Craiova europeană, Craiova în ploaie. Marius Mitran, nostalgic după egalul cu Petrolul: "Am crezut că pot face orice în următorii 42 de ani"

Că tot e foarte la modă în aceste zile, intrați pe youtube, pe Facebook, oriunde și vedeți golurile de atunci ale Craiovei Maxima, există și un rezumat al partidei din turul 3 al Cupei UEFA, adevărata Champions League a acelor ani. Lupta Științei din acel meci nu avusese precedent în istoria fotbalului românesc, și nici de un adversar de valoarea francezilor nu mai dădusem vreodată. Și cred că nici după aceea.

(Poate, zic poate, tot Maxima, în turul următor, cu Kaiserslautern-ul lui Brehme, Briegel, Bongartz și Thomas Allofs).
8 decembrie 1982. Eram la liceu, în clasa a zecea, la Lazăr. A X-a R, aveam clasa prima pe stânga, cum intrai pe hol. De acolo am fugit, lăsând ultima oră, să prind tramvaiul 3, apoi autobuzul 149, până acasă, la Otopeni. Era ceva, din Cișmigiu, până dincolo de aeroport. La 16 ani nu doar timpul trece nu știu cum, ci și spațiul se duce altfel.

Universitatea Craiova, egal cu Petrolul

Tot drumul, înghețând în stații, nu mă gândeam decât că am avea o șansă, dacă am juca la fel cum jucasem cu Fiorentina, în primul tur. Fiorentina avea patru campioni mondiali, în acel an, 1982. Passarella, căpitanul Argentinei și Bertoni fuseseră până în iulie, iar din iulie deveniseră regi Graziani și conducătorul de joc al Italiei, Antognoni.

Bordeaux era mult mai puternică. Franța fusese, în vara aceea, cea mai bună și mai frumoasă națională a Mondialului din Spania, iar din jucătorii ei emblematici erau mulți la Bordeaux: Marius Tresor, Bernard Lacombe, Alain Giresse, Jean Tigana. Ba chiar, Tresor și Giresse marcaseră în semifinala Mondialului cu RFG, meci pierdut la penalty-uri de francezi, și considerat unanim cel mai frumos și mai dramatic din istoria fotbalului.

La Bordeaux, în tur, fusese 0-1, un gol din penalty, un penalty inventat de portughezul Garrido și transformat de Giresse, la o simulare a lui Tigana. Oribil fusese!

În casă, la Otopeni, era frig, trebuia făcut focul. Până să înceapă meciul, de aia mă grăbeam. Începea la ora două, să fie, eventual, pe lumină, în caz de prelungiri.

Comenta Cristian Țopescu, îl puteți auzi și azi, destule, vocea lui, ori a lui Sebastian Domizină, la radio, câteva secvențe din meci, cum vă spuneam, mai există. Și chiar și prima repriză, doar atât, pe un site francez, se vede așa și așa. Cam asta a rămas.

Amintirea lui Marius Mitran

Și pașii, și vocile pierdute prin studiouri, în podcasturi sau emisiuni, ori pe stadion, ale celor ce mai sunt. Sorin Cârțu, Aurel Țicleanu, Silviu Lung, și nu doar ei.

Am fost foarte fericit în acea seară, când s-a terminat totul, și Țopescu a spus “Legătura în studio, aici Craiova, oraș european!” Era cald în casă și credeam ceva.

Am crezut că pot face orice în următorii 42 de ani, dacă m-ai fi întrebat atunci. Și că Maxima mea ar fi făcut totul la fel ca în ziua aceea. Așa am crezut.

Săptămâna trecută am fost la lansarea unei cărți, “Zaibărul a învins Bordeaux-ul”, vorba lui Fănuș Neagu, la Craiova, o carte minunată tocmai despre acel an și acei oameni. Am vorbit și eu, după Lorena Balaci, Silviu Lung, Alexandru Domozină, fiul marelui comentator, da.

Autorul cărții are 26 de ani și, evident, nu a văzut niciodată Craiova Maxima. Nici măcar campioana din ‘91. A văzut, foarte probabil, acest 1-1 de la Ploiești, de aseară. La 0-1, Craiova era ieșită, în ploaia urâtă și pe terenul acela imposibil, din play-off. Așa cum ieșise din primul meci preliminar din Conference, așa cu e ca și ieșită din Cupă, după înfrângerea de la Buzău, cu Metalul. Cu Metalul!

"Un punct în noroi"

Dar Craiova a tras. A strâns din dinți, a patinat în noroiul ăla, a alunecat, s-a ridicat, a crezut că nu se poate sfârși totul așa, și a egalat. Pentru că, altfel, ceva s-ar fi sfârșit.

Poate puterea de a te mai întoarce în timp, în vagonul oval al tramvaiului 3, luat de la Schitu Măgureanu. Poate cartea altcuiva, altădată. Poate alți copii, altundeva.

Sigur, un punct în noroi, aproape de miezul nopții celeilalte zi, nu e mult. Dar poate fi totul, privit într-o oglindă așezată cum trebuie. Ce e pe rama oglinzii?

Uite ce e: Lung-Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu- Țicleanu, Donose (min. 58 Geolgău), Balaci, Irimescu- Crișan (min.83. Cârțu), Cămătaru. 8 decembrie 1982.

Craiova ducea țara în Europa, iar Balaci era mai mare ca toți. Apoi a venit, cu adevărat, iarna.

P.S. Antrenorul lui Bordeaux era Aime Jacquet. Peste nici 16 ani, cucerea titlul mondial cu Franța.

Citește și

"Nu ne mai apără Duckadam". Marius Mitran, devastat de moartea "Eroului de la Sevilla": "Lumea nu mai e aceeași"

"Nu ne mai apără Duckadam". Marius Mitran, devastat de moartea "Eroului de la Sevilla": "Lumea nu mai e aceeași"

”FCSB, de partea cealaltă a miezului nopții”. Marius Mitran, verdict după meciul cu Olympiacos: ”Parcursul în Europa League e mai aproape de fotbalul mare decât cel al României de astă vară, la EURO”

”FCSB, de partea cealaltă a miezului nopții”. Marius Mitran, verdict după meciul cu Olympiacos: ”Parcursul în Europa League e mai aproape de fotbalul mare decât cel al României de astă vară, la EURO”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google