exclusiv Florin Maxim a spus totul în Castelul Corvinilor. Cum a ajuns prieten cu Ancelotti, de ce a refuzat oferta de la Dinamo și ce a învățat de la marii antrenori pe care i-a avut

Antrenorul Florin Maxim (42 de ani) visa și el, în urmă cu două sezoane, la momentul când va pregăti Corvinul în SuperLigă. Mai tânăr atunci, cu mai puțină experiență, a trecut printr-un moment cheie. A ratat o promovare după aproape doi ani fără eșec. A pierdut chiar la baraj!

A primit încredere din partea conducerii și a readus trupa ardeleană în "B". Iar după o ediție de campionat de acomodare, fără drept de promovare, pentru stagiunea ce urmează s-au făcut planuri mari.

Tehnicianul hunedorenilor a acceptat imediat dialogul cu iAMsport.ro. Tot în Castelul Corvinilor, tot în sala în care în urmă cu doi ani visa la Liga 1. A pus acum, pe lista de dorințe, și Cupa României, Corvinul fiind calificată în fazele superioare. Îmbrăcat elegant, cu pinul cu sigla echipei agățat de gulerul sacoului, Maxim s-a descris reporterilor iAMsport.ro, a vorbit despre apropierea de Carlo Ancelotti, dar și despre planurile sale pentru viitorul apropiat.

- Domnule Maxim, povesteam în urmă cu doi ani tot aici, în Castelul Corvinilor, și îmi ziceați că visați la ziua când veți antrena echipa în prima ligă. Azi sunteți în Liga 2, lider, însă nu aveți încă drept de promovare. Cum e?

- Credeam și cred în acest vis. De asta muncim. Și anul trecut, pe care l-aș împărți în două, a fost foarte bun. Prima parte a anului a fost cea cu meciurile de baraj, cu o încărcătură foarte mare, pe noi, pe suporteri. Ne doream mult promovarea! Am reușit să promovăm, am mers pe continuitate, drept dovadă nucleul echipei e încă la Hunedoara. Cred că și anul acesta putem produce o surpriză! Vă zic sincer că noi nu suntem surprinși de locul ocupat și de rezultate. Jucătorii de aici și-au ridicat nivelul de la an la an. Cred în potențialul lor. Anul viitor vom avea drept de promovare. Vrem să ducem Corvinul în Liga 1!

- Deci e clar, Corvinul va avea drept de promovare?

- Din câte știu eu, da! S-au făcut toate demersurile.

Thrillerul cu FCSB a fost momentul-cheie

- Ce are special acest nou proiect Corvinul?

- O istorie în spate! Discutam despre numele care s-au perindat pe aici... E un club cu suporteri, cu istorie, vin din ce în ce mai mulți oameni la meciuri. Nu e ușor să strângi 3-4 mii de oameni o partidă în Liga a 3-a, iar acum avem cea mai mare medie de spectatori în divizia secundă. Cred că i-am adus și prin jocul nostru, prin rezultate. Suporterii din România sunt de rezultat. Au venit alăuri de noi, trebuie să-i ținem aproape.

- Cum era Hunedoara când ați venit și cum e azi?

- Orașul suferea. Corvinul nu se numea Corvinul, era CS Hunedoara. Fanii nu veneau la stadion. Galeria era împărțită. Nu agreau ideea de CS Hunedoara. Au venit până la urmă alăuri de noi. S-a adus brandul acasă. Lumea a început să vină aproape de noi. Au mai fost încercări de a aduce Corvinul în prim plan, dar nu s-a reușit.

- Când a fost declicul, momentul care a atras lumea?

- Cred că acel meci cu FCSB, din Cupă. Când efectiv lumea a plecat foarte încrezătoare de la stadion, că se pot face lucruri frumoase și la Hunedoara.

"Meciul de la Baia Mare l-am revăzut de mai mult de 50 de ori"

- Ați fost invincibil doi ani, dar ați pierdut fix meciul care conta, la barajul din vara lui 2022. Ce v-a învățat acel eșec?
- Acea înfrângere s-a produs exact când nu voiam. Pentru mulți acel an a fost eșuat. Cumva ne-a întărit. Cumva poate și noi ca staff ne-am văzut invincibili. Deși în tur câștigasem 1-0 abia în minutul 88. Ca joc, aveam speranțe că putem promova la Baia Mare. Presiunea era oarecum pe ei. Am început bine returul, dar mingea n-a intrat în poartă. M-a dominat acel meci un an de zile. L-am revăzut de peste 50 de ori. Am luat golurile pe ce am discutat cu jucătorii. Am învățat să fim mai precauți. Așa a fost să fie, n-a fost să promovăm la Baia Mare, ci abia peste nu an, la Hunedoara, pe un stadion plin.

- "Am revăzut acel meci de 50 de ori". N-ați înțeles cum ați pierdut?

- M-am uitat și la greșelile individuale. La greșeli de poziționare. Știam tot, cum execută cornere, tot, tot. Iar noi fix așa am primit golurile, inclusiv din corner. Am spus că am revăzut meciul de 50 ori, dar cred că a fost de mai multe ori.

- Îl știți pe de rost!

- Știu, știu! Cred că așa a fost să fie! N-am ce să îmi mai reproșez. Sunt momente peste care trebuie să treci.

- Ce fel de echipă aveți?

- Îmi place să cred că echilibrată. Avem mulți tineri. Avem un Manolache pe linia de fund, născut 2000, Iacob la fel, interul e 2001, mijlocașul central tot 2001. Avem un lot tânăr, dar matur ca exprimare. În această pauză de iarnă am jucat 8 amicale și am dat dovadă că știm să controlăm jocurile.

- În acest sezon, în care nu puteți promova, ce urmăriți?

- De motivat nu cred că e cazul. Toată lumea mă întreabă asta. Sunt jucători profesioniști, cresc de la meci la meci. În play-off ai șansa să ai niște meciuri bune, cu primele 6, iar aici intervine orgoliul. Vrem să consolidăm echipa. Să vedem unde suferim, dacă suferim. Deviza mea e să gândesc meciul următor. Chiar dacă îmi plac planurile pe termen mediu și lung, important e cel mai apropiat meci. Motivația trebuie să vină din interior, nu din filmulețe motivaționale.

"La noi nu se bea niciun strop de alcool! E o păcăleală dusă la nesfârșit"

- Florin Maxim e un fost fundaș, echipele antrenorului Maxim cum sunt?

- Îmi place să cred că ofensive. Am început fotbalul ca jucător ofensiv, ca aripă stângă. Am fost retras de nevoie de domnii Cristoloveanu și Boingiu la o selecție la lotul național. Jucam 3-5-2, am încercat ca fundaș lateral și așa am reușit să mă transfer la Steaua și să joc în Divizia A. Îmi place jocul ofensiv, dar să și avem un echilibru în momentul în are atacăm. Să știm ce avem de făcut dacă pierdem mingea. Antrenamentele sunt însă 70% ofensiv și 30% defensiv.

- Cât s-au schimbat metodele față de perioada în care erați fotbalist la început de drum?

- Am venit în sprijinul jucătorilor. Când am venit la echipă, aveam niște noțiuni de nutriție. Lucrând apoi cu doamna Elena Mardale, nutriționistă, a venit și le-a explicat jucătorilor ce înseamnă cașcavalul pane înainte de meciuri, ce înseamnă alcoolul. În momentul în care nu îți iei proteină și vitamine, alcoolul le inhibă. Cumva e o păcăleală dusă la nesfârșit. Consumând alcool și luând vitamine se bat cap în cap. La noi nu se consumă alcool. Nu se mănâncă cașcaval pane. I-am făcut să înțeleagă. Dacă mănânci cașcaval pane, mănânci o ceafă, te duci la toaletă... Toate astea cer și apă. Sunt niște reguli impuse de ei. Amenzile tot ei și le dau. Cântarul e în fiecare zi. Dar n-am dat nicio amendă.

"Cine îmi garanta că dacă semnez pe 3 ani cu Dinamo nu plec după 3-4 meciuri?"

- Vorbim despre planuri, posibile promovări, dar totul s-ar fi șters dacă spuneați un "Da!" în urmă cu două luni. Corect?

- Da, e vorba despre Dinamo! Se știe că am avut niște discuții. Când am ales să rămân la Corvinul, eu am rămas și datorită noului primar. Nu știu câți oameni mai țineau un antrenor care a ratat o promovare. Dumnealui probabil că a văzut cum am muncit și cum am adus echipa să se exprime. Mi-a dat continuitate. Era nedrept să plec, chiar dacă vorbim de o ofertă de la un club cu nume, unde se putea face performanță. Drept dovadă, Dinamo e pe drumul cel bun. Așa am simțit! N-am nicio grabă, nu poți fi sigur de o alegere. Mie îmi și place să iau echipele la început de pregătire. Trebuie să-ți cunoști jucătorii și nu mă refer la văzut un video. Trebuie să cunoști caracterele.

- V-a speriat Dinamo?

- Am fost secundul domnului Bergodi la Voluntari. Am stat în vestiar de Liga 1 și ca jucător, și ca antrenor. Pe mine nu mă speria faptul că merg la o echipă mare. Am principiile mele, metodele mele. Cred în niște lucruri. Nu cred că poate cineva să îmi schimbe gândirea. Faptul că te adaptezi la lucruri noi e normal. Vorbeai despre teamă și despre ce se ratează.

- Exact!

- Cine îmi garanta că dacă semnam cu Dinamo pe 3 ani rămâneam acolo pe toată durate contractului?! Pierdeam două-trei-patru meciuri, nici nu trebuia să mă dea cineva afară, poate îmi luam geanta și plecam singur. Timpul demonstrează dacă am făcut sau nu bine. N-am nicio presiune, fac lucrurile cu plăcere, sunt 100% aici.

"Carlo Ancelotti are o aură, îți dă liniște când stai cu el"

- Puțini știu că vă leagă mai multe de Carlo Ancelotti. Nu doar că ați fost să învățați de la el...

- Da! Cu dumnealui m-am cunoscut în 2009. Toată lumea știe relația dânsului cu Marina Crețu, fosta sa iubită. Marina este foarte bună prietenă cu prietenul meu cel mai bun. Așa am reușit să ajung și să stau în preajma dumnealui mai multe zile, chiar și la București. Îmi pare rău că nu m-am dus mai devreme la antrenamentele sale. S-a tot perindat pe la cluburi uriașe, Chelsea, Bayern, iar eu n-am ajuns. Nu mi-a permis programul. Acum am stat 4 zile la antrenamente, înaintea meciului de acasă cu Villarreal. E la fel cum l-am văzut în 2009. Genul de om în preajma căruia ai vrea să fii mereu. E un om cald. De asta are și rezultatele pe care le are. E mai mult decât un antrenor. Are o aură! Îți dă liniște când stai cu el.

Pe Carlo l-am adus de trei ori în România. L-am dus la Castelul Bran, la Casa Poporului, l-am plimbat. Am stat o singură dată la mine acasă, apoi am mers la hotel pentru că au venit și niște prieteni de-ai lui din Italia și nu aveam loc. Eu am un apartament cu 3 camere în Drumul Taberei, am stat și acolo. Nu a comentat nimic. Stăteam la parter, într-un bloc nou. Nu l-a recunoscut nimeni Marina Crețu, la podcastul "Tare de tot cu Viorel Grigoroiu"

- Cum a fost la Madrid?

- Am stat la dumnealui în birou, în fiecare zi își făcea timp pentru mine. Un om cu presiunea dânsului își găsea timp și pentru mine... Într-o vineri era ziua soției sale, cumva am stat de vorbă doar vreo 10-15 minute și apoi s-a scuzat că trebuie să plece. De parcă era nevoie să se scuze. E un om de o blândețe și de o liniște... Probabil că lucrul ăsta se vede și la formațiile pe care le-a pregătit. Dincolo de tactică și de alte lucruri, trebuie să fii om. Și el pare că înțelege totul și scoate mereu maximum.

- Un lucru care vă impresionează la el?

- Tot timpul l-am întrebat asta! Mereu m-a marcat cum a legat echipa Milanului. Cum i-a închegat. Și acum, înaintea ultimului meci cu Rayo, a fost întrebat dacă îl poate integra pe Mbappe în atâtea caractere și personalități. Dumnealui mereu spunea că trebuie să ai un echilibru. Când noi suntem oameni buni, de calitate, în domeniul nostru, dacă vrem să facem treabă bună, trebuie să ne tolerăm unii pe ceilalți. Aici e secretul! Să-i înțelegi pe fiecare. Nu e ușor de gestionat. Am văzut și în antrenamentele de acum de la Madrid. Era o disciplină... Dar nu impusă. Era din profesionalismul jucătorilor. Și când ieșeau la antrenamente, ieșeau grupați. După 2-3 minute îi lua preparatorul la încălzire. O disciplină dusă la extrem. N-am văzut pe cineva să strige la jucători. Sau să-i strângă cineva. Faptul că știe să lucreze cu atâtea caractere și să aibă rezultate... cumva asta trebuie să ne dea și nouă de gândit.

"Cu trei transferuri Sportul de atunci domina fotbalul"

- "Gașca nebună" de la Sportul ar fi material de studiu?

- Le-am zis și elevilor mei. Eram o adunătură de tineri. Am retrogradat în primul sezon. Am promovat la pas anul următor, echipa se legase, aveam moral. Imediat în Liga 1 am terminat pe 4, la egalitate de puncte cu Dinamo. Aveam antrenori buni, condiții bune de antrenament. Cred că, cu două sau trei implanturi, Sportul putea domina fotbalul românesc!

- Ar fi putut cuceri titlul?

- Nu-s cuvinte aruncate! Când am ajuns acolo, mai erau Diniță, Pădureț, mai în vârstă, aduceau puțin echilibru, însă au plecat la Steaua. Așa am rămas doar noi, tinerii. Era greu să ne gestionăm. Toți aveam personalitate puternică, voiam să ne impunem.

- Erau momente bune pentru toate cluburile importante ale Bucureștiului.

- Da, dar cu două sau trei transferuri care să ne dea echilibru, puteam domina fotbalul românesc. Să nu uităm ce salarii aveam. Noi luam 1.000-2.000 de dolari, iar la Steaua sau Dinamo erau de 15.000 sau 20.000!

- Vreau să terminăm așa cum am început, cu ideea din aprilie 2022, că visați să antrenați Corvinul în L1. Suntem în februarie 2024, ce visați azi?

- Suntem în Cupa României. Uite, putem juca în cupele europene, să ne aplecăm și spre acel meci. Va fi un eveniment pentru Corvinul. Întâlnim CFR, campioană atâția ani, noi venim după un an bun, în Cupă am scos Sepsi, băieții au jucat extraordinar. Cred în noi, cred în jucătorul român. De ce să nu credem în Cupă? Nu știu câți ne dădeau șanse să trecem de grupe. Am trecut, acum de ce nu? Se joacă! Cine știe cum îi prinde și pe CFR campionatul, fiind angrenați în luptă la titlu. Iar despre promovare, anul viitor avem dreptul, o să fie mult de muncă.

Ce a învățat Florin Maxim de la antrenorii cu care a lucrat?

Cristiano Bergodi: "De multe ori eu eram mai agitat, mai ales după un meci pierdut. Dumnealui mereu era mai așezat. Țin minte că dacă meciul era sâmbătă, el abia luni mă întreba despre ce am văzut greșit, ce am văzut pozitiv. Dumnealui are un echilibru... Se vede asta și la Rapid! Nu e întâmplător unde e Rapidul. Am mai auzit voci cum că Rapidul câștigă doar pe final. Foarte important e să câștigi, nu când. Înseamnă că are răbdare, că transmite încredere. Asta am și luat de la dânsul, liniștea. Noi, în momente dificile, parcă trebuie să vorbim, noi românii refulăm repede. Nu știu dacă e bine"

Ioan Andone: "A fost primul antrenor care mi-a dat libertate, m-a încurajat să urc. Deși a fost fundaș, îi plăcea foarte mult jocul ofensiv. Îmi cerea mereu să ajung în poziție de centrare. Ne spunea mereu că dacă vrem să atragem privirile, trebuie să facem ceva deosebit"

Dan Petrescu: "A fost primul care a cerut dublură pe posturi. A venit cu chestia asta. Noi, la Sportul, nu beam apă plată. Mergeam la antrenamente cu o Cola, cu o apă minerală. Așa eram obișnuiți! Ne-a băgat în cap chestia cu apa. Apoi a venit cu sala de forță, cu ce înseamnă sala de forță, prevenția pentru accidentări. Foarte riguros. După un meci, dacă marți și miercuri nu erai bine la antrenamente, nu prindeai nici primul 18"

Ioan Ovidiu Sabău: "L-am prins la Poli Timișoara. M-a învățat multe lucruri tactice. Punea mare accent pe jocul tactic al fundașilor. Foarte atent!"

Povești de vestiar cu...

... Marius Lăcătuș: "Locurile 1, 2, 3 și până la 10, la povești de vestiar, sunt cele cu Didi Prodan. Dar o să încep cu una cu Lăcă. Am stat cu Zoltan Ritli în cameră. I-am prins jucând pe Lăcătuș, Ilie Dumitrescu, Belodedici, faptul că te antrenai cu acești coloși... Disciplina era dusă la extrem. Le ziceam și băieților, dacă erai cu Lăcătuș în vestiar, nu ai cum să pierzi. Atâtea îți luai... El trebuia să câștige, nu te puteai relaxa, doar Didi reușea. Azi cred că nu mai sunt lideri ca Marius Lăcătuș. Și la antrenamente... Ce făcea! Era primul la antrenamente. Ți-era rușine să nu poți să faci când îl vedeai pe ditamai Marius Lăcătuș. Mi-au rămas niște lucruri în minte. Belo la fel, după antrenament făcea mereu bazin, făcea streching, saună"

... Daniel Prodan: "Ploua pe terenul 5, ne antrenam în Ghencea, mai veneau să ne vadă acei soldați din armată. Ne mai și ajutau. Aveau acele moltoane. Lungi, verzi. Didi, dând o minge peste gard, s-a dus după ea. Și era peretele ăla la care exersai pasa. A chemat un soldat, i-a luat moltonul, și-a dat cu nămol la mustață, și-a făcut părul, și-a legat moltonul ăla și a venit cu mâna... Parcă era Hitler. Și nea Piți, care de obicei nu zâmbea, n-a mai putut de râs!"

... Ionuț Luțu: "Am stat împreună la Haiducul. El stătea la etajul 1, eu la parter, cu Paraschiv. Mergeam pe la el prin cameră. Părea mereu un zvăpăiat, un băiat dezordonat, dar dacă intra cineva la el în cameră... Nici la farmacie nu era așa ceva! Era un băiat foarte disciplinat, cu caterincă. Avea glumele lui, plus că o avea pe aia cu urechea, nu prea auzea. Trebuia să-i spui de două ori. Un băiat fantastic, cu o inimă mare, încă țin legătura cu el"

... Victor Pițurcă: "Era mereu aproape de jucători, voia maxim pentru jucătorii lui. Nu cred că-i plăceau glumele foarte mult. Dar, când am vrut să plec de la Steaua, era în fața mea. Mi-a rămas în cap ce mi-a zis: <Toți copiii din România vor să vină la Steaua și tu vrei să pleci?>. M-a marcat chestia asta"

... Ilie Dumitrescu: "L-am prins când a venit din Mexic. Mânca numai rasol de vită, mexicanele, pe vremea aia nu prea se găseau. Venise cu altceva. Și nea Piți ținea la mese. Voia să mâncăm bine. Nouă nu ne lipseau de la masă carnea de curcan, peștele, vita. Două-trei garnituri, salate. Steaua era top de atunci! S-a pus accent pe vitaminizare de atunci, Vitality și Oxyblock. Alea le luam din 1999"

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google