Povestea de Vineri #4 / Cel mai sălbatic duel Petrolul - Steaua din istorie: șase cartonașe roșii, 104 faulturi comise! "Eu am ieșit de pe teren cu comoție cerebrală. Am intrat la duș la Ploiești, apoi m-am trezit direct pe un pat de spital din București"

Toată presa se întreba cum de-a fost posibil să câștigăm cu Paolo Rossi și să cedăm în fața lui Ladislav Vizek, se scoteau de la naftalină și se înfierau neajunsurile competiției interne, una care, totuși, tocmai dăduse o semifinalistă de Cupa UEFA, Universitatea Craiova.

Pretențiile, însă, erau mari și nimeni nu mai accepta încă un eșec major. De aceea toate tunurile se puneau pe Divizia A, care trebuia să-i ofere selecționerului cele mai bune soluții pentru viitoarele bătălii din preliminariile Euro '84.

Pe acest fond, de frustrare amestecată cu neputință, campionatul programa într-o zi de miercuri, 18 mai, etapa cu numărul 29. La titlu se băteau Dinamo (lider), Craiova, Sportul și FC Argeș. Steaua era pe 5, fără mari veleități.

La retrogradare, Poli Timișoara și FC Constanța erau deja condamnate, în vreme ce nu mai puțin de 10 echipe, despărțite de doar patru puncte, încercau să evite ultima poziție ce ducea în "B".

Printre acestea, Petrolul, locul 16, la egalitate de puncte cu Poli Iași. "Găzarii" aveau o misiune extrem de dificilă în respectiva rundă, urmând a primi vizita "militarilor" din Ghencea, iar "plăieșii" din Copou se deplasau pe litoral, pe terenul formației care-l lansase pe Gică Hagi, dar care avea să pice cu brio la finalul acelei stagiuni.

Ziarul "Sportul": "Spectacol degradant, manifestări huliganice"

Și dacă Iașiul s-a impus fără mari probleme la Constanța, 2-0, la Ploiești a fost un război în toată regula. Asta deși, susțin sursele iAMsport.ro, prahovenii ar fi trebuit să ia cele două puncte acordate la victorie cu minimum de efort.

Numai că, din motive de ei știute, steliștii n-au respectat înțelegerea prealabilă din culise și n-au mai vrut să cedeze fără luptă, stârnind mânia gazdelor. Care au apelat la tot arsenalul din dotare pentru a se răzbuna pe adversari.

Ce a rezultat? Un meci cu un record de faulturi - 104!, cu șase eliminări, cu lovituri crâncene între jucătorii celor două echipe. De altfel, cronica lui Radu Urziceanu din "Sportul" nu conține decât foarte puține faze de fotbal. În rest, este descrisă atmosfera irespirabilă în care s-a jucat. Iată câteva pasaje:

# "Rar am asistat la un meci atât de urât ca acesta! Nota de nervozitate, de duritate, instaurată din prima repriză și imprimată de jucătorii de la Petrolul s-a accentuat după pauză, când practic nu a mai fost pe teren un meci de fotbal, ci un spectacol degradant, care nu a avut nimic în comun cu sportul"

# "Faulturi peste faulturi, obstrucții, atacuri periculoase, lovituri cu pumnul și cu piciorul, iată ce au arătat publicului cele două echipe, în special în repriza secundă"

# "Asemenea manifestări huliganice nu au ce căuta pe un teren de fotbal, Federația trebuie să intervină ferm și fără cruțare!"

Un astfel de joc este o adevărată pacoste pe capul unui arbitru. Este meritul lui Alexandru Mustățea că, totuși, n-au fost înregistrate și cazuri mai grave de violență. El a fost corect, hotărât și a dus cu bine până la capăt meciul, deși a avut nevoie de o injecție cu novocaină după o luxație la un picior Radu Urziceanu, în "Sportul" din 20 mai 1983

Ploaie de suspendări, Marica a scăpat pentru că și-a făcut autocritica

Și Federația a intervenit, dictând mai multe suspendări. Culmea, cel mai aspru a fost sancționat portarul de rezervă al oaspeților, Gheorghe Nițu. La finalul partidei, Nițu l-a lovit extrem de dur pe marcatorul unicului gol, Emilian Tevi, în drum spre vestiare și a trebuit să stea patru etape pe tușă.

Tevi a luat și el o suspendare de două runde, la fel ca Marian Borz. Alți doi eliminați, Tudorel Stoica și Viorel Turcu, au primit o etapă, respectiv trei. Cel de-al șaselea "cocoș" trimis mai devreme la cabine, Vlad Marica, a scăpat cu un avertisment.

Chiar dacă Marica îl pocnise serios pe "Magiun" Barbu, provocând un meleu în care s-au împărțit pumni cu nemiluita, el a fost iertat întrucât, conform relatărilor din presa vremii, "și-a făcut autocritica în fața Comisiei de Disciplină". În cazul său a mai contat și faptul că nu mai fusese eliminat niciodată într-o carieră de 17 ani.

Petrolul - Steaua 1-0 (1-0)
A marcat: Tevi (42')
Petrolul: Jipa - Borz, Al. Stanciu, I. Cojocaru (86' C. Pancu), Butufei - Gălățeanu, I. Toma, N. Lazăr - Simaciu (62' G. Călin), Tevi, Vl. Marica. Antrenor: Viorel Mateianu
Steaua: Duckadam - Anghelini, Fl. Marin, Belodedici, Eduard - Iovan, T. Stoica, Șt. Popa (51' D. Minea), Majearu - Câmpeanu II (46' M. Barbu), V. Turcu. Antrenor: Constantin Cernăianu
Cartonașe galbene: I. Toma (6', atac periculos), Vl. Marica (32', proteste vehemente), Tevi (39', atac periculos), Borz (50', atac periculos) / Iovan (78', fault dur de la spate), T. Stoica (79', a părăsit terenul de joc fără încuviințarea arbitrului, a participat la un incident de la banca de rezerve proprie), T. Stoica (89', atac periculos)
Cartonașe roșii: Borz (75', lovire cu pumnul), Vl. Marica (77', lovire cu pumnul) / T. Stoica (89', cumul de avertismente), V. Turcu (75', lovire cu piciorul); Tevi / Nițu (s-au luat la bătaie după terminarea partidei)
Arbitri: Al. Mustățea, M. Ionescu, Ad. Nicolescu (toți din Pitești)
Stadion: Petrolul. Spectatori: 18.000

Pentru a lămuri cât de cât misterul scandalului de la Ploiești din acea zi de 18 mai 1983, iAMsport.ro a stat de vorbă cu una dintre victimele acelei confruntări, Septimiu Câmpeanu. Cel alintat "Tim" a fost schimbat la pauză întrucât suferise o comoție cerebrală în urma unei intrări violente a unui fundaș ploieștean.

Stabilit de dinainte de Revoluție în Germania, fostul atacant al Universității Cluj și al Stelei și-a amintit nu cu mare plăcere de "singura accidentare gravă din cariera mea".

Septimiu Câmpeanu: "Ploieștenii ne-au avertizat că ne vor bate și la fotbal, și la pumni!"

Bună ziua, domnule Câmpeanu! Ce mai faceți?

Ziua bună! Un pic prin România, pe la Cluj.

Ați venit la Untold?

Hahaha! Nu, nu-s eu cu d-astea... Am totuși 68 de ani, nu prea mă asortez cu tinerii prezenți la acest festival. Oricum, eu mereu am fost mai retras. O singură dată m-am dus la un concert similar, la AC/DC, pe când eram antrenor la Fortuna Düsseldorf, acum vreo 20-25 de ani. Am plecat după câteva minute.

Eu v-am deranjat ca să vă întreb despre un joc din urmă cu și mai mult timp, de pe 18 mai 1983. E vorba despre un Petrolul - Steaua 1-0, disputat într-o atmosferă extrem de încinsă atât pe gazon, cât și în tribune. Vă mai amintiți ceva?

Deși memoria a început să mai dea rateuri, partida aia e greu s-o uit vreodată.

Deci ați ieșit la pauză de pe teren nu din rațiuni tactice, ci din cauza unei accidentări.

Așa este, unica accidentare serioasă pe care am avut-o ca fotbalist.

Ce s-a întâmplat, mai exact?

Culmea e că nu știu nici cine m-a lovit în cap, nici când. Cert e că am suferit o comoție cerebrală, care m-a făcut să-mi pierd cunoștința! Adversarii ne-au tot avertizat că ne vor bate și la fotbal, și la pumni, iar în cazul meu exact așa s-au petrecut faptele.

De unde o asemenea rivalitate? De ce atâția nervi la acel meci? Mai ales că inițial ar fi trebuit să fie un aranjament, ca să scape Petrolul de retrogradare.

Sincer vă spun, habar n-am avut că trebuia să fie blat. Oricum, și dacă se mai făceau pe atunci chestii din astea, nu-mi spuneau mie. Eu eram la primul sezon la Steaua, nu se încurcau cu mine... Revenind la întrebarea dumneavoastră, e posibil ca stricarea planurilor inițiale să-i fi făcut pe ploieșteni să joace atât de dur. Nu doar jucătorii Petrolului erau extrem de nervoși, ci și spectatorii din tribune. A fost un meci de pomină, cum rar mi s-a întâmplat să trăiesc!

La câteva zile după aceea, observatorul Dan Matei, membru în Biroul federal, a revăzut înregistrarea partidei și a numărat faulturile. Conform celor publicate în "Sportul", au fost 104 intervenții neregulamentare! În prima repriză scorul a fost de 33-17 în favoarea gazdelor, apoi 35-19, tot pentru "găzari".

Uluitor, absolut uluitor! Ținând cont că dintr-un meci se joacă efectiv vreo 55 de minute, înseamnă că au fost cam două faulturi pe minut...

"Când mi-am revenit un pic în fire, eu voiam să mai joc, mă credeam tot la Ploiești"

Comoția cerebrală a avut ceva urmări?

Stați să vă spun, că e o poveste ce poate părea neverosimilă. Imediat ce am fost schimbat, am vrut să merg la dușuri, să mă spăl. Îmi mai amintesc doar că am intrat sub duș, apoi... apoi că m-am trezit pe un pat de spital la București!

Cum așa?!?

Simplu! Mi-am pierdut cunoștința, am leșinat, după care am fost transportat la spital. N-am mai ținut minte nimic. Ca element anecdotic, când mi-am revenit un pic la București, eu voiam să intru în repriza a doua, mă credeam tot pe arena din Ploiești!

A durat mult până v-ați revenit?

Nu mai țin minte câte etape am pierdut, dar am stat un pic pe tușă. Oricum, era final de campionat.

Un campionat pe care l-ați terminat cu 12 goluri înscrise. Ați fost golgheterul "militarilor".

Da, a fost un prim sezon bun pentru mine în Ghencea. Al doilea, însă, mai puțin, am dat numai 9 goluri, așa că în vara lui 1984 ne-am despărțit.

"Am plecat din cauza lui Halagian"

Exact când se "cocea" marea echipă ce avea să domine fotbalul românesc și european ani la rând. Regrete mari?

Destule. Așa mi-a fost scris... Sau așa a scris istoria Florin Halagian, că el nu m-a plăcut. Din cauza lui am plecat. A fost singurul antrenor cu care nu m-am înțeles.

Avea alți favoriți.

Să spunem că eu nu mă aflam printre favoriții lui. Însă nu mai contează. Nu mai putem schimba nimic.

Vă mulțumesc pentru dialog, sănătate maximă!

Și eu vă mulțumesc! Haide, U! Baftă și Stelei în Europa, știți că pentru mine FCSB e Steaua. Nu vreau să polemizez cu nimeni, dar nici nu pot să nu spun ce cred.

La Steaua n-am reușit cu adevărat poate și din cauza firii mele mai retrase. Eu nu mă duceam cu ei la șpriț, nici nu rămâneam după antrenamente la șuete cu conducătorii clubului, cu generalii, cum mai făceau Piți și alții Septimiu Câmpeanu

Septimiu Câmpeanu CV
# S-a născut pe 12 iulie 1957, la Cluj-Napoca
# Înălțime/greutate la maturitate: 1,79m/69kg
# Junioratul l-a făcut la U Cluj (1970-1974)
# În România, a evoluat, ca mijlocaș ofensiv sau atacant, la U Cluj (1974-1982, 1984-1988) și la Steaua (1982-1984)
# A debutat în primul eșalon pe 18 august 1974, în partida Steaua - U Cluj 4-2
# Meciuri/goluri în Divizia A: 277/117
# În stagiunea 1979-1980, Câmpeanu II a marcat 24 de goluri și a devenit golgheterul României. I-a devansat atunci pe Marcel Răducanu (Steaua, 23 de reușite), pe Rodion Cămătaru (U Craiova) și pe Mihai Costea (Poli Iași), ambii cu câte 17 goluri
# A disputat ultimul meci în A pe 22 iunie 1988, U Cluj - Oțelul 2-1
# În RFG/Germania, în perioada 1988-1994, a jucat pentru mai multe formații de amatori, precum VfB Langenfe, DSV 04 Düsseldorf sau Wersten 04
# Meciuri/goluri la echipa națională: 4/1

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google