Oscar Piastri, un an de la ultima victorie. De ce nu mai găsește australianul drumul spre triumf

Data de 31 august 2025 poate fi privită acum ca punctul în care cariera lui Oscar Piastri părea pregătită să intre într-o altă dimensiune. Australianul câștigase Marele Premiu al Țărilor de Jos și avea un avans de 34 de puncte față de Lando Norris. Max Verstappen se afla la 104 puncte și părea aproape eliminat din ecuația titlului.

Numai că sezonul s-a întors complet. Piastri nu a mai câștigat niciun Grand Prix în restul anului și a coborât până pe locul al treilea al clasamentului final. Prăbușirea formei sale a alimentat inevitabil teorii potrivit cărora McLaren i-ar fi compromis deliberat șansele în favoarea lui Norris.

O explicație seducătoare pentru cei atrași de conspirațiile din Formula 1, dar una care ignoră problema mult mai interesantă. Piastri și Norris conduc diferit, iar McLaren pare să recompenseze mai bine stilul britanicului. Mai ales acum, în 2026.

22-7 pentru Lando în calificări

Cifrele încep să contureze dimensiunea problemei. De la Zandvoort 2025, raportul direct din calificări dintre cei doi piloți McLaren este 22-7 în favoarea lui Norris. Chiar dacă nu vorbim despre un pilot lipsit de viteză, pentru că Piastri are deja în palmares șase pole position-uri, nouă victorii și nouă tururi rapide.

În 2026, însă, podiumurile obținute la Suzuka și Miami nu au fost urmate de o luptă reală pentru victorii. În același timp, Norris a câștigat la Hungaroring și Zandvoort, precum și cursa Sprint de la Miami.

Norris și Piastri nu cer același lucru de la mașină

Diferența nu se manifestă numai sâmbăta. Problemele care îi limitează calificările lui Piastri continuă duminica, în ziua curselor, iar una dintre explicații se găsește la puntea spate a MCL40.

Pentru a înțelege diferența dintre cei doi trebuie privit modul în care aceștia introduc monopostul în viraj. Piastri are un stil relativ convențional, cu tranziții mai liniare între frânare și accelerație. În condiții normale, este o abordare foarte eficientă și controlată.

Problema apare atunci când aderența este redusă. Dacă puntea spate începe să alunece, pneurile pot dezvolta rapid temperatură suplimentară la suprafață. Iar odată intrat în această spirală, pilotul pierde nu numai timp, ci poate compromite și comportamentul pneului pentru următoarele viraje.

Or, Piastri a avut în mod tradițional dificultăți mai mari pe circuitele cu aderență redusă. Iar monoposturile din 2026, care în general generează mai puțină apăsare aerodinamică, au amplificat această sensibilitate.

Secretul lui Norris

Stilul britanicului este mai neobișnuit. În apropierea virajului, Norris poate suprapune într-o anumită măsură utilizarea frânei și accelerației, combinând acest lucru cu o traiectorie de intrare mai puțin agresivă. Scopul este gestionarea transferului de sarcină și a rotației mașinii.

Atunci când pneurile față ajung în zona maximă de aderență laterală, Norris le folosește pentru a ajuta puntea spate să rotească monopostul. În loc să solicite ca spatele mașinii să facă singur o parte importantă din această muncă, implică mai mult puntea față în proces.

Există însă o condiție. Pentru ca tehnica să funcționeze, pilotul trebuie să primească un feedback foarte clar de la puntea față și să aibă suficientă încredere că spatele mașinii va rămâne previzibil. Acesta este unul dintre motivele pentru care Norris poate fi extrem de rapid atunci când McLaren îi oferă exact senzația de care are nevoie la intrarea în viraj.

Piastri utilizează frâna și accelerația într-o manieră mai liniară. Atunci când nivelul de aderență scade, această tehnică poate solicita mai mult puntea spate. Iar MCL40 pare să scoată în evidență tocmai această vulnerabilitate.

Problema nu este exclusiv a pilotului. McLaren a ales pentru MCL40 cea mai scurtă distanță dintre axe permisă de regulament. Există avantaje clare. Un monopost mai compact poate oferi beneficii în ceea ce privește masa și agilitatea, iar într-o generație în care echipele încearcă să elimine fiecare kilogram inutil, alegerea are logică.

Dar aerodinamica unei mașini de Formula 1 este un joc al compromisurilor. O distanță mai scurtă între axe înseamnă și o suprafață mai mică disponibilă pentru podea. Rezultatul este că McLaren a întâmpinat dificultăți în a adăuga suficientă apăsare aerodinamică eficientă la spatele MCL40. Exact acolo unde Piastri ar avea nevoie de mai multă stabilitate.

Totuși, există și vești bune

Dacă luăm drept reper ediția din acest an a Grand Prix-ului de la Zandvoort, weekendul nu a fost complet negativ pentru Piastri. Australianul spune că s-a simțit mult mai bine în mașină decât la alte curse din acest sezon. ”Per ansamblu, în acest weekend am fost mult mai mulțumit de mașină, ceea ce a fost pozitiv. Simt că am revenit la ritmul obișnuit, având puncte forte în anumite viraje și puncte slabe în altele, în loc să încercăm pur și simplu să găsim timp peste tot”, spunea el.

Astfel, Zandvoort ar putea reprezenta un mic pas înainte, chiar dacă rezultatul final spune contrariul. Și mai este ceva. McLaren a avut un început dificil de 2026, iar Piastri a fost lovit suplimentar de probleme tehnice: nu a putut lua startul nici în Australia, nici în China din cauza unor probleme ale unității de putere.

Actualizările recente au schimbat însă competitivitatea MCL40. Astfel că Piastri are, în principiu, o mașină capabilă să lupte în față. Acum nu mai trebuie decât să demonstreze că poate fi rapid și atunci când monopostul nu îi oferă caracteristicile de care stilul său are nevoie în mod natural. Altfel, va rămâne în umbra colegului său.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google