exclusiv Leonard Doroftei: ”Eu și Raul Balbi ne-am bate trei reprize”. Amintiri din copilărie: ”I-am spus că o să fiu campion mondial”. Cu cine ar merge la Asia Express

Leonard Doroftei este unul dintre cei mai mari sportivi din istoria României. ”Moșul” a făcut istorie în ringul de box, dar și artă, iar acum trăiește liniștit și este mulțumit cu ceea ce a realizat în viață, dar și în carieră.

Fostul pugilist a îmbrățișat cariera de antrenor și le oferă elevilor săi metode de pregătire inedite de care el nu a avut parte în România.

În cadrul interviului pe care l-a oferit, Leonard nu a vorbit doar despre sport, ci și despre trăiri, sentimente, dar și familie.

Leonard Doroftei se consideră cel mai mare pugilist român

Vă mulțumim că ne-ați primit. Ce faceți, cum sunteți?

Sunt foarte bine pentru că fac ceea ce știu și o fac bine, adică box.

De unde aveți atât de multă energie pentru că vă vedem peste tot?

O am de la Dumnezeu, el mi-a arătat drumul pe care îl am de urmat, adică boxul.

L-ați pomenit pe Dumnezeu. V-a ajutat credința în box?

Să știi că nu sunt un om bisericos, dar mai tot timpul îmi fac cruce când simt nevoia. Nu-i cer lui Dumnezeu absolut nimic în afară de putere de muncă.

Cum gestionați timpul în antrenorat? Este puțin diferită meseria de antrenor față de cea de pugilist.

Am început lucrul ăsta în Canada și am învățat cum să fac acest lucru, cum să-mi respect elevul, cum să-l fac să mă respecte și toate lucrurile au început să meargă de la sine. Știu ce fac, nu-i plictisesc, mereu schimb antrenament, adaug la ceea ce am început în acea săptămână și totul curge lin, ca o apă cristalină (n.r. râde).

În România este întâlnită acea mentalitate: omoară-l, rupe-l....

Ia-l, rupe-l, pune-l pe corzi, dă-l pe spate, sper să trecem de îndrumările astea și să găsim alte variante. A venit o nouă generație care vede boxul altfel, pentru că suntem campioni.

Au români șanse cu această mentalitate în fața americanilor sau a mexicanilor?

În acest ritm nu vom avea șanse niciodată, dacă nu învățăm să studiem un adversar, dacă nu învățăm să pregătim un meci pentru un stil anume. Va trebui să învățăm să ne pregătim, iar asta trebuie să facem noi antrenorii.

Spuneați că nu pregăteați fiecare meci la sânge, cum o făceați mai exact?

Prima repriză era mereu de studiu, îmi studiam adversarul cât aveam timp. Eram peste el, puneam presiune și ulterior reușeam să-mi folosesc loviturile din bagajul de cunoștințe.

E mai ușor boxul în ziua de azi ?

Boxul se schimbă, pentru că s-au schimbat multe. Putem spune că boxul nu mai este cum era odată, adică cel mai bun să învingă. E cel mai pregătit să învingă sau cel mai vitaminizat, nu cel mai bun.

Foarte mulți copii se plâng de arbitraj...

E o problemă majoră, doar că nu trebuie să ne cramponăm, trebuie să mergem mai departe. Ok, am pierdut azi pentru că un arbitru nu m-a plăcut, dar poate voi reuși printr-un antrenament mult mai serios să mă pregătesc și voi reuși să trec.

După un asemenea episod este nevoie și de o pregătire mentală?

Mereu. Eu m-am pregătit mental prin antrenamente. Dacă tu ai făcut trei saci, eu am făcut patru. Atunci nu aveam nevoie de oameni, dar acum avem nevoie de oameni să ne ajute să facem pași în față.

Sunt campioni mari pe pereții acestei săli, chiar și unul dintre preferați dumneavoastră, Canelo.

Nu e preferat, dar îmi place. Din noua generație chiar îmi place.

Va reuși România să ducă pe cineva la nivelul ăla?

Vom reuși, da, uite, acum mă aflu la clubul Dinamo și am văzut o generație bună de antrenori care își fac treaba, de la a la z.

Cum sunt sportivii?

Se mișcă foarte bine, au un stil de box, au stilul lor. Este un stil care face diferența dintre ei și alții.

În câți ani vom avea un Canelo? Cât de departe suntem?

Va fi foarte greu să creștem un Canelo pentru că ai noștri nu au răbdare. Ei vor repede să facă bani, ei au impresia că dacă faci box de mâine ești milionar. Trebuie să ai o perioadă de acomodare, să înveți, să crești, iar ulterior va veni și un sponsor lângă tine.

Spuneați că ați făcut box, nu bani.

Este adevărat, nu m-a interesat ce bani primeam pentru meci. Mă interesa valoarea meciului.

I-ați încuraja pe băieți să facă trecerea mult mai rapid la profesioniști? Știu că dumneavoastră ați trecut la 27 de ani.

N-aș face asta, i-aș încuraja să se antreneze serios, să facă performanță, iar mai apoi să treacă la profesioniști. Este mult mai ușor și mult mai frumos să aibă performanță în boxul amator, iar apoi să treacă la profesioniști.

Mai păstrați legătura cu copiii din Canada?

Sigur, mereu vorbesc cu părinții lor, mă interesez să văd ce mai fac, care mai continuă, cum continuă.

Care este mentalitatea acolo, cum sunt canadienii?

Sunt niște oameni liberi care își aleg ceea ce vor să facă și duc la cel mai înalt nivel ceea ce fac.

Cum ne văd ei pe noi? Ați dat startul acolo.

Nu prea ne văd. Am dat startul, am deschis o ușă frumoasă, dar s-a închis ușa, nu știu de ce.

Se mai poate redeschide ușa? Mai merge să o redeschideți?

”Never say never” (n.r. - niciodată să nu spui niciodată), dacă găsim băieți buni și vedem că sunt determinați, da.

”Ca sportiv respect foarte mult echipele de fotbal”

Pe lângă box, vă văd și la TV, la Power Couple. A început să vă placă lumea asta a TV-ului?

A fost o curiozitate, a fost vorba de sport și am încercat să vedem ce poate fi. A fost frumos.

Vă tentează și Asia Express?

Nu m-a tentat, dar cred că ar fi interesant. Dacă vreți să vedeți un campion pe străzi.

Cu cine ați merge?

Cu soția (n.r. în afară de soție, cu ce sportiv ați merge?) Păi, mă gândeam să-l iau pe nașu, pe Vaștag. Am muri repede, el niciodată nu o să se ducă să roage pe cineva. Cred că ar spune să mergem pe jos decât să rugăm pe cineva.

Sunteți foarte apropiat de doamna Monica, cât de mult v-a ajutat în parcursul profesional?

Fără ea nu aș fi reușit, nu mă puteam concentra. Ea a fost stâlpul și energia mea. Ea a fost antrenor, psiholog, a fost tot ce are nevoie un sportiv.

Contează mai mult liniștea de acasă decât un antrenament bun?

Da, da. Chiar dacă mă antrenam până la epuizare, cred că fără liniștea de acasă nu aș fi reușit.

Aveți o familie frumoasă, copiii ce fac?

Sunt bine, încearcă să lupte să fie și ei bine, unul din ei este pasionat de IT, este inginer fizician și a reușit în lumea asta. Studiază, nu doar a învățat doar să bată la butoane. Sunt foarte buni la box băieții, dar și fata e bună, dă cu pumnul de rupe. I-am lăsat să aleagă, nu i-am forțat, câteodată spun că am greșit, iar uneori cred că este mai bine așa.

Fata cu ce se ocupă?

Este la facultatea de drept. Eu zic că o să fie procuror. Face două facultăți, acum s-a mai băgat la una.

V-am văzut la meciul Petrolul - Dinamo.

Am fost invitat de conducerea clubului, sunt unul din ploieștenii reprezentativi. Nu le am cu fotbalul, nu înțeleg, mă uit la ei. Respect fotbalul, nu vorbesc urât. Am fost invitat la un meci cu Steaua și cei din Ploiești s-au simțit foarte revoltați și am avut o discuție cu ei și au spus: ”Ești al nostru, noi te iubim”. Am spus: ”Ok, dar nu m-ați invitat”. Acum au vrut să arate că mă învită. Ca sportiv respect foarte mult echipele de fotbal. Nu pot spune că țin cu cineva, dar fiind ploieștean...

Educă boxul mai mult decât celelalte sporturi ?

Depinde de persoană, depinde de ce vrei, dacă vrei să mergi pe acest drum, da, dar te educă, știi ce înseamnă să lovești, dar știi ce înseamnă să și să primești. Boxul m-a învățat să fiu între oameni, să-i iubesc, am cunoscut zeci de oameni.

Dacă ar fi să schimbați ceva, ce ar fi ?

N-aș schimba nimic, toate lucrurile au fost lecții. Nu pot spune că nu sunt mulțumit. Am plecat de jos, iar ceea ce am reușit să fac..... Doar Dumnezeu m-a ajutat.

Să ne imaginăm că ați avea din nou 15 ani. Leonard Doroftei de atunci știa că va ajunge la cel mai înalt nivel?

Să știi că fratele meu, fiind mai mare cu 18 ani, m-a dus la fotbal. El juca la o echipă de duzină, nu-mi plăcea și m-am dus la box. I-am spus că o să fiu campion mondial, iar după ce am ajuns pentru prima dată primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă duc la el să-i spun. A început să râdă. Din afara familiei nu a mizat nimeni pe mine. Oamenii nu știu ce înseamnă să fii campion mondial, noi acum învățăm. Eu sunt la cea mai veche versiune, pe aici au trecut toți marii campioni ai lumii.

Sunteți cel mai mare pugilist al României?

Aș putea spune că prin performanțele făcute da.

Dacă ar fi să faceți un top trei care ar fi? Lucian Bute, Mihai Leu?

Pe ei i-aș pune pe la jumătate, pentru că ar mai fi alții. Aș începe cu Francisc Vaștag, Nicolai Ilinca, frații Simion.

În afară de box vă mai uitați și al alte sporturi de contact?

La Floricica Dansatoarea (n.r. râde). Bravo ei că s-a apucat, nu trebuie să oprești pe nimeni să facă ce visează, dacă a avut ocazia de ce nu ar încerca.

V-ați revedea în ring?

Acum nu, pentru că am oferit spectacol când am fost în formă. Eu nu fac nici teatru, nici regie. Nu mai sunt... am 55 de ani. Dacă aș face un meci Raul Balbi ne-am bate trei reprize, dar mai mult nu.

E nevoie de șansă în box ?

Da, este. A mea a fost de fapt un ghinion, pentru că am pierdut la mondiale și canadienii când au văzut mi-au făcut oferta. Dacă luam titlul mondial nu aveau curajul și așa mi-au oferit o sumă mai mică. În Canada, știam doar să muncesc, noi am făcut doar muncă. Au fost mulți alți boxeri mai talentați și care nu au reușit.

Ce planuri aveți, vă mai gândiți la afaceri?

Am intrat, dar m-au curățat. Am fost ciuruit. Important este că pot face ceva, am șansa de a face ceea ce știu și ceea ce îmi place. Nu a fost lumea mea, dar a fost frumos în afaceri.

Mai sunt acum în box acele slăbiri? Cineva îmi spunea că mânca o lămâie și un pește pentru a slăbi.

E bun că mânca lămâia, este boierie. Ca să reușești pregătești organismul, duci până la un nivel. Să te antrenezi nemâncat este greu.

Parcă nici apă nu se dădea în România...

Din păcate. Lucrul ăsta l-am învățat în Canada. Când m-am dus îmi dădeau apă după fiecare pauză.

În încheiere, ce mesaj ați avea pentru un sportiv?

Muncește până la epuizare, iar mâine să faci la fel, dacă nu mai mult. Prin progres vei deveni campion, dar unul mare.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google