special Povestea de Vineri #2 / Măcel cu Steaua din cauza lui Dinamo: "Prietenul Lăcătuș a sărit cu talpa direct pe fața mea!" + "Așa a fost mai mereu Marius, Ilie Năstase a avut nevoie de 28 de copci după o intrare a «Fiarei»!"

Înainte de a intra în subiect, puțin context. Sezonul 1984-1985 al primei divizii a început cu schimbări majore pe băncile tehnice ale granzilor:

# Campioana Dinamo a renunțat în vara lui '84 la omul cu care tocmai realizase cea mai mare performanță europeană din istorie, Dumitru Nicolae Nicușor, și l-a avansat "principal" pe secundul Cornel Dinu, responsabilul cu partea tactică din staff-ul roș-albilor.

# Vicecampioana Steaua, fără titlu din 1978, l-a trimis la plimbare pe Emeric Ienei și l-a înlocuit cu Florin Halagian, autorul miracolelor din Trivale, alături de Dobrin (triumfurile din '72 și '79).

# "Bronzul" campionatului, Universitatea Craiova, îi făcuse vânt încă din luna martie lui Constantin Oțet, omul marilor victorii cu Fiorentina, Bordeaux și Kaiserslautern, și mersese pe mâna lui Mircea Rădulescu.

Toate mutările aveau să se dovedească neinspirate, dar nu despre asta e "Povestea" de azi.

Primul care a plătit a fost Hala. Chiar dacă în competiția internă era lider după șapte etape (cinci victorii și două remize, 13-1 golaveraj!), iar în Cupa Cupelor cedase greu, 0-1 și 0-0, în fața finalistei CCE, AS Roma, Armeanul a fost dat afară din cauza stilului dictatorial în care conducea antrenamentele și relaționa cu jucătorii.

M-au curățat Ion Alecsandrescu, enervat că nu-l lăsam să se implice la echipă, și generalii din Minister, deranjați de trecutul meu dinamovist. Bine, și-au adus aminte că-s dinamovist după ce le făcusem cel mai bun lot din România! Florin Halagian, în 2009

La sugestia fotbaliștilor, Alecsandrescu și compania îl readuc pe bancă pe Ienei, adică pe antrenorul care contribuise major la titlurile din '76 și '78. Cu bunul și blândul Imi la timonă, "militarii" joacă din ce în ce mai spectaculos și se distanțează în fruntea ierarhiei.

Totuși, Dinamo, surpriza Sportul Studențesc și Știința nu se dau ușor bătute, astfel că primăvara lui 1985 ne oferă o luptă teribilă pentru marele trofeu.

După 22 de etape disputate din acea stagiune, Steaua avea 38 de puncte, 4 peste rivala din Ștefan cel Mare și 5 peste trupa din Regie, într-o vreme în care victoria era răsplătită cu două puncte.

Urma, însă, pentru "viteziști" o partidă extrem de dificilă, la Buzău. Gloria din localitate era nou-promovată, dar avusese un parcurs de excepție, care o ajutase să urce până pe locul 5!

E adevărat, "Profesorul" Gică Constantin avea pe mână câțiva fotbaliști cu uriașă experiență în prima ligă. Vedeta formației din Crâng era Dudu Georgescu, iar lângă dublul câștigător al "Ghetei de Aur" se mai regăseau nume importante din epocă, precum Mitică Marcu, Zahiu, Tulpan, Kramer, Șumulanschi, Balaur sau Ghizdeanu.

Misiunea elevilor lui Ienei se anunța complicată și din alt motiv. Gloria era în acea perioadă un club care orbita în sfera de influență a lui Dinamo, iar "câinii roșii" ar fi dat orice ca Buzăul să încurce liderul.

Ce a urmat? Un meci desfășurat într-o tensiune formidabilă, cu nervi întinși la maximum și cu gesturi care au încins atmosfera și așa febrilă.

Lăcă și Tudorel, desființați!

Deși presa acelor ani evita să critice deschis personaje ilustre din soccerul autohton, după acea confruntare doi ziariști cu greutate n-au ezitat să scrie o parte din derapajele observate.

Ioan Chirilă ("Sportul"), de exemplu, i-a luat în colimator pe Marius Lăcătuș și pe Tudorel Stoica:

# "Steaua a avut de suferit după pauză din cauza unui Lăcătuș nervos ca întotdeauna și care nu poate renunța la simulările de pe urma cărora nu are nimic de câștigat. Mai mult, el a lovit și fără balon!"

# "Din păcate, căpitanul Stoica a intrat și el într-un dialog greu de acceptat cu publicul, sfârșind prin a arăta copilărește tabela unei peluze care salutase cu căldură apariția și evoluția din prima repriză a liderului"

Iar scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu ("Săptămâna"), altfel un stelist declarat, a fost la fel de dur:

# "N-am înțeles nervozitatea jucătorilor Lăcătuș, Eduard și Bölöni și n-am înțeles comportamentul lui Stoica Tudorel, care, în afară de proteste și îmbrânceli, nu ne-a arătat nimic!"

# "În plus, căpitanul militarilor a mai avut și două momente penibile, când a rămas să se odihnească pe gazon și când a incitat prin niște gesturi neavenite publicul spectator. Nu mai spun că Marcu, care cred că bate la vreo 35 de ani buni, l-a driblat în așa hal pe respectivul că te cuprindea tristețea"

Pentru a lămuri ce s-a întâmplat în partida din 7 aprilie 1985, iAMsport.ro a stat de vorbă cu Dan Tulpan, fundaș crescut de Steaua, însă care a devenit o legendă la Buzău, grupare pentru care a evoluat 12 ani!

Dan Tulpan: "Vreo doi-trei de la noi și-au dorit mai mult victoria. Victoria Stelei!"

Bună ziua, domnule Tulpan? Ce mai faceți?

Ce să fac?! Ca pensionarii... Mă lupt cu căldurile astea infernale și cu bolile specifice vârstei. Nimic grav, din fericire.

Fotbalul îl mai urmăriți?

A fost, este și va rămâne viața mea!

Eu vreau să vă întorc puțin în timp. În niște timpuri în care erați tânăr, nu vă durea nimic și vă luptați de la egal la egal cu marii jucători ai României.

Cu mare plăcere, alea-s vremurile cele mi-s cele mai dragi. Despre ce mai exact vreți să vorbim?

Despre un meci Gloria Buzău - Steaua 1-2, din aprilie 1985.

Oho, ce meci a fost!

Chiar vi-l amintiți?

Ar fi și greu să nu mi-l amintesc. A avut grijă prietenul meu Lăcătuș... (se amuză copios)

Păi?

S-a jucat extraordinar de îndârjit, iar la un moment dat Marius mi-a pus-o direct pe față!

V-a călcat pe față?!?

Da, o talpă urâtă, pe față, pe gât...

Dar de unde și până unde o asemenea dușmănie între Gloria și Steaua? Nu erați "pe mână" cu ei?

Nuuu, noi "jucam" pe partea lui Dinamo atunci!

Nu e puțin ciudat?

De ce ciudat?

Păi, aveați antrenor o glorie a Stelei, pe Gheorghe Constantin, iar în echipă o mulțime de foști "militari": dumneavoastră, Gabi Zahiu, Mitică Marcu...

N-are legătură, așa s-a întâmplat să fie. Nu era și Dudu la noi?! El de unde venea?!

Revin la întrebare, de ce o asemenea rivalitate între Gloria și Steaua?

E simplu: așa cum am mai spus, noi eram cu Dinamo atunci. Iar cei de la Steaua știau asta. Și, când ne întâlneam, ieșeau scântei. Probabil că și ei se montau de parcă ar fi jucat cu Dinamo.

Am înțeles, cu Dinamo trebuia să luați poziție de drepți. În rest jucați pe bune?

Ei, nu, cu toți sateliții lor jucam în funcție de interesul de moment. Cu Victoria, cu Flacăra Moreni... Îmi amintesc și acum un 0-0 cu Victoria în care efectiv am pasat de la unii la alții timp de 90 de minute! Nimeni n-a riscat nimic. Ne-a fluierat și publicul atunci, a fost prea de tot.

Public majoritar stelist la Buzău.

Da, aici aveți dreptate. Mereu a fost așa pe aici.

Revenind un pic la acel campionat '84-'85, ați terminat pe 5 și ați jucat în premieră în Cupa Balcanică.

Și am făcut o figură destul de frumoasă. Întâi am eliminat niște albanezi, apoi ne-au scos niște greci.

Cum a fost posibil ca o nou-promovată să atragă fotbaliști precum Dudu Georgescu, Marcu, mai târziu Mircea Sandu, Florin Marin și alții? OK, aveau o vârstă, însă puteau juca oriunde în România acelor ani.

Aveam un prim-secretar foarte pasionat de sport, pe Carolică. Vasile Carolică. Fusese președinte la Metalul București, știa cu ce se mănâncă fotbalul. La Buzău s-a folosit și de pârghiile politice și a făcut o treabă excelentă, adevărate minuni.

Ce "minuni" putea să facă un prim-secretar?

Vă dau un singur exemplu: Carolică a reușit să-l reabiliteze pe Vali Kramer. Un mijlocaș foarte, foarte bun, dar care făcuse pușcărie, după un accident mortal!

Acum nu se prea se mai poate nimic la Buzău. Situația Gloriei care mai e?

Care să fie? Faliment! Așa e când politicul se implică, în loc să se limiteze să susțină. Chiar vorbeam cu niște antrenori de la Centrul de Copii și Juniori, nu știe nimeni încotro s-o apuce, unde vor ajunge copiii ăia.

Spuneați la începutul dialogului că duceți viață de pensionar. Aveți pensie și de fost senator? Că ați prins un mandat la mijlocul anilor '90, pe listele PSD.

Nu, n-am decât o pensie normală, pe care mi-o va "indexa" Bolojan cu 15-16 la sută.

Dan Tulpan: "Mândru că am fost coleg cu Păunescu, Vadim și Coposu, acum poți ajunge senator din întâmplare. La propriu!"

Vă mai tentează o revenire în politică?

Nu, niciodată, mi-a ajuns! Deși eu pot să spun cu mândrie că am avut colegi unul și unul. Adrian Păunescu, Vadim Tudor, Corneliu Coposu, poetul Ioan Alexandru și mulți, mulți alții, de mare valoare. Când mă uit ce e acum...

Ce e acum?

Ca să vă dați seama ce bătaie de joc a ajuns Senatul României, vă spun doar atât: un fost angajat de-ai mei, un angajat la o magazie, a ajuns senator de Bistrița din întâmplare!

Cum adică "din întâmplare"?

Exact cum auziți! El n-a călcat în viața lui la Bistrița, dar cei de la POT, partidul din care face parte, l-au trecut din greșeală pe liste acolo. A fost votat și uite-așa a ajuns senator!

E cazul lui Liviu Sorin Robe, despre care presa buzoiană a relatat lunile trecute?

Mi-e așa lehamite... Și în politică, și în fotbal suntem la ani-lumină față de ce eram în urmă cu 20-30 de ani. Păcat!

Mulțumim pentru dialog, domnule Tulpan! Deși aș mai fi avut o întrebare.

Una și gata.

Tot despre acel meci Gloria - Steaua. OK, am priceput că ați jucat pentru Dinamo. Însă sursele mele susțin că minimum doi buzoieni, dacă nu chiar trei, ar fi fost "pe invers" atunci.

Chiar dacă Steaua renunțase să mai facă prostii, ăsta fiind și motivul pentru care s-a implicat Valentin Ceaușescu la echipă, am auzit și eu că vreo doi-trei de la noi și-au dorit mai mult victoria. Victoria Stelei! (se amuză)

Îi știți?

Nu era vorba că mai aveți o singură întrebare?

Bine, una singură: fundașul stânga care a ieșit de pe teren în minutul 65 sigur n-a fost printre ei, nu?

Eu adică? Hahaha, hai că m-am distrat! V-am spus că pe mine mă "rezolvase" prietenul Lăcătuș. La revedere!

Divizia A 1984-1985, etapa a 23-a, 7 aprilie '85
Gloria Buzău - Steaua 1-2 (1-1)
Au marcat: D. Marcu (43') / Balint (30'), Pițurcă (73')
Gloria: Cristian II - Comănescu, C. Mircea, Zahiu, Tulpan (65' Mogoș) - Șumulanschi (82' P. Stoica), Balaur, Ghizdeanu, Kramer - D. Georgescu, D. Marcu. Antrenori: Gheorghe Constantin, Florian Dumitrescu
Steaua: Duckadam - Bărbulescu, Bumbescu, Belodedici, Eduard - Balint (82' Pușcaș), T. Stoica, Bölöni, Majearu - Lăcătuș (57' Radu II), Pițurcă. Antrenori: Emeric Ienei, Anghel Iordănescu
Spectatori: 25.000

Dumitru Marcu: "Ce rost are să dezgropăm morții?! Ce-a fost a fost..."

Printre vedetele transferate de Gloria imediat după promovarea din 1984 s-a numărat și Dumitru Marcu. Fostul internațional, cu peste un deceniu jucat în tricoul Universității Craiova și în cel al Stelei, ajunsese la 34 de ani și evolua mai mult de plăcere la Mecanică Fină București. Mai întâi în Divizia B, apoi chiar în "C"!

Părea că sosise momentul retragerii, însă oferta Buzăului l-a făcut să-și schimbe planurile. Și au urmat pentru el două sezoane și jumătate cu rezultatele bune și foarte bune, inclusiv cu participarea în Cupa Balcanică, o premieră pentru clubul fondat în 1971.

Într-o scurtă discuție cu iAMsport.ro, Marcu a confirmat că partida din primăvara lui 1985 a fost una extrem de tensionată, că au existat suspiciuni că anumiți colegi au jucat, de fapt, pentru adversari și a dezvăluit și o accidentare urâtă pe care Marius Lăcătuș i-a provocat-o unui coechipier cu nume celebru, Ilie Năstase.

# "Nu vă mirați că la acel meci au asistat 25.000 de oameni. Întrucât am făcut un campionat mult peste așteptări, la fiecare etapă acasă aveam minimum 20.000 de suporteri în tribune. De multe ori, și la antrenamente veneau câteva mii"

# "Că unii au fost blat s-a zvonit încă de atunci, însă așa erau vremurile. Ce rost are să mai dezgropăm morții?! Oricum, n-are nimeni dovezi, așa că..."

# "Lăcătuș era un puști în '84-'85, avea 20-21 de ani, dar se vedea de atunci ce mare fotbalist avea să devină. Pe lângă valoare extraordinară, avea un tupeu fantastic, numai adversarul lui să nu fii. Țin minte și acum că, la un moment dat, a băgat o alunecare asupra unui coleg de-a avut nevoie ăla de 28 de copci! Năstase era numele lui, Ilie Năstase. Logic că era doar o potrivire de nume cu marele nostru tenisman"

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google