”FCSB, de partea cealaltă a miezului nopții”. Marius Mitran, verdict după meciul cu Olympiacos: ”Parcursul în Europa League e mai aproape de fotbalul mare decât cel al României de astă vară, la EURO”

De fapt, meciul cu Olympiacos de joi noapte pare în întregime jucat ca pe vremuri. Cu mintea de azi, dar cu sufletul de altădată, cu o inteligență aproape de nebănuit pentru fotbalul din care vrem să ne smulgem de atâția ani. FCSB pare că poate să facă asta, adică să tragă după ea fotbalul de acasă, unul fără curaj și cu amintirile șterse.

Un meci greu, cu un adversar greu, cu pierderi mari, dacă e să amintim doar de accidentarea timpurie a lui Ngezana și de eliminarea zurlie a lui Bîrligea, vinovat pentru gura prea mare, dar complet fără vreo culpă la intrarea de “al doilea galben”.

Un meci cu o echipă de valoare medie în Europa, această cosmopolit-puternică Olympiacos, dar jumătatea clasamentului continental nu e deloc puțin pentru campioana României, care de câteva luni tot impune niște repere.

Suntem undeva la distanță egală între strălucirea Europei mari și mediocritatea Europei mici, pe care, iată, Olaru și ai lui o părăsesc dincolo de miezul nopții, ca o probă că ceva bun se va putea întâmpla. Atunci când va ieși soarele și pe strada noastră, a tuturor.

Pentru FCSB s-a luminat însă de ziuă, chiar la 12 noaptea, și asta e un miracol astronomic, dacă înțelegeți ce vreau să zic! Poate că nu prea târziu pentru întreg fotbalul românesc. Dincolo, de partea cealaltă a nopții și a lumii, de la cota celor 10 puncte strânse în cinci meciuri, nu poate fi decât o viață despre care avem amintiri frumoase. Așa cum a fost și acest 0-0, acest “triunfo del cero”, cum spun spaniolii din țara lui Mendilibar, un rezultat mult mai consistent decât arată tabela seacă. Și care e echivalent cu o calificare în Europa lor, care a fost, cândva, și a noastră.

E prea multă siguranță în text? Adică, trăim o certitudine cu punctele și cu poziția asta din clasament? Zic că da, dar e bazată pe ceva, certitudinea asta, exuberanța asta.

Pe ce? Pe jocul acestor băieți cu mai mulți antrenori decât e prevăzut prin protocolul foii de parcurs, pe capacitatea lor de a descifra, în sfârșit, partitura fotbalului occidental.

Pentru că, uite, mie mi se pare că parcursul FCSB în Europa League e mai aproape de fotbalul mare decât, de pildă, cel al României de astă vară, la Euro. Clar, acolo am avut un meci foarte bun, două catastrofale și unul moale, dar nici măcar victoria cu Ucraina, privită azi de la o anumită distanță, nu a deschis atâtea culoare spre fotbalul real, cât aceste puncte din Europa League.

În vară a fost entuziasm, generația de suflet, zidul galben, tricourile îmbrăcate pe inima goală, dar pe măsură ce meciurile se adunau, fotbalul nostru era tot mai în dificultate. În timp ce acum e un mecanism, un dinam care se încarcă pe măsură ce competiția avansează.

Ideea e cam așa: FCSB merge în Germania, la Hoffenheim, apoi vine Manchester United. Așa, și? Se joacă! E o stare de spirit. Un mod de a trăi. Acesta e de fapt punctul desprinderii din mediocritate și, totodată, punctul plecării spre un fotbal la care aveam acces doar la televizor.

Bineînțeles că Mendilibar, deși are două trofee europene, nu e Guardiola, sigur că Willian are 36 de ani, iar Dani Garcia nu e Dani Olmo, însă toți fac parte dintr-un peisaj care ne era interzis până azi noapte.

Sau până nopțile trecute. Erau dintr-o lume, dintr-un fotbal care contează, care produce bani mulți, emoții puternice și valori.

Din el fac deja parte și Olaru, mai ales el, și Șut, și Mihai Popescu, și cei 40.000 de oameni care au crezut și au venit. Deocamdată, ei. Deocamdată, noi.

Citește și

Cum au numit-o grecii pe FCSB, după meciul cu Olympiacos, din Europa League

Cum au numit-o grecii pe FCSB, după meciul cu Olympiacos, din Europa League

Darius Olaru nu s-a temut la eliminarea lui Bîrligea: "Suntem obișnuiți să jucăm cu om în minus"

Darius Olaru nu s-a temut la eliminarea lui Bîrligea: "Suntem obișnuiți să jucăm cu om în minus"

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google