EXCLUSIV | Philipsen, acest Michelin Man al plutonului. Cristian Munteanu, de la fața locului, îți spune poveștile turului ciclist din țara Semilunei

Plecăm de la Kemer, nume cu rezonanță războinică. Poate fi al unui oștean pierdut de Imperiu Otoman pe una dintre câmpiile Europei, lăsat să îngrașe pământul. Sau a nume de plajă unde ai simțit prima dată dorul de iubită.

Prima cățărare serioasă din Turul Turciei

166 de kilometri are etapa de astăzi, cu o cățărare de categoria a doua, la peste 590 de metri, acolo unde ne-am și propus să-i așteptăm pe rutieri. Relief de palme de unui gropar, blagoslovite de muncă.

Cuvântul cățărare ne face să ne gândim la Caramel, motanul pe care l-am lăsat în Antalya.Mutra lui era atât de simpatică, ca a unui Garfield boem, aproape poet, încât n-o să fie nevoit să muncească niciodată pentru mâncare. Viață de pisică în Turcia, într-o zonă cu turiști și pește.

Cicliștii au avut, în stânga lor, Marea Mediterană, iar în dreapta stâncile Tahtali Dagi. Pe cel mai înalt vârf din lanțul acesta muntos era un templu al lui Hephaistos, zeul focului, al metalelor, al meșteșugarilor.

• 1963 a fost anul primei ediții a Turului Turciei

Iar dacă plutonul vrea să ajungă nejulit la Kalkan, trebuie să-și ia ochii de la Mediterană. Alunecă soarele ca pe gheață pe suprafața ei, și te poate orbi cu promisiuni ale unei vieți de huzur, ca a lui Caramel.

Kalkan, locul de unde mănâncă lumea pește, va avea parte de un finiș spectaculos, dacă etapa se va încheia la sprint. Jasper Philipsen a declarat, deja, într-un interviu, că își dorește 3,4 victorii în acest Tur la Turciei. O să revenim la belgian.

Cicliștii pleacă în cea de-a doua etapă a întrecerii, foarte aproape de locul uneia dintre piețele din Kemer. Zece minute m-am plimbat și eu prin ea, atras de mirosurile mirodeniilor care lasă o dâră desprinsă din desenele animate.

O caracatiță de izuri m-a ținut prizonier în ea. Totul miroase altfel, iar amabilitatea este la ea acasă, în Turcia.

Motiv de mândrie pentru localnici

Pe drum, în Kumluca, vedem aceeași infuzie de copii pe străzi. Pare că azi nu s-a dus nimeni la școală, iar primul gând, firesc, este acela de a te întreba dacă vor să fie aici. Sigur, decât la școală e mai bine orice.

Entuziasmați, așteaptă ore întregi pentru a vedea un pluton de rutieri care trece prin fața lor mai repede decât un swipe right.

Și, dacă te poți gândi că ei nu au de ales, ce facem cu toți adulții de pe marginea drumurilor din Kumluca? Și-au scos scăunele din plastic, le-au așezat în fața magazinelor proprii, stau relaxați, cu ceaiul aferent, ce parcă e îmblânzitorul pornirilor războinice. O parte din tine așteaptă și ea cu ei.

Asta deși știi că așteptarea ta nu va mai fi niciodată precum a copiilor. A ta conține și consumă timp, a lor este încă racordată la Fântâna Vieții Veșnice.

Pe șosea, în pluton, mai multe grupuri de rutieri încearcă să se desprindă de pluton. Uneori o fac doar pentru a ieși dintre cei mulți, ca sponsorii să-și vadă numele la televizor.

Întorcându-ne la Philipsen, cred că este primul om pe care-l văd din profil, iar coapsele sale sunt de două ori mai groase decât corpul. Gambele nu sunt extrem de dezvoltate, dar coapsele adus aminte de Akhal-Teke, celebra rasă de cai din Turcia.

Cum suntem mult în fața plutonului, eu, Wiep și Omer, șoferul de ieri, decidem să ne oprim la un ceai. E așa ciudat să scrii despre o cursă pe care o vezi atât de puțin în realitate, mai mult pe ecranul unui telefon. Omer are o plantație de ceai în Trabzon și e mare amator al licorii.

Dolce far niente în variantă turcească

Ne oprim pe marginea drumului, într-un decor de film mediteraneean din anii ’90, unde, la umbra a doi măslini, sunt două mese mici, cu scaune mai obosite decât cei care stau pe ele. Un cuplu de spanioli la una, un grup de spanioli la cealaltă. Primii, în vacanță. Ceilalți, producători ai transmisiei tv.

Omer face un schimb de șoapte cu patronul, ne așezăm la masa fără măslini, dispare în bucătărie, și revine cu trei cești de ceai.

Aspră licoare, ca peisajul în care suntem, fără nimic din șerbetul anilor ’90 din Italia. Greșesc, poate bunătatea oamenilor. Omer ne spune că i-a cerut patronului să ne facă câte un ceai, dar acesta, ocupat cu spaniolii, i-a zis să intre în bucătărie și să-și facă singur. Desigur, nu am plătit nimic, pentru că omul nu ne servise.

Se precipită evenimentele în cursă

Sunetul elicopterului sună ca o alarmă, așa că dăm pe gât fierbințeala ceaiului, sărim în mașină, și ne îndreptăm spre cea mai înaltă cățărare a zilei.

Numerele 87, 95 și 155 sunt în frunte. Adică, în aceeași ordine, Matteo Amelia, Lennert Teugels și Artur Sowinski. Au trei minute și 20 de secunde avans, dar acesta poate fi topit instant de pluton.

Ajungem într-o zonă în care serele de tomate sunt mai dese decât armiile lui Baiazid. Nu se mai termină, de ai senzația că Imperiul Otoman putea fi la fel de mare și dacă exista un război în care s-ar fi folosit doar roșii.

Mare pezevenghi, mare caracter

În spun lui Wiep câteva cuvinte le care le-am luat din limba turcă, Omer se amuză, dar când ajung la “pezevenghi” râde de se cutremură mașina. Mă întreabă, Google translate rocks, de cele mai multe ori, dacă știu ce înseamă.

Îi spun că la noi e folosit în sensul de șarlatan, escroc. Se amuză și mai tare, de se cutremura și Mediterana. Îmi zice că primul sens la ei este de “pește”, așa că o ținem vreo cinci minute în râsete legate de Pimp-ul de la București.

Aș putea să mă revolt, doar de fațadă, dar îmi amintesc că, în anii ’90 importam blugi și rulmenți de la turci, și exportam femei. De asta a și scăzut populația României în asemenea hal.

Am ajuns la kilometrul 108, unde va fi cel mai înalt punct al etapei a doua. Nu trece foarte mult și ajung cei trei evadați, și, cu doar 300 de metri până în vârf, se desprinde în câștigător Lennert Teugels.

Vine și plutonul, după câteva minute, lung precum o caracatiță care caută ieșirea dintr-un tub. Un ciclist din spatele acestuia, probabil surprins plăcut de faptul că există doi ciudați care fac poze în mijlocul lui Nicăieri, ne aruncă bidonul său cu apă, în semn de apreciere.

Cavendish e agățat de mașina echipei sale, Astana, ca Leonardo Di Caprio de ușa pe care stătea Kate Winslet. Britanicul are degetele bine încleștate de portieră, așa că trece cățărarea.

Alpecin, cei cu șamponul, sunt la trena plutonului, prilej pentru mine și Wiep, ambii fără prea mult păr, să începem, aproape simultan, să povestim despre ce lung păr aveam când eram tineri.

Așteptăm să treacă toate mașinile, mergem la a noastră, unde Omer are și el un bidon, și ne lipim de ultimii rutieri. Șoferul nostru nu mai poate face manevra din prima zi, când a dat la o parte plutonul ca să trecem, pentru că deja a fost admonestat.

A fost un final foarte greu, am fost la limită, iar la sfârșitul sezonului, tot ce este în urcare doare și mai tare Jasper Philipsen, ciclist Alpecin-Deceuninck

Același câștigător ca și în prima etapă

Cu doar 12 kilometri înainte de finiș, anaconda îi înghite pe cei trei evadați după care se unduise toată ziua.

Plutonul se repede spre Kalkan, acolo unde este linia de finiș, iar noi suntem blocați în spatele ultimilor rideri, cei care au făcut față cu greu etapei a doua.

Sprintul final se va da într-o ușoară cățărare, așa că le spun, lui Omer și lui Wiep, că Philipsen ar putea pierde această etapă. Mai bine rămân la fotbal, pentru că belgianul îl întrece, e adevărat, doar cu jumătate de bicicletă, pe Bol, rutierul celor de la Astana.

După câteva zeci de minute ajungem și noi în Kalkan, ca invitații ajunși la Starea civilă după cununie. Îl mai văd o dată pe Philipsen, care pare un Om Michelin uitat după ce i-au umflat doar coapsele, și mă minunez de efortul pe care-l pot depune oamenii aceștia.

Cred că sportul de performanță rămâne una dintre cele mai frumoase și inutile manifestări ale spiritului uman.

Clasament etapa a doua Turul Turciei 2023

1. Jasper Philipsen (Alpecin-Deceuninck) – cu timpul de 4:13:54

2. Bo Cees (Astana Team) – același timp

3. Luca Colnaghi (Green Project Bardiani) - același timp

4. Antonio Angulo (Burgos-BH)- același timp

5. Clement Alleno (Burgos-BH)- același timp

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.