”Argentina și Messi, tablouri dintr-o expoziție”. Marius Mitran, după remontada reușită de campioana mondială împotriva Egiptului

Adică? Adică unii prindeau câte cinci, câte zece deplasări pe an, alții chiar câte paișpe, iar alții, adică noi, nici una.

Sau, hai, să admitem, una, cel mult două. “Păi, e corect așa?”, se indigna colegul, și avea toate motivele din lume să fie. Dar și eu pe lângă el! Mai ales că argumentele lui erau impecabile, eram și eu de acord cu logica lui de fier.

“Uite, eu scriu într-un an o sută de articole. Să zicem că cincizeci dintre ele sunt proaste. Dar celelalte cinzeci sunt bune, nu?” “Corect”, ziceam eu, făcând în minte calculul, după ce rememorasem niște fapte. Cam așa era!

“Apoi, din cele cinzeci bune, douăzeci și cinci sunt de nota opt-nouă, Mariuse, dar restul de douăzeci și cinci sunt de zece, ca la Nadia, la Montreal! Nu-i așa?” “Ba chiar așa și e!” “Ei, zicea el apoi, trăgând adânc din țigareta Rothmans, din cele douăzeci și cinci de nota zece, adică perfecte, măi, cel puțin jumătate, adică vreo zece-cincisprezece, sunt geniale! Absolut geniale! De pus în ramă, de deschis expoziție cu ele! Deci eu, care scriu 15 articole de geniu pe an, superbe, adică măcar câte unul în fiecare lună, nu plec nicăieri, și ăla care dă paișpe știri cum or fi și alea, pleacă tot de paișpe ori în străinătate! E bine așa?”

Păi, nu e bine, cred că i-am zis eu, solidar, iar de acel răspuns, de fapt de toată discuția mi-am adus aminte acum, de când cu parcursul Argentinei la acest ciudat campionat mondial. De când cu Messi, ba chiar și de când cu Portugalia lui Cristiano, pentru care a decis calificarea un cip din minge, în finalul meciului cu Croația, altfel extrem de complicat.

Să rămânem la Cristiano, care joacă la acest turneu final, deși la ultima lui “apariție”, dinaintea Mondialului, vorba zglobiilor noștri comentatori, fusese eliminat, așa cum fusese, de pildă, dacă vă mai amintiți, Hagi, în noiembrie 1989, pe când eram sub Ceaușescu, și, din cauza asta, nu a jucat în primul meci din Italia ‘90, cel cu URSS, când eram sub Iliescu. Ei bine, regulile au rămas valabile până azi, dar nu și pentru CR 7! Era și păcat, nu?

Dar să-l lăsăm pe portughez în necazul lui, că în fața Spaniei nu a mai mers joaca, și să ne concentrăm asupra isprăvilor campioanei mondiale en-titre! Ne amintim, pentru încă un început, cartonașul roșu clar din prima etapă a grupelor, pe care Messi trebuia să-l primească, în meciul cu Algeria. În loc de două etape de suspendare, s-au numărat golurile celui mai bun fotbalist al Planetei! Unul după altul. Și ar fi fost încă și mai multe dacă în parșivul ăsta de turneu, Lionel nu ar fi ratat, deja, până în faza sferturilor de finală, și două lovituri de la 11 metri! Penalty, deh!

Să ieșim însă din grupe și să ocolim subiectul Balogun, cu intervenția lui Trump la Giani Infantino, pentru că acolo chiar nu mai e nimic de comentat. Nu se poate analiza așa ceva. Nu se poate înțelege așa ceva. Sau se poate orice!

Și iată că multe s-au rezolvat și marți noapte, la meciul din Muzeul Colecțiilor de Artă de la Mondial, acest de neuitat vreodată Argentina-Egipt, 3-2! Un meci minunat, cu o campioană mondială care a demonstrat că merită multe.

Merită titlul pe care îl deține, în ciuda celor cinci penalty-uri cu care a fost împinsă acum trei ani și jumătate până în finală. Mai țineți minte finalul acelui magnific 3-3 cu Franța? Un atac trei contra unul singur al francezilor când, ce să vezi, a expirat timpul de joc!

Ca și atunci, la acel moment al finalei, când Kolo Muani a ajuns “mano a mano” cu uriașul Dibu Martinez, și acum, cu Egipt, Argentina a și jucat bine, a și avut noroc. Noroc de încă un penalty, care a fost corect acordat, dar au mai fost la acest turneu faze la fel de clare la care nu s-a acordat. Din păcate, Messi a ratat, a doua oară la acest Mondial.

Ghinion, de aia a și fost văzut Cholo Simeone suduind în loja de pe stadionul din Atlanta. Simeone, El Grande!

Apoi Argentina, la 0-1, a mai primit un gol, dar, din nou cu un pic de șansă, sistemul VAR a detectat un fault, știți deja, undeva la 70 de metri de poarta lui Dibu Martinez și golul de 0-2 a dispărut de pe grafică. Dar șocul a rămas pentru egipteni, care apoi au mai avut puterea unui contraatac și acolo chiar s-a ajuns la Argentina-Egipt 0-2!

Campioană Mondială însă a reușit să întoarcă, grație lui Messi, în jurul căruia gravitează nu numai jocul Argentinei, ci și, e tot mai sigur, întregul sistem solar al fotbalului mondial. Cu “m” sau cu “M”. Mondial! De la Messi!

Așa că superba răzvrătire a sud-americanilor a avut câștig de cauză, spre bucuria mea, a “atleticilor” Nahuel Molina, Juan Musso, Nico Gonzalez, Tiago Almada, Julian Alvarez, Giuliano Simeone, ba chiar și lui Rodrigo de Paul, un mare și fabulos “EX” de pe Metropolitano. Am ținut cu ei, țin cu ei, para siempre!

Dar cele cinzeci de tablouri urâte, care nu vor apărea niciodată în Muzeul Colecțiilor de Artă Argentinian, rămân și ele.

Iar din restul de cincizeci bune, totuși, doar două zeci și cinci sunt geniale, parcă nu? Sau doar zece? Sau doar opt?

Cât pașii de făcut până la un nou trofeu? Sunt de ajuns? Se pare că da.

Mai ales când pașii de până la iminenta semifinală au fost cum au fost și înseamnă Algeria- Austria- Iordania- Capul Verde- Egipt- Elveția?

Si, senores! Câteva tablouri sunt magnifice, vor rămâne în istoria artei și a fotbalului, ceea ce la Messi e totuna!

Dar și alte câteva sunt urâte rău!

Citește și

”Maradona sau Messi?”. Editorial Marius Mitran, în ziua în care ”Puricele” împlinește 39 de ani

”Maradona sau Messi?”. Editorial Marius Mitran, în ziua în care ”Puricele” împlinește 39 de ani

Mondialul fără însușiri. Marius Mitran, după startul turneului din America de Nord: ”Așteptăm fotbalul adevărat”

Mondialul fără însușiri. Marius Mitran, după startul turneului din America de Nord: ”Așteptăm fotbalul adevărat”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google