special Povestea de Vineri #3 / Istoria celui mai crâncen duel Dinamo - FC Argeș: "Dinu ne lovea cu ghetele-n cap, apoi tot noi eram eram scoși vinovați!" + Dobrin, sabotat la națională: "«Câinilor» nu le convenea că un țăran de la Pitești e mai bun decât ei"

Apoi, în manșa întâi a primului tur al CCE, roș-albii se impuseseră clar cu Dukla Praga, 2-0, golurile marcate în poarta campioanei Cehoslovaciei purtând semnătura lui Gigi Mulțescu și Dudu Georgescu.

Același Dudu, însă, ieșise grav accidentat de pe teren în minutul 68, iar toate gândurile "câinilor roșii" au zburat instantaneu către manșa secundă, de la Praga, programată pe 29 septembrie.

Între cele două partide cu Dukla, elevii lui Nicolae "Nicușor" aveau de disputat două jocuri în competiția internă.

Cum primul, la Hunedoara, s-a terminat egal, 1-1, pe cel de-al doilea, cu FC Argeș, voiau neapărat să-l câștige. Dar să nu riște prea mult, mai ales vreo nouă accidentare, în perspectiva revanșei cu cehoslovacii.

Formația din Trivale fusese multă vreme unul dintre "sateliții" lui Dinamo, însă lanțul de iubire se rupsese în iunie 1979. Atunci, în ultima etapă, trupa lui Halagian a refuzat să se mai predea, a triumfat chiar în Ștefan cel Mare, 4-3, la capătul unei evoluții epocale a lui Dobrin, și le-a suflat titlul de sub nas "gradaților".

Acum, pe 25 septembrie '82, lucrurile stăteau cam la fel. Cu Nicolae Dobrin pe bancă, "Gâscanul" fiind la primul sezon ca antrenor, piteștenii au decis să joace corect. Și așa au făcut-o până la sfârșit, în ciuda unor presiuni fără precedent ale gazdelor.

Care gazde s-au desprins abia spre final, goluri Augustin (83') și Orac (87'), și numai după un scandal cât casa iscat de reușita de 1-0 cu mâna a lui "Oneață". Meciul fusese și până atunci plin de durități, cele mai multe trecute cu vederea de arbitrul Mircea Salomir.

A fost un circ total! Cu busculade, îmbrânceli, grămezi neordonate, loviri cu și fără balon, gesturi necontrolate, tot arsenalul antifotbalului! Mircea M. Ionescu, în cronica din "Sportul"

Cel mai recalcitrant s-a dovedit a fi Cornel Dinu, care avea să fie suspendat șase etape, deși nu fusese eliminat de pe teren de Salomir! Ulterior, sancțiunea i-a fost redusă la o treime, în urma unei campanii de presă dusă în special de "Flacăra", unde Procurorul semna rubrica "Omul care joacă", și de "Săptămâna", condusă de prietenul lui Mister, Eugen Barbu.

Pentru a reface, fie și parțial, povestea acelui veritabil război, iAMsport.ro a stat de vorbă cu Viorel Moiceanu. "Arma secretă" a Argeșului din anii '70-'80 ține minte totul de parcă ar fi fost ieri.

Viorel Moiceanu: "Dinamoviștii s-au răzbunat pe noi deoarece ne-am apărat corect șansele!"

Bună ziua, domnule Moiceanu! Ce mai faceți?

Acum, bine, sunt în recuperare după o operație de hernie de disc.

Deci v-ați luat adio de la fotbalul jucat, nu mai puteți lua parte nici măcar la o miuță cu prietenii.

Aaa, clar. Nici tenis cu piciorul n-o să mai joc, deși tare mi-a plăcut. Nu are rost să risc inutil.

Eu v-am deranjat să vorbim despre un meci de pomină cu Dinamo, din septembrie 1982. S-a desfășurat în nocturnă, pe fostul "23 August"...

Da, da, mi-l amintesc.

În acele timpuri nu se prea jucau în nocturnă partide din Divizia A.

Așa este, Ceaușescu începuse să achite datoria externă și făcea economie la orice, mai ales la curent. Dar atunci așa a vrut Dinamo, ca să se pregătească și din acest punct de vedere de returul cu Dukla, care avea să se dispute tot la lumina reflectoarelor la Praga.

Care a amintirea cea mai pregnantă de la acel Dinamo - FC Argeș?

Ghetele pe care ni le-am luat în cap!

Cum așa ceva?!

Cum mă auziți! A fost bătălie mare...

Să începem cu începutul. S-a jucat pe bune?

Da, evident. Nea Gicu tocmai preluase echipa de la Halagian, plecat la FC Olt, și voia să-și facă un nume și în antrenorat. În plus, știți că nu i-a prea avut niciodată la inimă pe dinamoviști.

Asta deși, istoric vorbind, Argeșul a fost ani mulți unul dintre "vasalii" lui Dinamo.

N-are nimeni cum să nege acest lucru. Îmi amintesc și acum un 4-1 pentru ei prin toamna lui '76. Pe ale lor le-a dat toate Dudu, trebuia să ia din nou "Gheata de Aur"... Nu mai spun cum le-a marcat, că am destui dușmani, nu vreau să-mi fac alții.

Dinamo avea trupă bună de tot, nimic de obiectat, dovadă că au eliminat până la urmă pe Dukla Praga. Dar când jocul nu le ieșea, aveau alte "pârghii" să rezolve un meci Viorel Moiceanu

În toamna lui '82 cum a fost?

Vreo juma' de oră s-a jucat normal, fără mari durități. Marile ocazii ne-au aparținut, dinamoviștii păreau surprinși de replica noastră. Apoi, realizând că n-am venit degeaba la București, au început să apeleze la "mijloacele specifice".

Adică?

Adică la alea ale lor. Faulturi șmecherești, proteste non-stop la arbitru, genul de presiune care să te facă să cedezi dacă ești mai slab de înger.

Viorel Moiceanu: "Masorul nostru părea că vine de pe front!"

Dumneavoastră și colegii n-ați fost.

Nu, deloc. Am început să ripostăm și noi, nu puteam sta doar să încasăm.

Timpul, însă, trecea, iar scorul rămânea 0-0.

Și probabil așa s-ar fi terminat întâlnirea, dacă arbitrul nu valida golul cu mâna înscris de Augustin. Bine, l-a validat numai după aproape 10 minute de circ. Pentru că, la început, dictase henț. Gazdele au sărit pe bietul Salomir, iar acesta, ca să scape viu, a arătat centrul terenului.

Chiar așa mare a fost presiunea?

Imensă! S-au împărțit mulți pumni atunci, Radu II nu voia sub nicio formă să reia jocul de la centru, punea mingea pe 6 metri, dinamoviștii o duceau la mijlocul terenului și tot așa!

Am văzut că Mihai Zamfir a fost eliminat după golul de 1-0. Ce s-a întâmplat?

Ce să se întâmple?! S-a luat la harță cu Moraru, "Țete" l-a pocnit, al nostru a căzut la pământ, iar arbitrul l-a trimis la vestiare!

Serios?!

Salomir nu văzuse altercația, l-a văzut doar pe Zamfir căzut. Dinamoviștii au sărit cu gura pe el, "te-a înjurat, te-a înjurat!", și l-au convins să-l elimine.

La începutul dialogului vorbeați și de ceva ghete în cap. Când a venit rândul lor?

La final, pe tunelul spre vestiare, a început măcelul. Extrem de nervoși că s-au chinuit să ne bată, Dinu și ceilalți au tăbărât asupra noastră. Dinu își scosese ghetele din picioare și ne lovea cu ele peste cap, sticlele din alea de sticlă zburau deasupra noastră, masorul s-a ales cu capul spart și-i șiroia sângele de ziceai că vine de pe front, a fost ceva urât de tot!

Mister a și fost suspendat șase etape după acea bătaie, apoi n-a stat decât două pe tușă.

Da, s-a făcut mare tam-tam că Dinamo ne reprezintă în Europa și trebuie să beneficieze de toate condițiile. Păi, vina noastră care era? Că nu ne-am dat la o parte? Nu mai vorbesc de tot ce s-a scris prin ziare în zilele și săptămânile care au urmat...

Ce?

Ajunsesem să fim noi scoși vinovați, că vezi Doamne i-am fi provocat, iar mielușeii de dinamoviști doar au ripostat. Mai ales în "Flacăra", unde Cornel Dinu scria săptămânal o tabletă, și în "Săptămâna" lui Eugen Barbu au apărut zeci de articole cerând iertarea Procurorului.

Nu prea îl aveți la inimă pe Dinu.

Aaa, nu, n-am nimic cu el, chiar îl respect pentru tot ce a reprezentat în fotbalul românesc. Dar la meciul ăla... Am și una haioasă cu el.

Vă ascult.

În sezonul în care am luat titlul, '78-'79, am câștigat în tur la Pitești cu 1-0, prin golul meu. La final, a venit la mine să-mi reproșeze că am marcat cu mâna. Eu i-am replicat, în glumă, "nea Cornele", că așa vorbeam cu el, îl respectam maxim, "nea Cornele, henț e când fluieră arbitrul, ce să-i fac dacă n-a fluierat?!". La care el: "Las' că vezi tu la retur, știi unde ai ultima etapă, nu?!".

Și în ultima rundă a venit acel fabulos Dinamo - FC Argeș 3-4.

Așa e. Iar când s-a terminat partida, m-am dus la Dinu și i-am zis: "Uite că am știut unde am ultima etapă!". Să vedeți ce alergătură mi-a dat... De la acel meci a început rivalitatea între noi, că până atunci v-am zis că fuseserăm frați. Vorba vine frați, că profitau doar unii, hahaha.

Vă mulțumesc pentru dialog, să fiți sănătos!

Toată lumea să fie!

Divizia A 1982-1983, etapa a 8-a, 25 septembrie '82
Dinamo - FC Argeș 2-0 (0-0)
Au marcat: Augustin (83'), Orac (87')
Dinamo: Moraru - I. Marin, Al. Nicolae, Dinu, Stredie - Dragnea, Augustin, Mulțescu - Iordache, Văetuș, Orac. Antrenor: Dumitru Nicolae "Nicușor"
FC Argeș: Cristian - M. Zamfir, Cârstea, C. Stancu, Tulpan - Iovănescu, Moiceanu, St. Badea - V. Turcu, Radu II, P. Nica. Antrenor: Nicolae Dobrin
Cartonaș roșu: M. Zamfir (84')
Arbitru: M. Salomir (Cluj). Asistenți: M. Man (Cluj), Cr. Teodorescu (Buzău)
Stadion: "23 August". Spectatori: 40.000

Dobrin n-a avut decât un prieten adevărat printre "câini"

Relația între Nicolae Dobrin și jucătorii lui Dinamo n-a fost niciodată una strălucită. Se spune că totul a plecat de la influența pe care Radu Nunweiller, Cornel Dinu și Mircea Lucescu au exercitat-o asupra selecționerului Angelo Niculescu la Cupa Mondială din 1970, unde lui Gicu nu i s-a oferit șansa să joace nici măcar un minut.

Cea mai vehiculată variantă prin Trivale este că "Gâscanul" l-ar fi "ușurat" la poker pe Radu Nunweiller de câteva mii de dolari, iar decarul lotului s-ar fi răzbunat pe Dobrin cerându-i lui Angelo să nu-l folosească deloc în cele trei partide disputate în Mexic.

Deși "Prințul" nu i-a acuzat public niciodată pe "câini" că l-au "lucrat", în discuțiile cu apropiații el a recunoscut că nu i-a avut la inimă și că Florea Dumitrache a fost singurul dinamovist care l-a înțeles și l-a ajutat întotdeauna.

De altfel, într-un interviu acordat revistei "Săptămâna" și publicat în serial în februarie 1982, Gicu dădea mai multe răspunsuri din care se vedea că fotbaliștii din Ștefan cel Mare i-au fost mai degrabă dușmani. Iată cele mai interesante declarații:

# "În Mexic nu Angelo a făcut echipa, alții o făceau! Alții din conducerea delegației"

# "Dinu și ceilalți dinamoviști nu-mi prea pasau mingea când jucam împreună la națională pentru că nu le convenea să vină un țăran de la Pitești să joace mai bine decât ei!"

# "Dacă aș fi jucat la Steaua sau la Dinamo, e clar că toate mingile ar fi venit la mine"

# "Dudu Georgescu? Este numai om de gol, vine din linia a doua. Dacă stă vârf, nu e deloc în joc"

# "De când s-a retras Dumitrache, naționala nu mai are niciun fotbalist care să decidă singur un meci"

# "Unul dintre regretele mele e că n-am fost lăsat să joc la Universitatea Craiova"

# "Liță Dumitru este cel mai mare mijlocaș pe care l-a avut România. Din străinătate sunt fanul lui Keegan"

# "Jucătorul român poate să alerge, dar nu știe când. Copiii trebuie să înceapă fotbalul cât mai curând posibil, chiar de la 3-4 ani"

# "Nichi Dumitriu a fost o încântare de fotbalist"

# "Cel mai mult mi-aș fi dorit să joc la Real Madrid. Am mai avut oferte de la FC Bruges și de la Fenerbahce"

# "N-am băut foarte multă țuică la viața mea, îmi place doar fiartă"

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!