Borza, două singurătăți și câteva cifre. Marius Mitran, impresionat de ultimele evoluții ale rapidistului
Marius Mitran | Publicat: 24.11.2024 13:59 | Actualizat: 24.11.2024 13:59
Din când în când, însă tot mai rar, fotbalul românesc se strânge de pe jos, din el însuși ori din niște orgolii împuținate și ele, și reușește să pună pe masă câte un jucător de clasă. În anii 70 și 80 acest fenomen natural, simplu în natură, vorba lui Preda, era un spectacol în sine, aproape că nu trecea etapă de campionat din care să nu iasă să spună ceva un fotbalist tânăr.
Și care să apară apoi marțea cealaltă cu o poză mică în “Sportul”. Și pentru care Steaua și Dinamo să înceapă să declanșeze ofertele ori amenințările, după caz.
Cei mai mulți au confirmat în timp și talentul lor a stat la baza marilor noastre succese în cupele europene, ori la cea a prezenței echipei naționale la europene și, din ‘90, la trei Mondiale consecutive. Ultimele până azi.
De atunci, din ce în ce mai greu, cu multe speranțe puse de toți în toți și cu puține confirmări. Vă vine să credeți, azi, că acum cinci ani, jucătorul numărul unu al României a fost ales Ionuț Radu, un tânăr fără vreo selecție la națională la ora votului?
România 2019 e aproape România 2024. Nimic din România 1983
La conferința de presă de după meciul cu Kosovo, Mircea Lucescu a spus o frază peste care s-a mutat ușor, en passant, dar care reține tot adevărul acestor vremuri ultra recente. “De fapt, echipa asta este cea a lui Hagi, Gică a creat baza acestei naționale”.
Mircea Lucescu nu doar că știe adevărul, dar are și curajul să-l spună. Pentru că da, e nevoie de mult curaj atunci când tu ești pe scenă și trebuie să le arăți celor de la reflectoare către cine să îndrepte lumina. Lucescu s-a dovedit drept și cu Iordănescu junior, și cu Hagi senior. Identitatea României de azi e sub semnătura lui Gică Hagi, în aceeași măsură cum era jocul României de ieri. Mă rog, de alaltăieri.
Halucinantele întrebări, dar de ce nu joacă, dom’le, ai noștri la echipe mari de afară, stupide în esență, pot primi un singur răspuns. Pentru exact motivul care face ca Ilie Năstase și Ion Țiriac să aibă urmașii de azi, care or fi ei, Nadia Comăneci ori Lavinia Miloșovici să fie continuate de Sabrina Voinea, Gațu și Vasile Stângă de…
N-ai unde să fugi, n-ai unde să pleci, secolul e douăzeci! Mircea Vintilă, pe versuri de Adrian Păunescu.
Ăsta e secolul, da, asta e țara, aceștia sunt oamenii și copiii lor, adică ai noștri. Atâta bază de selecție a mai rămas. Doar ei mai trag, mai aleargă, mai vor.
Răzvan Marin, la Cagliari, în Serie A, Drăguș, marcatorul din poarta Ucrainei la Euro, e la nu de mult campioana Turciei, Trabzonspor, Ghiță în Polonia, Alibec și Cicâldău, care au jucat și ei în vară la Euro, la Farul și la Craiova, Coman, în Qatar, Ianis Hagi, la Rangers, cu lupta și soarta lui de acolo. Alții au venit de la UTA, ca Man, ori Craiova, ca Mihăilă, ambii în Serie A, la Parma, știm toate astea.
Bancu tot de la Craiova, dar Mitriță, doar un pic din Craiova și mult de la Viitorul lui Hagi. Stanciu și Niță, ex- FCSB, joacă în Arabia. Rațiu, Marius Marin și Bîrligea s-au format dincolo de granițe, ca și Drăgușin, lansat de Juventus și care tocmai l-a scos din priză pe Halland, robotul, în Tottenham cu City. Manea, tot de la Hagi, e la Rapid, ca și Borza, care nu a ajuns încă la națională.
Borza a arătat clasă
Despre Andrei Borza, de fapt, vreau să spun două vorbe. Pentru că el este fotbalistul căruia acum niște mulți ani, i-ar fi apărut poza în “Sportul” de marți, o coloană, pe înalt, la rubrica “Între vestiar și gazon”.
Ar fi fost singurul din etapa asta, pentru că doar el a arătat clasă în meciul Rapidului cu CFR Cluj. Borza, 19 ani împliniți în această lună. Andrei Borza, cu singura pătrundere de nivel european din meci, cu un joc uluitor de bun, cu o luciditate de neconceput pentru anii și postul lui.
Șumudică are un merit mare în regăsirea rostului acestui fotbalist care are ceva din Brini, neuitatul și uneori genialul Munteanu II de la Sportul Studențesc de acum 40 de ani. Dar Andrei e mai tehnic și mai versatil. Precum Cabrini? Întreb doar.
Borza e singurul care-a demonstrat clasă într-un derby CFR-Rapid, meci care a scos la iveală mai ales cifrele băieților lui Șumudică. 6 meciuri fără înfrângere, 531 de minute fără gol primit, o bară transversală izbită de Boupendza, un gol al lui Burmaz.
În toată această contabilitate, doar Borza a arătat altceva, fără să trădeze desenul tactic imaginat de Șumudică. Singurătății lui de pe flanc, pentru că Petrila nu l-a ajutat mai deloc, lui Andrei i s-a mai adăugat una: pe lângă cea a fotbalistului care iese la joc și nu prea are cu cine, o trăiește și pe cea a tânărului fotbalist român din Liga I care arată a jucător occidental și care, totuși, nu crede că e chiar așa.
Ceva îl reține în sufletul lui, ceva îl oprește dintr-o anumită constanță în joc și în viață. Nu știu ce, ori poate că bănuiesc ceva. Nu știu. Nu pot să cred, oricum.
Restul sunt cifre, desigur. Dar și acelea sunt tot în favoarea lui, sunt convins. Ca și viitorul.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.