exclusiv Două hemoragii cerebrale în patru luni, trei zile în comă! Drama unei legende țintuite într-un scaun cu rotile: "Nu mai pot merge, abia mai văd!" + "Meritam să apărem și noi mai mult în filmul lui Loți"

Evident, multe zâmbete, fotografii și mai multe. În special cu Loți, dar și cu soția acestuia, Klára. O apariție extrem de rară și de discretă, dar care a acceptat acum, de dragul soțului, să apară din nou în public, după foarte mult timp.

Printre atâtea fețe fericite, una atrage atenția oaspeților în mod special. O față tristă, speriată parcă, cu lacrimi jucând în colțurile ochilor de fiecare dată când cineva îl recunoaște și îl întreabă de sănătate.

E vorba despre Iuliu Hajnal, poate cel mai talentat fotbalist din generația anilor '70 a grupării mureșene. Ajuns la 74 de ani, "Gyuszi" traversează momente extrem de dificile.

Din iulie încoace, toate nenorocirile par să se fi abătut asupra sa: a suferit două hemoragii cerebrale, a stat trei zile în comă, mâna și piciorul stâng i-au fost afectate de o pareză, nu se mai deplasează decât în scaun cu rotile, iar vederea i-a fost și ea afectată!

Când un suporter se apropie și-i cere un autograf, "Gyuszi" abia nimerește fotografia pe care să se iscălească. Din trei în trei secunde îl caută din priviri pe fiul său, care l-a ajutat să vină la film și fără de care pare un copil rătăcit în mulțime.

Zeci de oameni se apropie și-l salută, iar fiecare gest de compasiune din partea acestora este însoțit de o lacrimă căzută pe geaca neagră de fâș.

Deși nu e într-o stare psihică ideală, a rezistat la filmul de două ore, iar la final a acceptat o scurtă discuție cu iAMsport.ro. Nu ca să se plângă, nici ca să stârnească milă. L-am simțit, totuși, că vrea ca lumea să-i afle drama.

Iuliu Hajnal: "Ne-a uitat lumea și e nedrept!"

Cum vi s-a părut filmul, domnule Hajnal?

Atât cât am apucat să văd din el, mi se pare un film bun, drăguț. Însă...

Însă?

Aș fi vrut să se vorbească mai mult despre noi, foștii colegi ai lui Loți de la ASA. Am fost cu adevărat o familie și poate c-am avut și noi un rol în ascensiunea lui...

Vă înțeleg, dar ar fi fost dificil să se insiste prea mult pe fiecare etapă din cariera lui Bölöni, ar fi ieșit un film de 10 ore!

Poate că aveți dreptate. Totuși... n-am fost nici noi chiar nimeni pe lumea asta...

N-ați fost, așa e. Însă mai degrabă ar trebui să se facă un alt film despre generația de aur a ASA-ului, un film finanțat de autoritățile locale, să zicem.

Nu se mai gândește nimeni la noi... Sunt foarte trist!

Aveți puterea de a vorbi și despre problemele de sănătate?

Am, n-am... tot aia e!

Ce vi s-a întâmplat, mai exact?

Două hemoragii cerebrale... vreo două luni prin spitale... câteva zile în comă... Mi-e greu, foarte greu să vorbesc...

Am văzut imagini cu dumneavoastră de acum un an și păreați să fiți într-o formă fizică bună, mai ales ținând cont de vârstă.

Da, ultimul an a fost nenorocit rău! De la hemoragiile alea m-am ales cu o pareză pe partea stângă, mai ales piciorul stâng e afectat, nu mă mai pot deplasa fără sprijin.

Fiul dumneavoastră mi-a zis că și văzul v-a fost afectat.

Da, văd tot mai prost după necazurile neurologice. Îmi pare atât de rău...

Ce regretați atât de mult?

Că mâine-poimâine n-o să mai fim pe lumea asta, iar meritele noastre nu mai sunt aproape deloc apreciate...

Hajnal junior ne roagă să nu-l mai obosim pe tatăl său și îi respectăm dorința. Seniorul părăsește Palatul Culturii ghemuit într-un scaun cu rotile.

Duce cu el un sac de amintiri și cel puțin la fel de multe regrete.

În spatele său, oamenii reiau selfiurile, zâmbetele largi și vorbele protocolare.

În fața lui, nu se mai distinge mare lucru. Parcă vede silueta lui Bölöni. Sau pe cea a lui Ispir? Ori pe a lui Zoff?

Da, marele Zoff, pe care și el l-a învins, în remiza, 3-3, din vara '72, deși italianul se jură și acum că mingea n-a trecut linia porții.

Era iunie atunci. Și era cald. Acum e mijloc de octombrie și e frig. Tare frig.

Umbra lui "Gyuszi" se pierde în aglomerația din Piața Victoriei. Victoriile lui, însă, vor dăinui măcar atâta vreme cât se va mai găsi cineva care să-i asculte durerile.

George Ciorceri: "Hajnal putea ajunge la nivelul lui Hagi!"

Fost mijlocaș de mare talent, Iuliu Hajnal și-a petrecut întreaga carieră (1969-1983) la ASA Târgu Mureș. A strâns 381 de meciuri în prima divizie și a marcat de 77 de ori.

Chiar dacă la națională nu s-a impus - are numai 12 selecții și 3 reușite -, "Gyuszi" impresiona în anii de glorie prin driblingurile, lansările și șuturile sale formidabile.

Un fost coleg, extrema George Ciorceri, consideră că talentul l-ar fi îndreptățit pe Hajnal să ajungă la nivelul lui Gică Hagi: "Strict pe calități, Gyuszi a fost extraordinar de înzestrat. Putea fi chiar un Hagi înaintea lui Hagi, ca să spun așa".

Și atunci de ce n-a reușit mai mult?

Răspunde același Ciorceri: "Nu știu... Poate faptul că n-a plecat de la Târgu Mureș, atunci când a avut oferte. Știți cum era în anii ăia, dacă jucai în provincie selecționerii aveau mai greu ochi pentru tine. Un transfer la Steaua sau la Dinamo l-ar fi ajutat mult. Nu spun că s-a irosit la ASA, a izbutit și aici lucruri frumoase, dar măcar la echipa națională ar fi putut deveni un jucător mult mai important".

Steaua a tras cel mai mult de mine să mă transfere, însă mi-a fost un pic teamă de București. Mie mi-a plăcut provincia, Târgu Mureș mi se părea orașul ideal în care să trăiești și să faci fotbal. Chiar nu știu cum ar fi arătat cariera mea dacă acceptam vreuna dintre ofertele din Capitală Iuliu Hajnal

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google