România – Suedia, partida care ne-a reamintit că nu suntem Zei. Ne-a adus această veste Kenneth Anderson, versiunea suedeză a lui Păsări-Lăți-Lungilă

Noi veneam după ce ne luasem de guler cu vicecampionii lumii, argentinienii. Chiar și fără Maradona, “butoiașul atomic” doborât de prafuri cosmice, sud-americanii ne asediaseră. Suedia venea după victoria împotriva Arabiei Saudite, care nu avea nimic în comun cu valoarea celor care peste ani, aveau să învingă Argentina lui Messi.

”Coșmarul” meciului cu Suedia a fost Kenneth Andersson

Mai multe despre acest meci ca o felie de pâine care pică mereu cu mierea în jos ne spune, imaginar, chiar Kenneth Anderson: Periculoși românii ăștia. Hagi, Ilie Dumitrescu, Răducioiu. Băieții noștri din apărare trebuie să fie atenți.

Vin după meciul cu Argentina, deci cu un moral excelent, dar poate ne și subestimează puțin. Hagi a zis că au echipă de campioni mondiali. Of, Hagi! Diavolul ăsta ne poate osândi în fiecare clipă la infern. Și Dumitrescu? Ce meci a făcut contra argentinienilor! Toată lumea vorbește de el în SUA. Reintră și Răducioiu. Dacă ne avântăm în atac și ne prinde Radu, la revedere. Îl mai prindem doar dacă Volvo făcea și motociclete.

Și noi îi avem pe Brolin, Dahlin, Ravelli. Îmi fac curaj, știu. Hai că începe. Gică Popescu parcă e Poseidonul lui Carl Milles. Sculptat, de neclintit, sobru. Numărul 3 m-a controlat deja de câteva ori la glezne. Stau bine, am 1,93m, dar românul are ceva din spiritul nostru, al vikingilor. Prodan, broder, o să-mi invinețești coastele. Scapă Ingesson pe dreapta. Merg la lung, e Dahlin la scurt. Cap și... bară. Of, puteam avea 1-0. Îi simt pe ai mei cu moralul mai bun decât la începutul meciului.

0-0 la pauza meciului România – Suedia

Nu legăm jocul la mijloc, ne domină Hagi. Omul este de neoprit. Câteodată ne salvează doar dorința lui de a rezolva totul de unul singur. Scapă Ilie Dumitrescu pe dreapta, e în careu. Țip la Andersson, fără fault! Românul îi pasează lui Răducioiu, șut peste din interiorul careului. Am scăpat.

Trage și Lupescu de la 25 de metri, scurt, cum aruncam undița în Eskilstuna, când eram copil, dar scoate Ravelli. Thomas pare un bibliotecar care a rămas peste program la muncă.

Pauză. Nu prea m-am mișcat bine, e greu cu Prodan. Iar când scap de el, apare Belodedici. Are pasul unei căprioare și determinarea unui elan.

Atenție la Hagi, ne spune antrenorul Svenson. Da, dar în afară de atenție cum îl oprim? Iar mi-a stat inima. A scăpat fundașul lor dreapta, l-a păcălit pe Ljung, dar a tras la scurt, unde era Ravelli.

Cade în careu Dumitrescu, a fost sau n-a fost? Noroc că arbitru e un englez. Dacă nu vede sânge, omul nu o să dea penalty. Și nici atunci nu-s sigur. Câteodată mă mir că fotbaliștii din Anglia nu sunt lăsați să se bată 2-3 minute, ca la noi la hochei.

Suedia deschide scorul, dar Răducioiu ne readuce în meci

Avem lovitură liberă din preajma careului. Svensson se agită, îi arată ceva lui Mild. O să facem schema aia pe care am repetat-o atât la antrenament. Să sperăm că nu se prind românii. Pasă pe lângă zid, fug la lung, Brolin trage sub bară și urlăm de fericire. 1-0, putem, putem ajunge în semifinale.

Românii par obosiți. Ne domină, dar steril. Mai trebuie să rezistăm 2 minute. Lovitură liberă de la 30 de metri. Bate Hagi. E departe, avem zidul înalt. Mă așez și eu în el. Mingea se lovește de cineva, sare la unul de-al lor... gol. Parcă un tavan din căldură se prăbușește pe umerii mei. E greu respirabil, digerabil, acest gol. Răducioiu are ceva din flerul lui Gerd Muller.

O luăm de la capăt în prelungiri. Cred că sunt 100 de grade, pare că jucăm într-un vulcan înainte să erupă. Iar noi, suedezii, iubim căldura... Îl urăsc pe Răducioiu ăsta! Ne-am bâlbâit pe linia defensivă, iar blondul ăsta, care seamănă atât de bine cu un suedez, a marcat din nou.

Dumnezeule, a luat roșu Schwarz. Am rămas în 10. Am fost la două minute de semifinală.

Secundele în care Andersson a plutit ca Jordan

Acum totul depinde de mine. Svensson le-a zis băieților să arunce toate mingiile pe mine. Am câștigat destul dueluri cu Gică Popescu, vreo 20. Dacă primesc o centrare bună, simt că egalez. Portarul lor nici nu prea iese pe centrări. Și e și mic, deci am o șansă.

Hai, Nilsson, arunc-o spre mine. M-am înălțat precum Nils Holgersson pe gâsca lui fermecată și am lovit-o. M-am uitat spre poartă, iar goalkeeper-ul lor nu era acolo. Se pierduse și el, cu gândul la semifinala cu Brazilia. Am egalat, iar pentru o secundă m-am simțit regele Vidfamne.

Acum trebuie să ne apărăm și să ajungem la penalty-uri. Avem moral, iar Ravelli, cu părul lui răvășit, ca o claie de fân în care au dat iama caprele, ne poate salva. Am avut curaj și am cerut să execut la loviturile de departaje. Am încredere.

Am greșit. Vă spun acum, după atâția ani. Am executat penalty-uri înainte de meci, iar Stelea a fost mai bun. Am făcut concurs în cadrul echipei cu cine executa și cine apăra mai bine. Poate că pe ultima sută de metri trebuia să fac această schimbare Anghel Iordănescu, fost antrenor România

România pierde la loviturile de departajare, ca și în Italia ‘90

Trage Mild, dar peste. Simt cum îmi apar riduri. Gol Răducioiu. Aud ca prin vis: Kenneth, e rândul tău. Când mă îndrept spre punctul cu var simt cum mi se coagulează sângele de emoții. O dau plasat, și intră. Îmi revine circulația, întineresc la loc. Gol Hagi. Brolin trage impecabil. La fel și numărul lor cinci. Gol și Ingesson.

Hai, Thomas, avem nevoie de un miracol! Daaaaa, apără Ravelli!!! A tras slab Petrescu. Prea încrezător. Norocul nostru. Înscrie și Nilsson. Dacă ratează acum Ilie Dumitrescu suntem în semifinală. Nu, n-a ratat. Omul meciului cu Argentina e special. Bate Larsson. Stau liniștit, nu are cum să rateze. Și n-o face. Bate numărul 4. Elan mare... parează din nou Ravelli. Delir, alerg de nebun pe teren, după alte 120 de minute. Am uitat de crampe, cârcei, orice. Fotbalul e minunat. Jucăm semifinala cu Brazilia!

E unul din marile regrete ale carierei mele, că nu am jucat semifinala asta contra Braziliei. A fost greu pentru noi, suedezii acceptaseră înfrângerea, i-am simţit în teren Ilie Dumitrescu, fost internațional român

Fotbalul e crud, Kenneth, e jumătatea care-ți ia totul la divorț. Te renaști, sau înveți să mori puțin, după unele meciuri. Noi, românii, în iulie 1994, le-am făcut pe amândouă. Iar numele tău a fost, vreme de câteva luni, rostit cu ură. Dar să știi că timpul nu vindecă rănile, ci doar estompează amintirile.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!