”Craiova. Ce are, de n-are!?” Marius Mitran analizează situația grea în care se găsește Știința

A bătut însă pe CFR Cluj, 1-0 și pe Sepsi, cu 2-1, ambele acasă. Cu toate aceste rezultate, cum sunt ele, mai multe rele decât bune, echipa e încă pe loc de play-off, deși nu a mai câștigat de șase etape. Cam aceasta e puterea Universității în raport cu echipele din aria play-off, acolo unde ar vrea să rămână și sezonul acesta. Dar cum?

”Nu are domnule, nu are”

Marin Preda povestește, în “Cel mai iubit dintre pământeni”, o scenă dintr-o cârciumioară, unde doi scriitori consacrați aveau, fiecare dintre ei, câte o copie a unui manuscris, un roman ce le fusese adus de către un debutant în literatură, aflat și el la masă cu ei.

Cei doi, consacrații, deh, mai citeau un pasaj, mai dădeau câte o filă, mai sorbeau din paharul cu vin și, invariabil, aproape că strigau, unul către celălalt: “n-are, domnule, nu are!!”.

Și iar, o felie de brânză, o măslină, o gură de șpriț, încă o pagină citită, și…”n-are, domnule, n-are! Chiar nu are!”. Debutantul, care oricum achita masa, exasperat, nu mai rezistă și îi întreabă, ridicând și el tonul: “Dar ce are, dom’le, ce are de n-are?!”

Nu avea valoare! Cartea nu avea valoare, iar debutantul nu avea talent.

Unde este problema?

Este însă cazul Universității acesta? Echipa nu are valoare? Iar bulgarul Petev nu are talent? Ori metodă? Ori nici una, nici alta, nici altceva? Sau are? Să vedem, așadar, ce are și ce nu are, din moment ce n-are puncte câte ar fi dorit, nu mai are șanse la titlu și mai are câteva, fragile și casante, la un loc de play-off. Deci.

Craiova nu a reușit să învingă nici Poli Iași, acasă, de la 2-0, ori Voluntari sau UTA, afară!

E vorba de echipe care încearcă să evite retrogradarea ori locurile de baraj. Trupe cu loturi evident sub cel al Craiovei, cu ambiții deja pomenite, cu un mental însă net superior. Iar aici cred că e marea și singura problemă a Universității Craiova: mentalul.

Când și cu Balint, și cu Rădoi, și cu Neagoe, și cu Reghecampf și cu Petev, traseul e identic același, pierzi, rând pe rând, absolut toate obiectivele, campionatul, intrarea în grupele Conference, Cupa României (unde nu poți depăși Zlatna sau Tunarii), problema nu e la antrenor niciodată.

Când ratezi un penalty, acasă, cu 30.000 de oameni de partea ta, la meci de titlu, când nu poți marca de pe linia porții adverse (din păcate, precizarea e necesară pentru Koljic), când iei cartonaș în secunda 20 și apoi în minutul 3, când încasezi 3-0 pe teren neutru de la UTA, în 6 minute, și te salvează un ofsaid de 14 milimetri, când acasă la tine, cu Dinamo, tragi de timp din minutul 60 și nu ai curaj să bați un corner, când, când, când, atunci nu ai cum să reușești ceva atât în viață, cât și peste hotare, vorba lui Adrian Păunescu.

Echipa care nu înțelege istoria

Mentalul jucătorilor. Dar acolo nu se poate face ceva? Oare degeaba, la fiecare meci pe care-l vedem la casele mari, și le vedem pe toate, Guardiola, ori Mourinho, ori Sarri, le arată capul elevilor lor,ducându-și fiecare degetele către tâmple, sugerând cum că acolo e cheia succesului!?

Sigur, Petev nu e Mourinho. Dar are niște multe titluri, calificări în Champions, succese. Ca și Bergodi, alt excelent antrenor care nu a fost bun de Craiova. Și Reghe avusese uriașe calificări și trofee de campion, și Rădoi…și, totuși, cu Știința nu! Niciunul.

Echipa ce cele mai bune condiții de viață, nu-și înțelege viața, ce paradox! Universitatea nu-și înțelege suporterii, fabuloși. Nu pricepe absolut nimic din înaintașii ei, geniali.

Nu știe sau nu pricepe unde se află, ce eforturi se fac azi, ori s-au făcut acum o jumătate de an, ori de secol, pentru ca Știința lor să intre cu un anumit pas pe teren, să aibă o anumită concentrare, să dovedească o anumită ambiție, să-și cunoască propriul cod numeric personal.

Și pentru că nu poate înțelege, cunoaște ori intra în istorie, înseamnă că, din păcate, cuvintele lui Dante, din ușa Infernului, trebuie săpate ușor și deasupra paginilor din prezentul Craiovei, această carte scrisă bine și interpretată, azi, rău. “Lăsați orice speranță, voi, cei care intrați!”. Pentru că tot Marin Preda spune: "Știți care e ultima salvare a celor învinși? Nicio speranță!".

P.S. Sigur, nu am uitat că mai există șansa unui trofeu anul acesta, Cupa României. Dar cred că ea poate deveni realitate doar în formula consacrată, cu Lung în poartă, cu Negrilă și Ungureanu, fundași laterali, cu Țicleanu, Donose, Beldeanu la mijloc, cu Geolgău, Cămătaru și Cârțu în atac. Cu cei care mai sunt. Și ei, și ceilalți, genialii care nu mai sunt, dar care vor fi mereu, aveau. Aveau! Știau. Dar, mai ales, simțeau!

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google