”Craiova împotriva Craiovei”. Marius Mitran, obișnuit deja cu dezamăgirile Universității: ”Altfel ar fi fost marea favorită la titlu”
Galerie foto (1 fotografii): ”Craiova împotriva Craiovei”. Marius Mitran, obișnuit deja cu dezamăgirile Universității: ”Altfel ar fi fost marea favorită la titlu”
Marius Mitran | Publicat: 20.01.2025 15:22
Aveți altceva păstrat în memorie? Altceva decât lansarea superbă a lui Mitriță pentru Baiaram și timpul lung, lung, atât de lung și suficient pentru a gândi o soluție limpede pentru un 2-0?
Baiaram, se vede clar la reluare, nu ridică ochii de pe minge și trage absolut la întâmplare, singur cu portarul dinamovist, direct în piciorul de sprijin al acestuia.
Era cineva pe stadion sau în fața televizorului care, cunoscând moștenirea genetică a Științei, să se îndoiască vreun pic de faptul că ocazia asta va aduce, ratată în acest hal, golul în chiar poarta Craiovei ceva mai târziu?
Desigur, nimeni. Însă, până la pauză, și Căpățînă, după ce încurcase o pasă simplă, ajunge tot singur cu portarul și până să-i dea prin gând ceva, e blocat, și Mitriță, tot unu la unu cu Roșca, după o deschidere magistrală a lui Mora, nu înțelege ce trebuie să facă, și tot așa, până vine repriza a doua.
Care nu vine cu mâna goală, ci cu un gol pentru Dinamo, la un corner acordat ușor de Maldonado. Zajkov nu poate să țină la Boateng și e 1-1, în minutul 48. Boateng e omul tabelei, pentru că tot el îl trântise pe Mitriță la penalty-ul transformat de căpitanul Craiovei. De altfel, transformarea acelei lovituri a fost, cred, singura ocazie în care albaștrii din teren s-au uitat și la poartă, nu doar la minge.
Dinamo, care avusese prima ocazie a meciului, mare, ratată de Cîrjan, realizează nu doar că a scăpat de ce era mai rău, după ocaziile halucinante de la poarta sa, dar și că trebuie să îndrăznească. Și îndrăznește, dominând 25 de minute!
Pe margine, lipsa de reacție a lui Gâlcă probabil că vine de la lipsa de reacție în fața porții adverse a lui Baiaram, Mitriță ori Căpățînă. Sau viceversa, nu știm, deși ar fi important să știm! Pe certificatul de bună purtare a ciudatului antrenor nu-s trecute reacțiile. Nici sentimentele la vedere. Doar schimbările, care vin târziu, dar nu prea târziu, din moment ce jocul se răstoarnă iar.
Din minutul 70, odată cu intrarea lui Houri și a lui Anzor, Craiova se trezește și, de două ori doar cu Roșca în față, trage la loto, nu la poartă: o dată Mitriță, a doua oară Lukic, care își câștigase toate duelurile aeriene din atac, dar amândoi trag pe direcțiile portarului și ale ghinionului. Și nimeresc!
The end of story. Când nu joacă prost, ca la Buzău, cu Metalul, în Cupă, ori la Constanța, cu Farul, sau acasă cu CFR, Craiova ratează tot ce își procură singură. Penalty-uri la Iași ori în același meci cu Farul, e învinsă mereu când are superioritatea numerică, ia gol în secunda 40, primește două goluri în 14 minute de la o echipă care nu bătuse pe nimeni șase etape și nici după aceea un timp, și totul culminează cu ratările acestui meci cum nicio echipă din cele 16 nu a făcut sezonul acesta. Cu siguranță, atentă și stăpână pe niște execuții și stări simple de joc, Universitatea ar fi fost marea favorită la titlu.
Ar fi fost. Ar fi putut marca. Ar fi meritat victoria. Ar fi meritat să nu piardă. Ar fi!
Dar Craiova lui Costel Gâlcă nu poate, în realitate, nimic care implică draci și fum și scrâșnet de dinți și nervi. Craiova nu se supără niciodată, nu se montează, nu depășește linia elegantă a antrenorului ei, care o conduce mereu la victorie, dar care victorie nu vine decât rareori. Nu pentru că adversarii sunt mai buni, ci pentru că Universitatea joacă în primul rând contra ei însăși. Putea fi 2-0? 4-2? 5-2? A fost 1-1.
“Important e să fim sănătoși, să fie bine acasă, restul se rezolvă!”. E declarația lui Andrei Ivan înaintea plecării la echipa de pe penultimul loc din liga a doua turcă. Sigur că Andrei are dreptate, e important să ne fie bine. Și cei rămași cred la fel. Doar că meseria lui, a lor, implică să le fie bine și celor care-i iubesc, îi aplaudă și îi cred. Mai ales a lor!
Universitatea Craiova e pe cale să devină echipa care își refuză trecutul, fiind singura care zâmbește când cade. Ori pierde. Pentru că nu crede în ceilalți, deși ceilalți sunt ea însăși! Cândva, student fiind chiar la Universitatea din Craiova, am avut un coleg de grupă care purta o un tricou pe care-și scrisese cu carioca, “AȘA ȘI?”. Eram tineri și credeam că viața ne va mai da șanse. Unora le-a dat.
Cu Dinamo, Craiova nu a căzut, bineînțeles. A arătat doar că, indiferent de câte șanse a primit de la viață, de la soartă, din lojă sau din peluză, sezonul acesta îl joacă mereu cu mesajul colegului meu de grupă pe tricoul ei de gală. O masă importantă de suflete alb-albastre a pierdut noaptea de după meciul cu Dinamo. Nu doar cei care își doresc, ci, mai ales, cei care nu au uitat.
Așa, și?!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
