Analiza lui Ștefan Beldie, după seara neagră de la Zenica: ”De ce ar fi nevoie de demiterea lui Lucescu”

Nuanța este importantă: Lucescu să fie demis, nu să-și dea demisia, aceasta din urmă salvându-l parțial de o umilință profesională.

Doar demiterea are capacitatea de a liniști, cel puțin până data viitoare, pe cei care cred că ceea ce am văzut aseară, în înfrângerea cu Bosnia, are legătură în primul rând cu limitele lui Lucescu și abia apoi cu orice altceva.

Problema este că nu Lucescu a pierdut cu Bosnia

Desigur, exagerez parțial când spun asta, de vreme ce aproape orice rezultat, indiferent de natura lui, implică responsabilitatea antrenorului.

Doar că vreau să evidențiez cât de incorectă este plasarea rezultatului de aseară în mare măsură pe umerii săi doar pentru că a avut aroganța să-și asume aproape în totalitatea victoria cu Austria.

Ideea este că același antrenor care acum este contestat inclusiv pentru repriza a doua dezastruoasă de la Zenica a fost cel care a decis felul în care s-a jucat în prima repriză.

Și, în opinia mea, prima repriză a fost cea mai bună din tot ce s-a jucat în aceste preliminarii: am avut 1-0, am avut o ocazie uriașă cu Mihăilă, care ne-ar fi putut aduce încă un gol, și am avut controlul real al jocului, în condiții de adversitate reală.

Ce putea face Lucescu la pauză pentru ca jucătorii să piardă instantaneu acest control de care vorbesc?

Cum ar fi putut ceea ce le-a cerut Lucescu să ducă la pierderea bruscă a aproape tuturor duelurilor fizice intense care au urmat în partea a doua?

Ce vină are Lucescu că Drăguș a avut acea intervenție riscantă și sancționabilă cu cartonaș roșu, de suficient de mulți arbitri încât să nu o fi riscat?

Toată acea atitudine, deloc plăcută, pe care o vedem la fotbaliștii noștri în duelurile fizice din campionat sau din cupele europene este exact ceea ce ne face să pierdem atunci când adversarul își permite, cu ajutorul arbitrilor, să joace agresiv – tare în dueluri, cu intensitate la recuperarea mingii a doua.

Noi suntem formați să fim insuficient de puternici pentru astfel de momente încă dintr-un stadiu în care Lucescu nu are nicio implicare, în ciuda legendei conform căreia el i-a descoperit sau format pe toți cei care ajung să joace fotbal la nivel înalt.

Faptul că Lucescu este mai antipatic decât Pițurcă nu-l face un selecționer slab

Aici, probabil, exagerez din nou de dragul întăririi unei idei.

Mai ales că, spre deosebire de Pițurcă, Lucescu are PR-i proprii în presa sportivă, dar, în contextul actual, munca lor de apărare este îngropată sub tăvălugul celor care așteptau cu sufletul la gură ocazia de a vedea o statuie împinsă de pe piedestal.

În plus, legat de vremurile în care trăim și de modul în care ne raportăm la realitate, ce i s-a întâmplat lui Pițurcă este deja o amintire, iar acum este doar plăcerea de a „scrolla” peste Lucescu, așa cum se face pe telefon când dai peste un filmuleț cu pisici insuficient de amuzante.

Până la urmă, despre asta este vorba.

Modul semi-isteric în care reacționăm, de la meci la meci, indică faptul că judecăm faptele ca și când totul s-ar desfășura pe TikTok: am făcut egal în Cipru? Vai, ce slab e Lucescu! Am bătut Austria? Vai, ce bun e Lucescu! Am avut o repriză a doua dezastruoasă în Bosnia? Vai, când pleacă Lucescu!? Deși, la pauza jocului, probabil că-l vedeam ca pe un mare strateg, aproape la fel de mare pe cât chiar el se vede.

Aproape nimic substanțial.

Omul este, în mod evident, sfidător în interacțiunea cu publicul. Nu răspunde la întrebări, îi bănuiește de gânduri ascunse chiar și pe ziariștii care nu le au, vrea doar laude și lasă ce nu este în regulă pe seama lui Iordănescu sau a jucătorilor.

Comportamentul său, din acest punct de vedere, este deplorabil.

Dar asta nu-l face un selecționer slab sau incapabil să exploateze șansele rămase pentru o calificare la „Mondiale”.

Atenție, am și eu întrebări la care Lucescu nu a răspuns și probabil nici nu o va face, având în vedere atitudinea sa: de ce a fost scos Bîrligea, singurul atacant care permite restului echipei să aplice pressing? Sau de ce a fost Hagi ținut pe teren atât de mult? Sau a fost în regulă să continuăm să avem doar doi fundași centrali când ei ne-au pus în față doi atacanți masivi precum Dzeko și Tabakovic? Putea face ceva diferit atunci când a văzut după 10 minute din repriza a doua că echipa a picat?

Dar îmi este absolut imposibil să cred că Lucescu nu vede suficient de bine ce se întâmplă pe teren pentru ca întrebările mele să aibă sens dincolo de curiozitatea jurnalistică.

Pur și simplu, suntem într-un moment în care nu putem să-l apreciem profesional pe Lucescu, mai ales pentru că ultimul său meci este un eșec. Iar asta, spus într-o formulă simplă, spune mai multe despre noi decât despre el.

Și pentru că nu putem face asta, avem nevoie ca FRF să-l demită și să ne bucurăm ca orice gloată care are parte măcar de circ, dacă problema pâinii trebuie să o rezolvăm pe cont propriu.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google