”Universitatea. Stilul și civilizația”. Lui Marius Mitran încă nu îi vine să creadă că Craiova a învins Mainz: ”Nu reușeam decât în vis înainte”

Nu semăna nicicum cu ce era pe la noi. America, doar ea, mai avea echipe cu nume de școli, cu locuri unde tinerii învățau carte. Stanford University, California. Suna la fel!

Harvard University. Și așa am avut prima certitudine: Craiova mea juca aici, dar era de DINCOLO. Juca pentru noi ca și cum ar fi reușit să ne treacă granița. Și aproape că ne trecea de fiecare dată. Juca atât de frumos încât visai în picioare că ai putea pleca. Ea însăși, echipa aceea albastră, nu juca, visa. Și așa, prin vis, îi cam bătea pe toți. Poanta mișto era că-i bătea și în realitate!

Adevărul meu indubitabil a fost apoi confirmat în liceu, când, în Cișmigiu, în “Careu”, în anii Maximei, alți oameni spuneau că la noi, acolo, ar fi Republica Federală Craiova. Trimiterea era clară la RFG, un alt teritoriu de dincolo de granițe unde era bine. Deci, Universitatea Craiova era altceva, suna altfel și juca altcumva. Pentru că în RFG voiai să fugi! Însă lumea aceea, Craiova ți-o aducea aici, pentru un meci și o speranță.

Lumea a înțeles că e vorba de o minune de echipă și a iubit-o imaginând-o peste granițe de fiecare dată când se întâlnea cu ea. Știința, numele mai vechi, era și mai frumos. Cum să nu ții cu Știința?!

Orice revedere cu această echipă te făcea bine și te obliga să o crezi pe cuvânt. Pentru că Știința avea cuvânt și onoare, nu doar genii. Și farmec. Acolo nu jucau fotbaliști, ci actori. Amza Pellea însuși, cel mai mare dintre toți, ținea cu noi. Păi, cu cine să fi ținut?!

Au venit însă destul de repede, în anii puterii populare, ce-o mai fi fost și asta?, dragele de Securități și de familii domnitoare și au făcut-o praf pe Universitatea mea. DSS, Postelnicu, Miliția, toate. Bă, dar chiar toate, fir-ar mama lor a dracu’! Până când Sorin Cârțu a găsit un prim-secretar de omenie și carte, care lucrase cu genialul Ștefan Andrei, pe Ion Traian Ștefănescu și, chiar înainte de Revoluție, Știința a dezlănțuit propria ei revoluție. Se baza, ca mereu, doar pe oameni.

Apoi, toți anii de după eventul din 1991 au fugit prea repede, tot mai convulsiv, tot mai grei, din ce în ce mai grei, lăsând când mici triumfuri, când răni de nesuportat.

Renașterea de acum 12 ani s-a concretizat rapid și real, dar a răspuns gloriei de altădată abia noaptea trecută, după această victorie cât o viață de așteptare. A ceva ce a mai fost și despre care nu ai fi crezut că o să mai vină.

Uite însă că a venit. Și cum a venit! Și ce efect a provocat în oamenii Universității, în cei care au știut să aștepte, să rabde, să înțeleagă, să aștepte, să creadă, mai ales să creadă și să aștepte. Și care au salvat, la modul propriu, echipa și istoria, în toate modurile în care o echipă și o istorie puteau fi salvate. Cu mintea lor, cu energia lor uriașă, cu eforturile lor, cu Peluza lor, cu credința lor că asta e calea adevărată. Și chiar asta era! Așa s-a ajuns la 1-0 cu Mainz, Bundesliga.

Iar ei, oameni ai Științei fiind pe viață, au așteptat și au crezut, tocmai pentru că ȘTIAU. 27 noiembrie 2025 a devenit astfel nu neapărat ziua lor, a minunatei lor lupte, ci, în primul rând ziua în care Universitatea s-a întors definitiv la ea însăși, cea de pe vremuri.

Cum ultimele două meciuri europene ale Craiovei au fost victoria de la Viena și, joi noapte, cea cu germanii de la Mainz, cred că s-a închis cercul așteptării, a rămas pentru totdeauna doar cel al credinței. Universitatea a învins toamna asta trei cluburi din campionate cu mult mai tari și mai bogate decât Superliga: al Turciei, al Austriei și al Germaniei.

A reușit asta pentru că, pe lângă credință, are din nou și știința de a forța imposibilul. Are și o anumită civilizație a managementului. Are și amintiri, dar are și oameni care au proiectat-o într-un astfel de viitor încă de acum 12 ani. Are un stil. De fapt, încă de acum o jumătate de secol, Universitatea e stilul.

(Craiova fiind, totuși, o echipă cu legături strânse cu cei care o ajută de sus: Dumnezeu, Ilie Balaci ori Amza Pellea, al cărui chip a apărut joi noapte în Peluza Nord ca un semn că pe același gen de pânză s-a proiectat și “Mihai Viteazul”, la Cinema Patria, acolo, în centru, lângă Universitate, acum 50 de ani…).

7 puncte în Conference League nu e o performanță cu care să mergi la capătul lumii și să spui la sfârșit că ai cucerit-o. Sigur nu e. Destule trepte mai sunt de urcat, e de luat titlul, e de mers în primăvară prin Europa, e încă de visat mult și de făcut și mai mult.

Dar aceste 7 puncte, modul în care Bancu și-a ținut băieții în mână cu Mainz, încrâncenarea lui Nsimba, siguranța în trei a liniei Romanchuk- Rus- Screciu, aproape de aliniamentul Mărăști- Mărășești-Oituz, luciditatea lui Anzor, alonja și mintea lui Băluță, forța lui Mogoș, agitația lui Isenko și nervii lui Baiaram, inteligența activă a lui Cicâldău, zâmbetul înșelător de la momentul penalty-ului al lui Assad Al-Hamlawi, toate și toți înseamnă ceva. Alcătuiesc o anumită civilizație a fotbalului cu repere clare în teren și dincolo de el.

Astăzi, când nu mă pricep să scriu nimic, pentru că nu am prins, ca ziarist, niciodată un astfel de moment, și nu știu cum e să-l povestești, Universitatea de Fotbal din orașul Craiova impune o manieră de a trăi. Pentru că Știința e civilizația, din nou. E Fundația. Practic, e stilul nostru, al celor care visam să evadăm și nu reușeam decât în vis. Acum e pe bune!

Citește și

Piastri pleacă primul în Sprintul din Qatar! Norris este al 3-lea, iar Verstappen al 6-lea

Piastri pleacă primul în Sprintul din Qatar! Norris este al 3-lea, iar Verstappen al 6-lea

Legenda lui Arsenal și-a debutat fiul: ”Am luat decizia ca antrenor, nu ca tată!”

Legenda lui Arsenal și-a debutat fiul: ”Am luat decizia ca antrenor, nu ca tată!”

Marian Ceaușescu s-a dus peste frații Tate la DIICOT! Dialog neverosimil: ”Ești singurul jurnalist dedicat! Când te vedem în ring?” / ”Sunteți vinovați sau nu?”

Marian Ceaușescu s-a dus peste frații Tate la DIICOT! Dialog neverosimil: ”Ești singurul jurnalist dedicat! Când te vedem în ring?” / ”Sunteți vinovați sau nu?”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google