special România la Euro ‘96 > Zero puncte, un gol marcat. Europeanul din Anglia '96 ne-a arătat că suntem muritori

Pe 22 mai 1996, naționala tricoloră era a zecea într-un clasament pe națiuni în Europa. Rezultatele de la Mondialul american, precum și următoarele, ne ofereau un statut de echipă mare a "bătrânului continent".

Pe 11 octombrie 1995, România întâlnea Franța, la București, într-un un meci ce conta pentru calificările Euro ’96. Primele locuri erau disputate de cele două mari forțe, deși din grupă mai făceau parte Polonia, Slovacia, Israel și Azerbaidjan.

Tricolorii aveau patru puncte în fața “cocoșului galic”, însă, în cazul unei înfrângeri, trebuiau neapărat să câștige ultimul meci din grupă, cu Slovacia, în deplasare, pentru a rămâne pe prima poziție a grupei 1. Un egal cu Franța, adică fix rezultatul partidei tur, ne aducea calificarea din postura de lideri.

"Cocoșul galic" ne-a arătat unde ne este locul

La București, în fața a 27 de mii de spectatori prezenți pe stadionul Ghencea, Franța lui Zidane, Desailly, Deschamps, Djorkaeff sau Karembeu s-a distrat cu trupa antrenată de Anghel Iordănescu. Ultimii doi au marcat primele goluri ale partidei, în minutele 28 și 42.

Nea Puiu, disperat, i-a scos la pauză pe Mihali și pe Ilie Dumitrescu. Au intrat Lupu și Vlădoiu. Gică Popescu s-a retras în linia defensivă, lângă Prodan, pentru o mai mare siguranță.

După șapte minute de la startul celei de-a doua reprize, Lăcătuș a redus din diferență. Chiar dacă ambele naționale erau calificate, se juca cu îndârjirea a doi titani ce vor să-și demonstreze superioritatea.

România venea după un turneu final de Campionat Mondial unde fusese la un pas de semifinala cu Brazilia. Tricolorii nu aveau teamă, așa că se luau de guler cu toată lumea. Însă prima reprezentativă era într-o sesizabilă pantă.

“Cocoșul galic”, cu penaj strălucitor datorită lui Zidane, creștea într-un an cât alții în zece. Echipa aceea, cu mici modificări, avea să devină campioană mondială în 1998, apoi campioană europeană doi ani mai târziu.

După golul lui Lăcătuș, iese Hagi, surprinzător, și intră Panduru. Zidane, rămas singurul artist de anvergură pe gazonul din Ghencea, trage o tușă apăsată peste pânza partidei, apoi se semnează și gata. 3-1 pentru Franța. În ultima partidă de calificare, România învinge în Slovacia, 2-0, goluri Hagi și Dorinel Munteanu, și termină Grupa 1 pe primul loc.

1. România – 21 de puncte
2. Franța – 20 de puncte
3. Slovacia – 14 puncte
4. Polonia – 13 puncte
5. Israel – 12 puncte
6. Azerbaidjan – 1 punct

Deja-vu cu Stelică în locul lui Prunea

Am fost repartizați în cea de-a treia grupă valorică la cea de-a doua participare a noastră la un European. Compania nu era rea, Italia, Olanda și Portugalia. Grupa pe care ne-a hărăzit-o soarta a fost una dificilă.

Ne revedeam cu amicii întru “liberte, egalite, fraternite”, cu Spania, de dinainte să îi adunăm căpșunele și cu vecinii noștri dragi, mămălicki. Așa avea să ne catalogheze bulgarul Stoichkov câțiva ani mai târziu.

Lotul României care mergea în Anglia, pentru turneul final, era unul destul de solid. Anghel Iordănescu miza pe:

• Portari: Bogdan Stelea (Steaua), Florin Prunea (Dinamo), Florin Tene (Rapid)
• Fundași: Dan Petrescu (Chelsea), Daniel Prodan (Steaua), Miodrag Belodedici (Villarreal), Gheorghe Popescu (Barcelona), Tibor Selymes (Cercle Brugge), Gheorghe Mihali (Guingamp), Anton Doboș (Steaua)
• Mijlocași: Ovidiu Sabău (Brescia), Ionuț Lupescu (Bayer Leverkusen), Gheorghe Hagi (Barcelona), Dorinel Munteanu (FC Koln), Constantin Gâlcă (Steaua), Iulian Filipescu (Steaua), Ovidiu Stângă (Salamanca)
• Atacanți: Adrian Ilie (Steaua), Viorel Moldovan (Neuchatel Xamax), Ion Vlădoiu (Steaua), Marius Lăcătuș (Steaua), Florin Răducioiu (Espanyol)

Aveam doi jucători, Hagi și Popescu, ce veneau de la Barcelona lui Cruyff, care plecase cu o lună înainte de Euro ’96 de la catalani, plus experiența turneului final de mondial din SUA. Prima partidă de la European a fost o reeditare a duelului cu muschetarii lui Aime Jacquet.

Tricolorii au început bine, fără complexe, gata să-și ia revanșa după înfrângerea de pe Ghencea. A fost necesară o singură eroare a lui Stelea, în minutul 25, când a ieșit aiurea la o pasă în adâncime, pentru ca francezii să deschidă scorul. Dugarry, cu capul, în poarta părăsită de Bogdan.

Noi, de acasă, am avut un dureros sentiment de deja-vu. Prunea, doi ani mai devreme, la CM '94 din SUA, făcuse același lucru în fața, mai exact în spatele, lui K. Anderson.

Cu francezii, lipsea Gică Popescu din centrul apărării noastre, urcat de nea Puiu la mijloc, așa că Mihali și Belodedici duceau greul defensivei. În atac, Răducioiu și Lăcătuș nu au mișcat în fața "linie Maginot", adică Blanc, Desailly, Thuram și Di Meco.

Iordănescu senior i-a înlocuit pe cei doi atacanți cu Viorel Moldovan și Adrian Ilie, dar am rămas tot pe zero. 0-1, însă mai aveam două partide de disputat.

• Franța - România 1-0
• A marcat: Dugarry (25)
• Franța: Lama - Thuram, Blanc, Desailly, Di Meco (min. 68 Lizarazu) - Deschamps, Karembeu, Zidane (min. 80 Roche), Guérin - Djorkaeff, Dugarry (min. 68 Loko)
• România: Stelea - D. Petrescu (min. 78 Filipescu), Mihali, Belodedici, Selymes - Gh. Hagi, Gh. Popescu, I. Lupescu, D. Munteanu – Lăcătuș (min. 56 Ad. Ilie), Răducioiu (min. 46 V. Moldovan)

Ce ne-ai făcut, domnule Mikkelsen?

La rând au venit bulgarii. Perfecți pentru primele puncte de la Euro ’96. Trupa lui Dimitar Penev avea nume importante în componență, dar nu peste ale noastre. Kostadinov, de la Bayern Munchen, Balakov, Stoichkov și Penev, Lyuboslav de data asta, erau fotbaliștii cu anvergură din primul unsprezece al vecinilor.

Nu trec nici trei minute, cât să-i ia mamei, iubitei, sorei, prietenei, să deschidă borcanul cu murături, că Stoichkov demarează pe lângă Belo și înscrie cu un șut plasat. Hristo...șii voștri de bulgari!

Însă ne-am revenit repede din pumni și am trecut la conducerea meciului. Hagi a șutat periculos de câteva ori. Corner în minutul 30, se scoate mingea la vreo 25 de metri de poarta lui Mihailov, iar Dorinel vine ca Polar Expressul și trage. Ca și când ar fi fost ultimul cartuș din viața sa.

Probabil cel mai slab arbitru de la acel Euro, vorba reclamei, regretatul danez Mikkelsen, nu vede cum mingea, catapultată de pistonul naționalei, lovește transversala și cade dincolo de linia porții, cam 20 de centimetri.

România a continuat să domine și în repriza secundă. Cea mai mare ocazie s-a așezat pe fruntea lui “Tătuca” Prodan. Didi, eternul Didi, a dat-o la o parte precum un adolescent rebel părul care-i intră în ochi și nu mai vede mesajele pe whatsapp.

Partida s-a încheiat cu îmbrățișarea dintre Hagi și Stoichkov. Românul mergea acasă, după un Euro pe care nu și-a pus nicio o secundă amprenta.

Două partide, două înfrângeri cu 1-0, iar aventura României la Europeanul din Anglia se terminase fără glorie. Nu cucerisem nimic, cu atât mai puțin așteptările suporterilor. Sigur, fotbaliștii erau primii care sufereau.

• România - Bulgaria 0-1
• A marcat: Stoicikov (3)
• România: Stelea - D. Petrescu, Prodan, Belodedici, Selymes - Gh. Hagi, I. Lupescu (min. 46 Gâlcă), Gh. Popescu (min. 77 Ad. Ilie), D. Munteanu - Lăcătuș (min. 29 V. Moldovan), Răducioiu
• Bulgaria: Mihailov - Kișișev, Iankov, Ivanov, Țvetanov - Lecikov (min. 89 Ghencev), Balâkov, Iordanov - Kostadinov (min. 31 Borimirov), Penev (min. 72 Sirakov), Stoicikov

La meciul cu Spania ne prezentam cu unica dorință de a mai ne repara din onoare. Nu mai aveam nicio șansă de a ne cățăra un loc mai sus decât patru, cel pe care ne instalasem. Însă puteam decide cine merge în sferturile competiției. Dacă pierdeam, Spania, dacă făceam egal sau câștigam, Bulgaria.

A fost sau n-a fost, domnule Iordănescu?

Poate surprinzător, dar ibericii nu aveau o trupă formidabilă. Zubizarreta, Abelardo, Hierro erau cele mai cunoscute nume. Luis Enrique era pe banca și nici nu a intrat pe teren. Adrian Ilie, titular în premieră, scapă singur cu legenda din poarta Spaniei, dar trage mult peste. În minutul 11, gol Manjarin. Manolo, faimosul toboșar, stabilea ritmul fiestei. Dar cam devreme.

Singura respirație, pe lângă cea prelungă de la șutul lui Dorinel Munteanu din meciul cu Bulgaria, a venit în minutul 30. Ovidiu Stângă a tăiat, fin, apărarea spaniolă ca pe o felie de jambon, iar viteza lui Răducioiu a făcut restul. Sprint, șut pe sub Zubi, 1-1.

Anghel Iordănescu, cu 30 de minute înainte de final, face o schimbare bizară. Iese Adrian Ilie, intră Dorinel Munteanu. Scoatem un vârf, introducem un milocaș defensiv. Apoi, în minutul 89, e schimbat și Răducioiu. Intră Vlădoiu. O schimbare ce părea menită să tragă de timp. Ce să facă Vlădoiu în 2 minute? Straniu.

La poarta noastră se înghesuie toți spaniolii. Așa cum, peste ani, aveam să o facem noi cu porțile lor. Cele de la granițe. Se trage din toate pozițiile, fundașii români sunt obosiți sau cu gândul la vacanță. Sau ambele. Unele televizoare din România se opresc.

Până la urmă se îndură Amor de noi. Centrare Sergi, recentrare Alfonso, iar Amor, eliberat de tricolori, înscrie din cinci metri. 2-1, iar bulgarii probabil că ne înjură de se aude până la Turnu Măgurele dacă stai cu urechea lipită de perete.

• Spania - România 2-1
• Au marcat: Manjarin (11'), Amor (85') / Răducioiu (30')
• Spania: Zubizarreta - Lopez, Abelardo (min. 65 Amor), Alkorta, Sergi - Manjarin, Hierro, Nadal, Amavisca (min. 75 Guerrero) - Kiko, Pizzi (min. 57 Alfonso)
• România: Prunea - D. Petrescu, Prodan (min. 86 I. Lupescu), Doboș, Selymes - Stângă, Gh. Popescu, Gâlcă, Gh. Hagi -Ad. Ilie (min. 66 D. Munteanu), Răducioiu (min. 89 Vlădoiu)

Dezamăgirea de după Mondialul american

România mergea în Anglia din postura de o națională extrem de puternică, care fusese la un pas de o semifinală de Campionat Mondial. Din păcate, prestația la Euro ’96 a fost una extrem de modestă. Tricolorii nu au obținut niciun punct, înscriind doar un singur gol.

Cu ce am rămas după aventura engleză a fost doar un mare semn de întrebare, mai ales ținând cont de prestația din meciul cu Spania, și cu speranță că mai rău de atât nu se poate. Iar doi ani mai târziu, la Mondialul din Franța, tricolorii treceau de grupe.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google