”Ce nu s-a spus despre Lucescu pentru că a ieșit totul bine”. Ștefan Beldie, despre motivul pentru care noul selecționer ar fi, de fapt, urât: ”Nu au curajul să spună public”

Altfel, Lucescu ar fi fost făcut praf nu doar cu ajutorul concretului acelui context - evoluția naționalei, ci și cu ajutorul unor sentimente vecine cu ura care mocnesc legat de el, dar sunt rar exprimate în spațiul public.

De unde știu asta?

Dincolo de inteligența mea sclipitoare și capacitatea incredibilă de a anticipa viitorul, motiv pentru care nici nu joc la pariuri, am ocazia să asist constant la discuții private din lumea fotbalului.

Și-n cadrul unora dintre aceste discuții, am văzut suficiente situații în care oameni de fotbal entuziasmați în declarații de venirea lui Lucescu să nu aibă nici pe departe același ton în privat. Și nu e vorba doar de clasicul mișto care circulă uneori în lumea fotbalului legat de diverse personaje, ci de ură voluntară.

Ce alimentează aversiunea reală a unora față de Mircea Lucescu

Mai mult, ceea ce mi se pare real interesant este ceea ce pare să fie izvorul acestei aversiuni legate de selecționer.

Unii poate s-ar aștepta să fie ceva provenit din vechile rivalități Dinamo - Steaua sau din vechile suferințe ale celor care au fost abuzați de forțele care o întrețineau în trecut pe Dinamo.

Nu, nu e asta.

Sunt chestiuni moderne. Adică, fitilul pare să fie aplicarea lui Mircea Lucescu spre lauda de sine. Asta produce unora iritare, iar pe alții îi scoate de-a dreptul din sărite.

Care laudă de sine are o caracteristică aparte. Deși este uneori exagerată, totuși se bazează însă într-o măsură atât de mare pe fapte, pe rezultate, pe istorie fotbalistică incredibilă, încât nu poate fi prea ușor contrată public.

Chiar și când ar exista argumente, Lucescu tot are în față un zid uriaș de trofee care-l apără inclusiv de realitate.

Lucescu e apărat și de lașitatea multora dintre cei care nu-l suportă

Acesta este al doilea element care face posibilă această “liniște” din jurul selecționerului.

Da, o bună parte dintre cei care nu-l suportă își exprimă aceste sentimente și aceste idei contestatoare în privat pentru că sunt lași.

Și n-au curajul să spună public ceea ce gândesc. Așa că se rezumă să le spună ziariștilor diverse în speranța că acele diverse vor apărea într-o formă super profitabilă pentru ei: ținta să fie lovită, iar ei să rămână ascunși.

Clasic.

Cei din breaslă știu despre ce vorbesc, cei din lumea fotbalului știu despre ce vorbesc, inclusiv Lucescu știe instant despre ce vorbesc, el fiind de altfel capabil să vadă comploturi împotriva sa și mult dincolo de realitate.

Ce s-ar fi spus dacă ieșea rău. Sau se va spune dacă va fi rău...

Principală acuză care l-ar fi vizat pe Lucescu dacă ieșea rău cu Kosovo și Lituania ar fi fost legată de incapacitatea sa fizică de-a mai face față la un asemenea nivel. Că vârsta i-ar fi deteriorat într-o asemenea măsură capacitățile, încât ar fi produs tot felul de situații stânjenitoare.

Spun “stânjenitoare” ca să acopăr și acea zonă a celor care îl atacă pe Lucescu în privat super pervers - adică manifestă un fel de compătimire pentru el:

“Nea Mircea nu mai poate... Băi, fii atent, s-a dus la ăia și le-a spus în vestiar să nu mai joace cu minge lungă că e terenul mare și nu văd ăia din apărare ce se întâmplă în față... Îți spun, omul trebuie un pic protejat, nu expus așa. Bine, și ăia la Federație ce să facă? Ei au avut interesul să profite de imaginea sa!”.

Alții însă ar fi fost mult mai direcți. Adică, te asigur că urma să apară în spațiul public detalii despre faptul că Lucescu l-ar fi terorizat cu telefoanele pe Iordănescu legat de ce are de făcut la națională apropo de selecție. Că neștiind jucătorii, îl tot suna pe fostul selecționer și-l tot întreba dacă X e în regulă, dacă Y ar merita luat etc.

Aparent, asta nu e ceva ciudat, doar că modul în care povestea aceasta a ajuns la unii dintre noi avea rolul de-a prezenta un Lucescu rupt de realitate, panicat și chiar incapabil să-nțeleagă că nu-i poate face altul munca.

Sau că Lucescu, cu ocazia vizionării de meciuri pe diverse stadioane, și-ar fi arătat aprecierea față de fotbaliști pe care doar unul care nu se pricepe la fotbal i-ar putea remarca.

Ceva care să spună despre Lucescu din nou că e rupt de realitate.

În fine, ar fi fost diversele anecdote care ar fi întărit și mai tare ideea că Lucescu este real senil. Tot felul de snoave legate de confuziile pe care Lucescu le face în legătură cu numele unor jucători sau altele de gen.

De ce?

Pentru că nimic nu pune eticheta de depășit decât această inabilitate de-a fi stăpân pe ceea ce spui și pe ceea ce faci. Instinctual, oamenii știu în ce tipar să pună lucrurile ca restul lumii să recunoască instant gravitatea unor astfel de situații.

Ce trebuie să nu uiți legat de un scenariu de acest gen

E foarte tentant să judeci în alb și negru astfel de situații. Adică dacă-ți place Lucescu sau doar îi disprețuiești pe bârfitori, poți să ai tendința de-a considera genul acesta de informații ca fiind false.

La fel, dacă te afli în cealaltă tabără, poți fi tentat să iei totul în serios.

De cele mai multe ori, astfel de lucruri sunt, cum ar spune domnul Zotta, în zona gri. Adică, ceva-ceva trebuie să fie adevărat.

A apărut un volum prea mare de informații de acest fel ca să nu fie evident că se pleacă de la o realitate. Adică, ură-ură, dar prea au venit toate deodată ca să fie opera unei campanii dirijate și nu reacția spontană a unor bârfitori care au avut acces la marfă reală.

De asemenea, nu trebuie să uiți că respectul în lumea fotbalului nostru este într-o măsură foarte mare ceva doar vorbit și foarte rar simțit. De aici și posibilitatea reală ca soarta mediatică a lui Lucescu să fi putut depinde de două meciuri amărâte în cea mai amărâtă competiție dedicată echipelor naționale.

Că dacă ar fi existat respect real față de Lucescu, astfel de pericole ar fi fost departe.

În fine, a ieșit bine.

Vor mai fi însă și alte meciuri, iar oamenii și sentimentele lor vor fi aceleași.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google