”Măcar Farul să se califice!” Dumitru Graur a analizat seara echipelor românești în Conference League

Greșeli peste greșeli, jucători apatici, o dominare aproape totală a echipei venite din Finlanda și un 0-1 cât se poate de logic la 5 minute după pauză, după erori aiuritoare la un simplu corner.

Nimic nu funcționa, iar pe margine Gică Hagi se agita ca un nebun, simțind că se duc pe apa sâmbetei speranțele legate de o calificare pe care el o consideră istorică, în grupele Conference League. Dar, în cele din urmă, tot Hagi a câștigat meciul cu finlandezii, efectuând câteva schimbări de maestru în jocul Farului.

L-a retras puțin pe Budescu, dându-i și mai multă libertate de mișcare, i-a introdus pe Dussaut și Louis Munteanu, și mai ales a ridicat liniile de apărare, pentru presing și o recuperare mai rapidă a mingii.

Interesant este că, deși Hagi își critică mereu jucătorii, de cele mai multe ori pe bună dreptate, el niciodată nu rostește nume, nu o să-l auzi atacând vreun jucător. Ar fi putut rosti, la declarațiile după meci, nume ca Aioanei, extrem de slab între buturi, Sârbu sau Larie (vinovați în egală măsură la golul nordicilor), Nedelcu, Kiki, cu greșeli în lanț, ori Rivaldinho, mereu în contratimp la finalizare.

Ce se întâmplă în vestiar, și sunt convins că la pauză a fost furtună în vestiarul Farului, rămâne acolo și e bine că este așa.

Cunoscut ca un mare sprijinitor al talentelor tinere, Hagi l-a pierdut pe Borza, plecat la Rapid, iar pe Mazilu l-a înlocuit repede după pauză, observându-i forma slabă. A rămas pe teren, pentru toate cele 90 de minute (!), cu Costică Budescu, 34 de ani și cel puțin plinuț la siluetă, ca să nu zic altfel, dat afară de la Petrolul nu cu mult în urmă.

Dar el era singura speranță reală a lui Hagi, fiindcă Budescu chiar știe cu mingea, este printre foarte puținii din campionat care poate da o pasă decisivă la momentul oportun, numai să aibă cui.

A fost Rivaldinho mai întâi, pentru 1-1, apoi Mihai Popescu la capătul unei centrări peste întreaga apărare adversă. Nu uit nici cele două șuturi foarte bune ale lui Budescu, la care mingea a ocolit cu foarte puțin poarta adversă.

Și așa câștigă Farul în fața unei echipe ce a părut superioare, mai ales prin jocul colectiv de pase și siguranța apărării. Este destul de clar că și căldura de pe stadionul din Ovidiu a avut rolul ei, nordicii s-au cam sufocat în cea de-a doua repriză, de unde și evoluția mai lejeră a constănțenilor, care au izbutit să întoarcă scorul.

La meciul retur, joia viitoare, lucrurile vor sta invers, la Helsinki nu vor fi mai mult de 17-18 grade la ora meciului, iar terenul, din câte știu, va avea iarbă artificială.

Nu va fi deloc simplu pentru Farul în fața campioanei Finlandei, dar șansele par egale în acest moment și speranța calificării rămâne intactă.

În ce privește Sepsi, stau și mă întreb ce mai putem cere în plus de la această echipă, care și-a depășit deja condiția, calificându-se dincolo de orice așteptare până în play-off-ul Conference League.

Sepsi este o echipă fără vedete, cel mult Ștefănescu poate aspira la acest statut, dar ea rămâne o formația disciplinată, bine organizată. Și... cam atât. Ceea ce ar fi de remarcat este dorința de afirmare, „foamea” după rezultate pe plan internațional.

La fiecare meci „european” stadionul se umple, este aici și mândria secuilor de a se face cunoscuți în Europa, poate și pentru a justifica serioasa investiție primită din partea sponsorilor externi.

La final a fost 2-2, după două lovituri de la 11 metri acordate destul de lejer de arbitrul francez, un rezultat care i-a dezavantajat pe oaspeți, care au dominat destul de clar întreaga partidă. Returul se anunță însă foarte dificil, norvegienii de la Bodo/Glimt, lideri ai campionatului nordic, fiind desigur favoriți la calificare.

Meciul se va disputa într-un oraș aflat foarte aproape de Cercul polar, pe un teren sintetic, iar temperatura nu va depăși 14-15 grade. După deplasarea lungă din Kazahstan, „excursia” la Glimt va fi încă o experiență inedită pentru niște fotbaliști care nu erau obișnuiți până nu demult decât cu deplasări interne, de doar câteva sute de kilometri.

Până în orașul norvegian de lângă fiorduri sunt aproape 4.000 km, iar deplasarea se anunță una nu doar obositoare, dar și foarte costisitoare. Să ne mai aducem aminte că acolo a pierdut și Roma lui Jose Mourinho, 1-6 în toamna lui 2021.

Este destul de probabil ca aventura europeană a echipei din Sf. Gheorghe să se încheie cu acest prilej. Chiar dacă așa vor sta lucrurile, Sepsi merită toate felicitările pentru parcursul de până acum și pentru punctele aduse fotbalului românesc în clasamentul coeficienților europeni.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google