”Craiova League”. Editorial Marius Mitran, după ce campioana României și-a asigurat prezența în faza principală a unei competiții europene
Galerie foto (1 fotografii): ”Craiova League”. Editorial Marius Mitran, după ce campioana României și-a asigurat prezența în faza principală a unei competiții europene
Marius Mitran | Publicat: 15.08.2026 19:36 | Actualizat: 15.08.2026 19:36
Golul lui Mora, care a dus Știința către cel mai important meci din anii din urmă, a strâns în el toată ființa echipei.
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro
Furia ei, revolta, ambiția de a arăta, vorba lui Pittiș din celebrul cântec, că “sfârșitul nu-i aici!”, tot ce era de recuperat din primăvara care trecuse. Nu era un meci de trofeu, ci mult mai mult decât atât. O victorie uriașă, ținând cont de consecințe. Un prag. Acest 2-1 care îi permite Universității Craiova să joace în zilele care vin cu calificarea în Europa League pe masă, încă o dispută din categoria celor care pot oferi chiar mai mult decât le-ai putea cere.
Universitatea a rămas singură în fotbalul european și, indiferent de grupa în care va intra, e deja într-o ligă doar a ei.
Dar ar trebui să fie pe scena unde sunt deja Juventus Torino, AC Milan, Bayer Leverkusen ori Benfica Lisabona. Și încă tot atâtea nume de același calibru, pe care Craiova are nevoie să le înfrunte pentru o dublă legitimare a posibilităților ei. O dată, pentru că un adversar care înfricoșează te poate elibera definitiv de orice complexe, dacă îi faci față, iar aici e mai mult decât un paradox, și doi, pentru că un adversar uriaș, căruia, cel mai probabil, nu-i vei face față, te va ridica oricum și pe tine la un alt nivel de gândire, de performanță, de încredere chiar. De imagine, cel puțin.
Își închipuie cineva că, reușind să se califice în Champions League, Știința ar fi învins pe Real Madrid sau Arsenal? Pe Barcelona sau pe Bayern Munchen? Pe Paris Saint Germain ori pe Manchester City? Nu, bineînțeles că nu.
Dar un meci, două, trei, cu echipe de acest nivel, la Craiova sau pe Santiago Bernabeu ori pe Emirates, ar fi ridicat Universitatea Craiova în proprii ei ochi, înainte de orice. Ar fi fost nopți de sărbătoare, indiferent de cum ar fi arătat tabela de pe respectivele arene. Poveștile acelor partide, imaginile, duelurile cu cele mai mari nume ale Planetei Fotbal ar fi lăsat urme, ar fi avut consecințele pe care le-am amintit și încă multe altele.
Europa League nu e Champions League, dar, pentru Craiova e la fel de dificilă, importantă și atrăgătoare. Craiova merită să fie acolo, merită acest pas, pentru multe motive, dar mai ales pentru că și-ar construi astfel o ligă a ei.
O înălțime a ei, un standard nou, un nivel doar pentru ea. Sistemul ei de referință ar fi altul, imaginea și banii ar fi alții.
Și, cred, cel mai important, valoarea echipei ar fi dată de un cu totul alt nivel de competiție. Chiar învinsă, poate, Universitatea Craiova ar fi fost pe o cale superioară de evoluție. De fapt, acolo e și acum, dacă trece de cei de la Armenia Ararat. Conference League nu e un eșec, Doamne ferește, dar e un drum pe care a mai fost. Ce-i drept, îl poate face mai lung acum, poate aduna mai multe puncte pentru statutul de la anul, dar bine ar fi în Europa League!
Văd, dacă mă las, așa, pe canapea, un “Ion Oblemenco” arhiplin, cu toate televiziunile de sport și numai, transmițând de acolo, și cu toate site-urile deschizând cu titluri de genul “AC Milan a ajuns în Capitala fotbalului românesc”, mă rog, în cazul ăsta nu simt nevoia de niciun dram de modestie, ori de genul “Benfica Lisabona, iarăși la Craiova după 43 de ani!” Sau: “Juventus Torino, antrenament pe Oblemenco!”
Universitatea Craiova trebuie să trăiască și astfel de evenimente, și va fi în situația de a le experimenta dacă trece de Armenia Ararat, o echipă cotată mult sub ea. Dar meciul, tocmai de aceea, va fi cel mai greu dintre toate, mai greu decât cele cu Bașakșehir ori AEK Atena din sezonul trecut. Cu mize uriașe și acelea, dar nu cred că mai importante decât acesta. Pentru că intrarea în Europa League ar da altă greutate celor trei trofee din vitrina 2026, ar oferi altă expunere și, nu vreau să mă mai repet, ar face din Universitatea Craiova o echipă cu statut european. Definitiv.
Așa că golul lui Mora, care a închis meciul cu finlandezii, a deschis și poarta către ultima provocare a Științei încă aflată între două lumi. Între cea de acasă, pe care a demonstrat că o poate domina și cuceri, și cea continentală, în care ar merita și ar trebui să fie. Partea noastră de Europa, bineînțeles, partea care ne cuprinde măcar prin aspirații.
Dincolo de toate însă, în aceste zile de până la verdict, Craiova crede. Altfel, ce Dumnezeu, șutul lui Mora nu ar fi prins nici traiectoria aia și nici viteza necesare să ne facă să credem în acest scenariu, în care această echipă reușește.
Altfel, da, Baiaram a greșit la schimbare, Rus nu mai e cel din primăvară, iar Assad și Romanchuk vin după accidentări.
Dar Universitatea Craiova nu e doar o discuție despre fotbal și despre meciul de aseară. Ori de mâine.
Universitatea Craiova e, de o jumătate de secol, o discuție despre viață și moarte.
Iar acum, despre viață și viață mișto!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite






