"Chivumania salvează România". Adrian Florea scrie despre "obligația" de a pleda cauza lui Cristi la Inter Milano "într-o vreme în care antrenorii români nu mai pot seduce nici cămilele deșertului!"

Deși s-au scurs 15 ani de la magica triplă Champions League - Serie A - Coppa Italia, il popolo nerazzurro n-a uitat că românul era să-și dea viața, la propriu, pentru Inter. Iar diseară, la meciul cu Torino, i-a pregătit o primire de gală.

Și dacă fanii sunt gata de luptă, cum se prezintă Cristi și elevii săi la debutul în noul campionat?! Pe buzele ultrașilor și ale presei peninsulare stau mai multe întrebări la care Chivu, Bastoni, Barella și compania sunt obligați să ofere răspunsuri cât mai curând.

A ieșit Interul din depresie?

Principala nelămurire e dacă formația milaneză a surmontat colapsul psihic provocat de eșecul monumental din finala UCL, 0-5 cu PSG? Experiența mai degrabă nefericită de la Mondialul Cluburilor a demonstrat că vestiarul e scindat, duelul verbal Lautaro - Calhanoglu fiind doar vârful aisbergului.

A doua mare dilemă e dacă lotul a ieșit întărit din acest mercato. Conștientă că media de vârstă foarte înaintată e o piedică în calea progresului atunci când ai de susținut peste 60 de partide într-un sezon, conducerea a renunțat la o serie de veterani - în frunte cu Arnautovic și Correa, Taremi fiind și el pus pe lista indezirabililor - și a mizat pe tineri și foarte tineri.

Profitând de faptul că noul allenatore are o mare experiență în a lucra cu puștii, Beppe Marotta a achiziționat până acum numai fotbaliști sub 23 de ani. Un pariu pentru Interul viitorului, însă și un risc pe care Cristi trebuie să-l gestioneze cu mare atenție.

Ținte ratate din cauza bugetului limitat

Chivu l-ar mai fi vrut și pe Giovanni Leoni, noul copil teribil al Italiei, pe care l-a promovat intens în lunile în care a antrenat Parma. Din păcate pentru el și pentru suporterii trupei lombarde, fundașul de 18 ani nu și-a putut urma profesorul la Milano. Liverpool a pus pe masă o sumă de transfer - 31 de milioane de euro, plus 5 milioane bonusuri - și un salariu pe care italienii nu prea și le permit în acest moment.

N-au fost bani nici pentru Ademola Lookman, atacantul Atalantei care i-ar fi permis lui "Ringo Starr" (poreclă pe care i-a dat-o Figo, pe când erau colegi pe San Siro Meazza) să schimbe sistemul. Prizonier al unui singur modul de joc, 3-5-2, Simone Inzaghi a obținut rezultate peste așteptări, mai ales în Europa, dar și-a și terorizat fanii cu stilul său rectiliniu, adesea timorat.

Intenția noastră este să fim verticali și să menținem echilibrul. Nu am spus niciodată că voi juca cu trei atacanți. Uneori, 3-5-2 poate deveni 4-2-4 sau 4-4-2. Trebuie să fim agresivi, să știm cum să trecem de adversar. Cine câștigă duelurile câștigă meciurile Cristian Chivu

Cristi ar fi vrut, probabil că încă mai dorește, să-și dispună băieții în 4-2-3-1. Sau măcar în 3-4-2-1, asta și pentru că nici ariergarda n-a fost potențată în această vară.

În fața lui Sommer, nici el vreun tinerel, stau matusalemicii Acerbi (37 de ani), Darmian (aproape 36) și De Vrij (33). Toți jucători de ispravă la timpul lor, însă sutele de bătălii pe care le-au dat n-aveau cum să nu lase urme.

Cum va suplini handicapul lipsei de experiență?

A treia problemă pe care Chivu o are de rezolvat este scepticismul cu care a fost înconjurat încă din momentul semnării contractului pe doi ani cu gruparea din Viale della Liberazione. Lipsa de experiență ca antrenor la seniori a fost reliefată de mulți oameni importanți din Il Calcio și nu numai, cele doar 13 partide disputate pe banca Parmei fiind socotite insuficiente pentru a putea stăpâni frâiele unui "uriaș" precum Inter.

E clar că noul antrenor n-a reușit să-și pună amprenta pe jocul echipei. Eliminarea prematură de la Mondialul Cluburilor, după o prestație demnă de compasiune, a întunecat și mai mult orizontul Interului, care are de rezolvat și tensiunile uriașe din vestiar Nicolas Jolivet, jurnalist footmercato.net

Rezultatele din amintitul Mondial al Cluburilor, 1-1 cu Monterrey, 2-1 cu Urawa, 2-0 cu River Plate și 0-2 cu Fluminense, n-au fost catastrofale, însă nici n-au avut darul de a entuziasma. Prestațiile nerazzurrilor au fost anoste, monotone, lipsa de nerv și de prospețime fiind puse pe seama șocului sub care încă se afla echipa după catastrofalul 0-5 cu Parisul.

Începând din această seară, această scuză nu va mai funcționa. Cristi trebuie să livreze urgent rezultate. Dacă acestea vor fi dublate și de evoluții spectaculoase, cu atât mai bine.

Chiar dacă e în primul rând lupta lui, aventura lui Chivu la "Scala din Milano" este, de fapt, rămășagul pe care întreg fotbalul nostru îl pune cu lumea bună a fotbalului.

Într-o vreme în care antrenorii români nu mai sunt doriți nici de cămilele din lume arabă - Cosmin Olăroiu e un caz fericit -, într-o vreme în care Răzvan Lucescu se simte tot stingher la PAOK Salonic, iar Mircea Rednic e deja pe picior de plecare de la Standard Liege, un succes al lui Cristi în Serie A ar avea efectul unui pacemaker asupra unei inimi necrozate.

Da, știu, Chivu e sută la sută produsul școlii peninsulare de antrenori. Da, știu, legăturile lui cu fotbalul autohton sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire.

Însă, la o jumătate de secol de la isprăvile formidabile ale lui Ștefan Covaci la Ajax Amsterdam, un alt român e în fața unei șanse unice, să obțină o mare performanță la comanda unui colos continental. Iar pentru asta ar trebui să-i ținem pumnii cu toții. Buona fortuna, capitano!

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google