”Lista lui Lucescu, șutul lui Olaru, unghiul lui Mitriță”. Marius Mitran, paralelă peste ani: Cum construiește ”Il Luce” lotul naționalei
Galerie foto (1 fotografii): ”Lista lui Lucescu, șutul lui Olaru, unghiul lui Mitriță”. Marius Mitran, paralelă peste ani: Cum construiește ”Il Luce” lotul naționalei
Marius Mitran | Publicat: 30.08.2024 14:48 | Actualizat: 30.08.2024 16:10
Spre finalul conferinței de presă în care a confirmat acceptarea postului de selecționer al României, să fie câteva săptămâni de atunci, Mircea Lucescu a primit o întrebare care suna cam așa: “Ce calități trebuie să aibă, în opinia dumneavoastră, un fotbalist pentru a intra pe lista echipei naționale?”.
Foarte atent, așa cum fusese pe durata întregii conferințe, Mircea Lucescu a răspuns ușor surprinzător. “Sunt, desigur, mai multe calități pe care un fotbalist trebuie să le dovedească pentru a fi convocat. Cred însă că trei sunt foarte importante: educația e prima dintre ele, apoi atitudinea și, în fine, disciplina!”.
”Acum 40 de ani”. Marius Mitran, despre ce s-a întâmplat după victoria istorică împotriva Italiei
Nu am fost în sală atunci, am văzut conferința la televizor, dar am fost, acum mai bine de 40 de ani, la Arenele Romane, la o seară a Cenaclului Flacăra, la doar câteva zile după meciul cu Italia. Știți care, 1-0 pentru noi, gol Boloni, dupâ o lovitură liberă executată de Balaci, singura victorie obținută de România în toată istoria ei asupra unei campioane mondiale en-titre, într-un meci oficial.
Îmi amintesc noaptea aceea, cântecele, imnul dedicat de Păunescu tricolorilor, dar mai ales masa din stânga scenei, cum te uitai dinspre public, la care foarte, foarte tânărul selecționer, (Lucescu avea 37 de ani și se lăsase de fotbal de câteva luni), era așezat. Masa era plină de flori, iar Lucescu zâmbea, într-un dialog perfect deschis cu miile de spectatori, de la care primea bilețele, pe unele le citea el, pe cele mai multe Adrian Păunescu, care își obișnuise “publicul amiral” cu astfel de conversații, de ani buni. O altfel de conferință de presă, dacă vreți.
Și mai țin minte că la o întrebare precum cea venită peste aproape 40 de ani, tânărul selecționer, cu zâmbet deschis, cu un pulover aruncat pe spate și care avea mânecile aruncate în nod peste umeri, a răspuns cam la fel. Mai era o precizare, pe care l-am tot auzit repetând-o în toți anii care aveau să urmeze.
“Este mai important pentru mine să am un jucător inteligent, decât unul cu un talent anume. Dacă e deștept, învață repede și ceea ce cel talentat știe deja! Dar capacitatea lui mentală îl face superior!”
Peste câteva ore, Mircea Lucescu va anunța componența lotului în vederea meciurilor din Liga Națiunilor, din septembrie. Sigur, știm deja lista lărgită a “stranierilor “, nu sunt aproape deloc surprize acolo, poate Ghiță, dar și el mai fusese convocat în trecut. În general, e vorba de oamenii de la Euro, inclusiv cei din bătălia pentru Euro. Ceea ce e iarăși absolut firesc. Cu toții au dovedit mult în tricoul naționalei, și încă recent.
Unde apar marile semne de întrebare și, în același timp, de așteptare, e la lista cu cei din Superligă. Sigur, în mare, ea va respecta același principiu de la cea a “stranierilor”, oamenii care au fost la Euro. Și totuși, ceva diferit se va întâmpla aici, îndrăznesc un pariu…
Așa a fost încă din toamna lui 1981, la meciul cu Elveția, de la Berna, debutul selecționerului Mircea Lucescu, încă jucător activ la Corvinul, 36 de ani. Cu mulți ani mai tânăr de cât sunt azi Săpunaru, Deac ori Camora.
Atunci Lucescu a surprins cu rechemarea lui Boloni, după multă vreme, și a șocat de a dreptul, cu introducerea în teren unor băieți, unii adolescenți, care răspundeau la numele de Mircea Rednic, Ioan Andone, Romulus Gabor, care tocmai luase “Balonul de Aur” la Mondialul de juniori, Gino Iorgulescu, Nelu Stănescu. Mă rog, Mișa Klein era la a doua selecție…
Până și chemarea lui Mircea Sandu era o mare surpriză.
Lucescu și calificarea din ”Cea mai grea grupă din istorie”
Ce a urmat se știe, tocmai am amintit de meciul cu Italia lui Zoff, Gentile și Paolo Rossi. Cam cu ei Lucescu a câștigat cea mai grea grupă de calificare din istorie, și am mers la Euro (doar șapte țări calificate, a opta era gazda, din oficiu!)…
Știm ce avea să se întâmple, ce cariere au avut nu doar debutanții de atunci, ci toți. Mircea Lucescu însuși, plus toate celelalte descoperiri, de la Hagi și Lăcătuș, la Coraș ori Gabi Balint. Plus altă teorie a lui, cum că echipa națională e puternic ajutată dacă echipele de club fac rezultate în cupele europene. Craiova Maxima a fost atunci, Dinamo în semifinalele Cupei Campionilor, Steaua câștigă în 1986 competiția supremă.
Au trecut 40 de ani, peste Lucescu, peste fotbalul nostru și cel de aiurea. Unde suntem? Se mai aplică teoriile genialului antrenor? Iar dacă da, ce vom trăi de azi încolo? Ce jucători pe care nu-i bănuim acum vor fi stelele de mâine? Ce reveniri vom avea? Cine va îndeplini criteriile dintotdeauna ale marelui antrenor?
Joi noapte FCSB a intrat în Europa League. Darius Olaru, cel mai bun fotbalist român, nu era decât o rezervă a rezervelor în mandatul lui Edi. Șutul lui, care a adus calificarea, va fi de ajuns pentru o schimbare esențială de statut sub tricolor? Dar unghiul din care privește fotbalul, viața, și, deseori, marchează fabulos Alex Mitriță, cel mai talentat fotbalist român, unghiul acesta va fi prins și de Lucescu, cu un ac de siguranță, pe listă?
Vom ști și vom înțelege multe în câteva zile, în câteva ore. Vom descoperi, sunt sigur, nume care nu ne trec prin cap acum. Vom fi martori la istorie, pentru că istoria însăși ne va învăța câte ceva și ne va antrena.
Ca într-o noapte de aprilie, la Arenele Romane, cândva. Va urma ce a urmat?
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
