”Cât de bun este Safira? Comparativ cu Munteanu și Bîrligea, desigur...”. Ștefan Beldie a tras o concluzie clară în privința noului star de la Universitatea Craiova

Nu doar pentru că a dat un gol spectaculos la capătul unei faze a lui Mora, de asemenea ieșită din comun pentru nivelul Ligii 1, sau pentru că a dat și pasa de la golul al doilea al oltenilor, înscris de Baiaram.

Vârful lui Rădoi a fost un adversar dificil pentru fundașii centrali ai gazdelor pe tot parcursul prezenței sale în teren. Ieșirea sa în finalul jocului a părut un fel de binecuvântare pentru moldoveni, care parțial întâmplător au și egalat.

Ce este special la brazilianul Craiovei

Cel mai impresionant aspect în cazul lui Safira mi se pare faptul că se apropie foarte mult de ideea de vârf complet.

În ce sens?

În sensul că majoritatea atacanților care excelează din perspectivă tehnică sunt, de cele mai multe ori, deficitari în ceea ce privește capacitățile fizice sau disponibilitatea de-a intra în dueluri fizice.

De asemenea, situația inversă este foarte des întâlnită - atacanți puternici fizic și combativi au evidente carențe de ordin tehnic.

Safira stă bine spre foarte bine tehnic și e de-a dreptul impresionant pe alocuri din punct de vedere fizic.

Astfel, nu vei face vreodată glume pe seama tehnicității sale, cum s-au mai făcut în trecut pe seama calităților unor brazilieni trecuți prin Liga 1 - gen “singurul brazilian care nu driblează”, dar vei avea impresia că din perspectivă fizică Safira este orice altceva numai brazilian nu.

În fine, ceea ce este de asemenea remarcabil ține de inteligența sa de joc - chestiune bazată atât pe experiența sa pentru că are deja 29 ani, dar și foarte probabil pe capacitățile sale native.

Safira are poziționare bună pe teren, înțelege rapid unde să se demarce sau către ce coechipieri să paseze pentru a-i pune în poziții favorabile sau doar pentru a intra ușor cu ei în combinații dezechilibrante.

Unde se situează comparativ cu Munteanu și Bîrligea

Pe scurt, Safira este în zona celor doi din perspectiva capacității de-a conta în jocul echipei sale - deci mă aștept să fie decisiv pentru rezultatele Craiovei atât timp cât va fi sănătos.

În opinia mea, Munteanu este cel mai speculativ dintre cei 3 în sensul că iese cel mai ușor din marcaj și se demarcă cel mai bine în poziții care-l pun în situația de-a marca din fața porții. De asemenea, pare să anticipeze cel mai bine unde ar urma să ajungă mingea în cazul unor baloane disputate fizic de coechipieri și adversari.

Și tot din perspectiva a ceea ce s-ar putea numi finețe fotbalistică - dribling, execuții etc. - Munteanu este atât peste Bîrligea, cât și peste Safira.

Doar că diferența dintre Munteanu și Safira pare mai mică decât cea dintre Munteanu și Bîrligea.

Când vine vorba de calități fizice, câștigătorul duelului Bîrligea - Munteanu era în mod evident atacantul celor de la FCSB. În duel însă cu Safira, lucrurile se schimbă. Doar din perspectiva vitezei de deplasare Bîrligea îmi pare superior, în rest brazilianul este la același nivel sau chiar superior - mi se pare mai tare pe picioare când joacă cu spatele la poartă și trebuie să mențină controlul balonului cu presiunea fundașilor adverși în spate.

Deci, în concluzie, dacă-i compari pe Munteanu și Bîrligea ajungi instant la concluzia că sunt tipologii diferite de atacanți. Dacă-l aduci însă pe Safira în discuție, cel mai probabil vei vedea ceea ce văd și eu - că este peste media imaginară a celor doi. Atenție, nu spun că e peste cei doi, ci spun mai degrabă că la nivel de fotbal concret, Safira este un fotbalist pe care orice antrenor și l-ar dori.

A, dacă te gândești la potențial de revânzare, evident că Munteanu și Bîrligea îi sunt superiori datorită vârstei în primul rând (amândoi) și al clasei fotbalistice (cazul Munteanu) în al doilea rând.

Dacă vrei însă un nume de fotbalist care era în mod evident nu doar peste Safira, dar și peste Munteanu sau Bîrligea, acela este Aaron Boupendza. Nu am pretenția ca toată lumea să aibă gusturile mele, dar insist să spun că gabonezul a fost cel mai complet atacant din Liga 1 și că Șumudică ar fi avut dreptate dacă acesta ar fi mai rămas în zonă.

Îl mai demitea Rotaru pe Gâlcă dacă acesta îl avea pe Safira?

Nimeni nu se mai gândește la Gâlcă acum. Cel puțin nu-n sensul de-a-i găsi circumsntanțe atenuante pentru situația sa, în condițiile în care Rădoi a venit și a obținut 4 victorii consecutive și a fost pe punctul să o obțină și pe-a 5-a la Botoșani.

Și totuși, e firesc să-ți pui problema dacă Gâlcă ar mai fi fost demis dacă îl avea și el pe brazilianul Safira la dispoziție.

Mai ales că este un fotbalist pe care conducerea nu l-a adus la cererea lui Rădoi, ci a fostului antrenor.

Desigur, nimeni nu poate ști exact cum ar fi stat lucrurile pentru că un trecut “alternativ” este precum un viitor clasic - imprevizibil.

Mai mult, Gâlcă n-a fost demis strict pentru rezultate, ci pentru chestiuni ceva mai complexe de atât - de exemplu, maniera de joc în care erau obținute rezultatele sau incapacitatea lui Gâlcă și a staffului său de-a acționa conform cerințelor explicite ale clubului în ceea ce privește respectarea rolului Academiei.

Prin urmare, categoric că Safira ar fi contat, dar nu cred că suficient de mult cât să salveze de la demitere un antrenor de care oltenii doreau să scape de multă vreme și căruia i-au plătit aproximativ 350.000 Euro ca să plece într-un final.

De ce nu vei vedea imediat prea multe elogii la adresa lui Safira

Desigur, nu vei vedea azi sau mâine în presă un entuziasm deosebit față de evoluția sa. Nu de genul celor pe care le-ai văzut în cazul debutului lui Bîrligea la FCSB.

De ce?

Pentru că fascinația fotbalistică mondială față de brazilieni pălește pe plaiurile noastre în fața reflexului de-a pica în admirație justificată uneori sau aberantă de cele mai multe ori față de fotbaliștii FCSB.

Iar presa sportivă preia sau întreține această atitudine sub protecția oarecum solidă a ideii “scriem ce prezintă interes pentru public”.

Inclusiv Louis Munteanu are de suferit din acest punct de vedere - faptul c-a marcat 16 goluri, unele de-a dreptul spectaculoase avându-i adversari chiar pe cei mai buni fundași centrali din România, cei ai FCSB, este trecut la secundar doar pentru că joacă la cea mai slab mediatizată echipă cu performanțe din România, CFR Cluj.

Prin urmare, Safira trebuie să aibă constant evoluții precum cea de aseară pentru a fi cât de cât băgat în seamă.

Și nu va ajunge vreodată la nivelul de popularitate a lui Bîrligea.

Nu pentru că are 29 ani sau pentru că n-ar fi fotbalistic în aceeași clasă cel puțin cu acesta, ci doar pentru că e puțin probabil să joace vreodată la FCSB.

Ghinionul lui și norocul lui Rădoi.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!