"Da, Lucescu e răul suprem în fotbal și merită tot ce i se întâmplă!". Adrian Florea comentează situația incendiară de la națională și vine cu o propunere surprinzătoare: "Ei merită statui"

România are un singur dușman, Mircea Lucescu. Un singur om e vinovat de tot și de toate.

Ne-a ascuns mingea Canada? Lucescu trebuie executat.

Ne-a egalat Cipru după 2-0? Lucescu trebuie urcat pe eșafod.

Păcat că FCSB a pierdut în Andora acum două luni, că dacă ar fi făcut-o astăzi tot culpa lui Lucescu era.

După 2-7 în Suedia, mă și mir că Dan Petrescu n-a aruncat-o tot în cârca venerabilului antrenor.

Mă aștept să văd emisiuni de analiză la care se va spune că dublarea facturilor la gaze/energie/etc a fost provocată de nea Mircea.

România crizată politic/economic/social/fotbalistic avea nevoie de un țap ispășitor, de o țintă importantă în capul căreia să ne vărsăm cu toții frustrările.

Suntem sătui de caraghioslâcurile lui Nicușor Dan? Râdem de Lucescu.

Ne enervează la culme strategia financiară a lui Bolojan? Ne răzbunăm pe Lucescu.

Nu mai vrem să auzim de "hrana, apa și energia" lui Georgescu, ironizăm lipsa de energie a aceluiași Lucescu. De parcă atunci când l-am implorat să revină pe banca naționalei nu știam că urma să împlinească 80 de ani.

În acest haos generalizat, apar dezvăluiri care musai trebuie să ne convingă că Il Luce e senil. Ba chiar și slab antrenor, pe deasupra. Dacă ne gândim bine, nici n-a fost vreodată în stare de ceva bun.

Pe Corvinul a promovat-o cu blaturi. Ce contează că a promovat vagoane de fotbaliști?, decisiv și definitoriu a fost aranjamentul cu Lordul Jean, din martie '80.

La Euro '84 s-a calificat numai pentru că Italia era vai de mama ei (tocmai câștigase Cupa Mondială, ce chef să mai aibă să-i bată pe alde Geolgău?!).

La Dinamo a creat cea mai frumoasă/spectaculoasă/valoroasă echipă din istoria clubului din Ștefan cel Mare, a jucat și o semifinală europeană, însă acolo, evident, a fost vorba doar despre o conjuctură favorabilă.

În Serie A s-a duelat cu Sacchi, cu Lippi, Capello, Boskov, Eriksson sau Zeman, dar i-a bătut de prea puține ori, așa că nu se pune la socoteală.

La Inter i-a pregătit pe Ronaldo, pe Roby Baggio și pe Zamorano. Pe Zanetti, pe Simeone, pe Bergomi și pe Pagliuca. Însă numai vreo juma' de an, ce-i asta?!?

La Istanbul a luat titlul și cu Galata, și cu Beșiktaș, așa e, dar de când reprezintă și Turcia mare lucru în fotbal?!

Cu Galata s-a lipit și de o Supercupă a Europei, după 3-2 cu Madridul lui Figo. Și al lui Raul. Al lui Casillas și Roberto Carlos. Al lui Makelele și Guti. E clar, n-au avut ăia chef, altfel...

Ce-a făcut prin Ucraina nu mai înșir, că-s prea multe și oricum le știți. La Donețk i-a câștigat Ahmetov trofeele, la Kiev a fost meritul fraților Surkis, iar Cupa UEFA cu Șahtior i-au adus-o arbitrii, aici nu există dubii.

Când un om e la pământ, cel mai ușor e să-l calci în picioare. Ori să-l lași pradă vulturilor care-i pândeau de mult "stârvul". Să te faci că nu-l observi, ba chiar să atâți împotriva lui ura mulțimii cu ochii injectați.

În cazul cu pricina, exact asta fac Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și ceilalți federali. Care nu numai că nu ies să-și apere angajatul, ci mai și alimentează presa cu tot felul de "dezvăluiri". Care "dezvăluiri" contează prea puțin acum dacă-s adevărate.

Când s-au rugat de el să preia naționala nu știau ce vârstă are?!

Nu știau că la 80 de ani oamenii au anumite probleme de sănătate?!

Ba știau, dar le-a convenit situația.

Dacă Lucescu ne califica, geniali erau ei, că l-au convins să revină pe banca primei reprezentative.

Dacă nu, știau că toți ne vom îndrepta atenția și reproșurile către selecționer.

Mulți vor spune că a fost o mișcare inteligentă.

Eu scriu că a fost o mutare perversă.

Pentru asta, pentru lipsa de reacție din ultima vreme, dar și pentru multe altele, Burleanu, Stoichiță & Co. merită toți câte o statuie. Statuia perversității absolute în fotbal!

Prețul succesului e invidia, iar prețul înfrângerii este singurătatea! Mircea Lucescu

PS: Sensul acestui editorial nu este că Mircea Lucescu ar trebui să continue. Naufragiul naționalei e tot mai evident de la un meci la altul, iar Il Luce nu e deloc străin de această stare de lucruri. Însă nimic nu justifică lapidarea unui antrenor de un asemenea calibru. Mai ales când îi vezi pe cei care aruncă primii piatra!

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google