid și Barcelona în anii 1980. Era cunoscut pentru viteza, îndemânarea și jocul său ofensiv. De asemenea, a fost selecționat în echipa națională a Spaniei.

Nepotul: Marcos Alonso Mendoza
Marcos Alonso joacă pe postul de fundaș stânga. A evoluat pentru Chelsea, alături de care a câștigat Liga Campionilor, dar a jucat și pentru Real Madrid sau FC Barcelona.

Jucători care și-au întrecut părinții

Răzvan Marin și Petre Marin

Un bun exemplu de fotbalist care a depășit performanțele tatălui este Răzvan Marin. Tatăl său, Petre Marin este un fost fundaș stânga ce a prestat un joc bun și constant la nivel de primă ligă, formă care l-a ajutat să strângă 270 de meciuri la nivel de club și 10 selecții la prima reprezentativă a României. În străinătate, însă, nu a jucat pentru nicio echipă, spre deosebire de fiul lui. Răzvan a început cariera la Viitorul Constanța, unde, alături de Gheorghe Hagi a reușit să iasa campioni în sezonul 2016/2017. A urmat transferul la Standard Liege, unde a confirmat și a fost vândut la Ajax pentru 15 milioane de euro. În Olanda nu s-a adaptat cerințelor lui Erik Ten Hag iar după doar un an a fost vândut în Italia la Cagliari. În Serie A, evoluțiile lui Marin au fost constante, iar la 28 de ani se află sub contract cu Cagliari. Cele 61 de selecții la echipa națională la care se adaugă 356 de meciuri ca și jucător profesionist îl fac pe Răzvan Marin detașat mai bun decât tatăl său, în ciuda faptului că are doar 28 de ani.

Petre Marin până la 28 de ani
0 trofee, 0 meciuri în echipa națională

Răzvan Marin
Titlu Liga 1 cu Viitorul Constanța
Cupa Belgiei cu Standard Liege
Supercupa Olandei cu Ajax Amsterdam
61 de meciuri și 7 goluri în echipa națională

Alf-Inge si Erling Braut Haaland

Alf-Inge Haaland a fost un mijlocaș defensiv modest ce a jucat doar 253 de meciuri de-a lungul carierei. Acesta a fost implicat într-un eveniment celebru, când, pe vremea în care evolua pentru Manchester City, l-a faultat pe Roy Keane și i-a spus, foarte nervos să se ridice. Celebrul irlandez a așteptat momentul ”răzbunării” și i-a rupt piciorul norvegianului printr-o intrare criminală. Fiul său, Erling pare să aibă deja o carieră mai de succes decât cea a tatălui său, în ciuda vârstei de doar 24 de ani. La nivel de club acesta a câștigat toate trofeele posibile, marcând 234 de goluri în 286 de partide jucate iar pentru echipa națională Erling Haaland a mai înscris de 32 de ori în 35 de selecții. Astfel, la doar 24 de ani, numărul de goluri al fiului este mai mare chiar decât numărul de meciuri al tatălui.

Erling Haaland, la 24 de ani: Liga Campionilor, două titluri, Supercupa Europei, Campionatul Mondial al Cluburilor, Supercupa Angliei, Cupa Angliei cu Manchester City, 2 titluri și 2 cupe în Austria cu Salzburg, Cupa Germaniei cu Borussia Dortmund, Gheata de aur

Alf-Inge: 0 trofee în carieră

Jorge și Gonzalo Higuain

Jorge Higuain a fost un fundașm central Argentinian născut la Buenos Aires. Acesta a jucat doar în liga Argentinei și în Franța, unde a strâns 477 de meciuri. Gonzalo Higuain, fiul său, a fost o adevărată bestie. La doar 19 ani ajungea la Real Madrid, unde în 190 de meciuri a marcat 107 goluri. A urmat transferul la Napoli, unde în doar 107 meciuri înscria de 70 de ori și câștiga Gheata de aur în 2016. A urmat transferul la Juventus unde a continuat să marcheze, iar totalul de goluri din carieră ajunge la 361 de goluri în 785 de meciuri.

Frank Lampard Sr. și Frank Lampard

Alt exemplu de fiu care și-a făcut tatăl mândru se regăsește în familia Lampard. Frank Sr. a fost un fundaș stânga decent, cu aproape 500 de meciuri profesioniste, dintre care două sunt selecții la naționala Angliei. Fiul său, însă, a fost unul dintre cei mai buni mijlocași din istoria Angliei, având foarte multe meciuri și reușite. La echipele de club acesta a strâns 898 de meciuri unde a contribuit decisiv la 440 de reușite (268 de goluri și 172 de assist-uri), câștigând tot ce se putea. Alături de echipa națională, Frank Lampard nu a câștigat vreun trofeu dar a bifat 106 selecții și 29 de goluri.

Frank Lampard: Liga Campionilor, Europa League, 3 titluri de campion, 4 Cupe ale Angliei, 2 Cupe ale Ligii, toate cu Chelsea.

Frank Lampard senior: 2 Cupe ale Angliei cu West Ham United.

În loc de concluzie

Eșecul copiilor fotbaliștilor de a atinge nivelul părinților lor se datorează unui cumul de factori: presiunea numelui, lipsa unei dorințe autentice de a performa, lipsa de dificultăți care să le alimenteze „foamea” de succes și comparațiile constante cu părinții lor. Deși aceste exemple arată că talentul nu este întotdeauna moștenit în totalitate, ele subliniază și complexitatea succesului în sportul de performanță, unde factorii psihologici joacă un rol crucial.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!