Pilotul care era să devină vicepreședintele celor de la Real Madrid. Cristian Munteanu îți spune povestea lui Carlos Sainz sr., câștigător al Dakarului

Anii ’70 în Spania erau, fără îndoială, ai fotbalului. Toții copiii iberici voiau să fie următorul Gallego, Gento, Amancio, Santillana. Așa că nu e deloc de mirare că și copilul Carlos Sainz Cenamor și-a tot bătut la cap părinții să-l ducă la trialurile celor de la Real Madrid.

Juca non-stop pe stradă, cu amicii săi din Madrid. Așa că dorința i-a fost îndeplinită. A trecut de prima încercare la clubul visurilor sale, dar nu a putut face pasul decisiv. Real Madrid nu l-a păstrat după al doilea trial.

Pe la 11 ani, stând în brațele sorei sale, Carmen, conducea o mașină mică, Seat 600, câțiva metri. Volanul nu s-a prins de el.

Sainz a dat probe la Real Madrid

Sainz sr. nu s-a descurajat după eșecul de la Real. A păstrat focul pentru sport, doar că l-a îndreptat către altceva. Chemarea exista, lipsea doar exprimarea adecvată. Așa că puștiul s-a apucat de... squash.

Și nu doar așa, ca hobby de duminică, ci la modul serios. Amicii îl chemau la fotbal, în parc, dar Carlos își petrecea timpul în sala de antrenament. Trebuia să devină cel mai bun, nu conta la ce.

Așa că, la 16 ani, protagonistul nostru devine campion național al Spaniei la squash. Primul din istoria acestui sport în țara lui Cervantes. Bun, își atinsese ținta. Dar acum?

În timp ce se antrena pentru squash, luase și câteva lecții de box, unele chiar de la Miquel Velasquez, și văzuse câteva curse din Formula Ford.

Întotdeauna am fost un pic visător, încă de când eram mic. În adolescență, am jucat mult fotbal și, de fapt, am fost foarte activ în copilărie în tot felul de sporturi. Am făcut squash, box, am iubit, și încă iubesc, o mulțime de sporturi diferite Carlos Sainz sr., campion de raliuri

Cumnatul său, un mare pasionat de raliuri, urmărea în mod constant programele care dădeau etapele de campionat mondial. Așa s-a familiarizat tânărul Carlos cu numele lui Walter Rohrl, Bjorn Waldegard sau Stig Blomqvist.

După ce și-a luat carnetul de șofer, cel supranumit “El Matador” nu s-a mai desprins de volan. Conducea tot ce găsea cu patru roți. În 1980, la optsperezece ani, se înscrie în Raliul Shalymar din Madrid, concurând pe un Renault 5 TS. Sainz își găsise vocația.

Raliurile, marea dragoste a lui Sainz sr.

După doi ani în care mers în campionatul regional Castilla, următorul pas a fost înscrierea în Campionatul European. Rezultatele notabile ale lui Carlos au fost cele două titluri de campion al Spaniei, în 1987 și 1988.

Ford i-a oferit volanul unei dintre mașinile sale din Campionatul Mondial de raliuri în 1987, iar spaniolul a concurat în etapele 3, 5 și 13 pentru constructorul american.

Am vrut să fiu un pilot polivalent, dar lumea spunea: toți italienii, spaniolii și francezii sunt piloți de asfalt, iar toți scandinavii sunt piloți de pietriș. Unul dintre lucrurile la care am muncit din greu, și cred că am reușit, a fost să depășesc acest stereotip Carlos Sainz sr., campion de raliuri

Prestația din Raliul San Remo, anul 1988, când a condus în clasamentul general pentru două zile, a fost hotărâtoare pentru destinul lui Sainz senior. Fordul cu doar două roți motrice a ținut piept celor cu tracțiune integrală, iar asta i-a atras atenția lui Ove Andersson, șeful celor de la Toyota.

Mutarea firească s-a făcut în 1989, iar Carlos a fost foarte aproape de o victorie din primul sezon cu japonezii. O defecțiune tehnică în raliul RAC, pe care-l conducea, l-a făcut să termine doar al doilea.

Însă revanșa avea să vină în anul următor. Cu patru victorii de etapă, “El Matador” s-a impus în clasamentul general, devenind campion mondial de raliuri.

În 1991, Sainz a condus în ierarhia piloților până la ultimul raliu. Însă victoria lui Juha Kankkunen l-a propulsat pe acesta pe prima poziție în clasamentul general, iar Carlos a trebuit să se mulțumească cu titlul de vicecampion mondial.

Sainz sr. câștigă primul titlu mondial în WRC

1993 avea să fie anul revanșei. Rolurile din precedentul sezon erau aceleași. În ultima etapă a Mondialului, Sainz era lider, urmat de Kankkunen, la două puncte, și de Didier Auriol, la trei puncte distanță. Carlos s-a impus și în ultimul raliu, devenind pentru a doua oară campion mondial.

Au urmat sezoane mai puțin reușite la Lancia, Subaru și Ford, până ca Sainz să se întoarcă la Toyota, în 1998. Aici avea să trăiască una dintre marile sale dezamăgiri ca pilot. Sezonul competițional intra în ultimul raliul, acela al Marii Britanii, cu Tommi Makinen ca lider al clasamentului general.

Abandonul finlandezului, încă din prima zi de concurs, îi oferea șansa lui Sainz de a lua cel de-al treilea titlul mondial din carieră. Makinen mersese o după parte din etapă cu doar trei roți.

Tot ce avea de făcut spaniolul era să termine pe locul al patrulea. Loc pe care-l și ocupa, cu doar 500 de metri înainte de ultima etapă a raliului. În Margam Park, ceea ce trebuie să fie o plimbare în parc pentru Sainz, dramatismul și-a tras un scaun lângă drumul pe care mașinile concurau.

Neașteptat, Toyota Celica a lui Sainz a încetinit. După alți 100 de metri, s-a oprit, cu fum ieșind de sub capotă. ”Armsarul” spaniolului mâncase prea mult jăratic. În ciuda încercărilor disperate ale lui Carlos și ale copilotului Luis Moya, mașina nu a mai pornit.

Cariera lui Sainz în Mondialul de raliuri, după anul 1998, nu a mai fost la fel. În ciuda unor victorii de etapă, spaniolul nu s-a mai luptat niciodată pentru titlul mondial. Însă, competitivitatea lui Carlos a găsit alt tărâm pe care să se manifeste.

Nu a fost vina mea, nu am greșit, ci a cedat ceva la mașină. Dar întâmplarea aceea m-a făcut și mai puternic. Cel mai greu moment al meu din raliuri m-a întărit Carlos Sainz sr., campion de raliuri

În 2006, la 44 de ani, ibericul s-a urcat la volanul lui Volkswagen pentru a alerga în Dakar. Raliurile, de orice fel, l-au chemat în deșert ca Fata Morgana. În 2007, a repetat aventura.

Fotbalul era să-l răpească din nou pe Sainz. În 2007, după demisia lui Fernando Martin, a candidat, fără succes, la funcția de vicepreședinte al clubului Real Madrid.

Triumfurile din raliul Dakar

Cum obiceiurile vechi dispar greu, s-a întors la raliuri. Iar, în 2010, alături de copilotul Lucas Cruz, Sainz s-a impus în cea mai grea competiție auto a planetei, Raliul Dakar.

În 2018, după abandonuri care au implicat și accidente serioase, Carlos, de data aceasta pilotând un Peugeot, a câștigat al doilea Dakar.

Spaniolul a schimbat mașina, trecând la volanul unui Mini X-Raid buggy, dar a continuat să câștige. Dakar 2020, triumfător, pentru a treia oară, Sainz sr.

Anul trecut a existat o nouă cumpănă în cariera spaniolului. Într-una dintre etapele întrecerii din Arabia Saudită a suferit un accident foarte serios. La volanul unui Audi, Sainz a abordat cu prea mare viteză o dună, iar la aterizare mașina s-a rostogolit.

Din păcate, rezultatele nu au adus vești bune, deoarece mi-am fracturat vertebrele T5 și T6. Partea bună este că ambele vertebre sunt stabile, iar, din această zi, prioritatea mea va fi să mă recuperez cât mai repede posibil Carlos Sainz sr., campion de raliuri

Și s-a ținut de cuvânt. Carlos Sainz sr. a devenit, în 2024, campion al Dakarului pentru a patra oară. Spaniolul l-a învins pe Sebastien Loeb, probabil cel mai bun pilot din istoria campionatului mondial de raliuri.

Seniorul Sainz demonstrează, o dată în plus, că pentru unii, puțini, dictonul “vinul e mai bun pe măsură ce trec anii”, e perfect valabil. Important e să iubești ceea ce faci. Sau să faci ceea ce iubești.

Clasament general categoria mașini Dakar 2024:

1. Carlos Sainz sr. / 48H 15' 18'
2. Guillaume de Mevius / + 01H 20' 25''
3. Sebastien Loeb / + 01H 29' 12''

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!