"Mirel suferă de sindromul copilului alintat, care crede că i se cuvine totul și că soarele nu se poate învârti decât în jurul lui! Dar Craiova poate pierde chiar mai mult prin plecarea lui Rădoi". Adrian Florea trage concluziile după divorțul toamnei

E mult? E puțin?

Dacă ne raportăm la ultimele aventuri ale furiosului antrenor - 7 partide la Al-Jazira, 13 la Al-Tai, 14 la Al-Bataeh -, e imens.

Dacă ne raportăm la așteptări, e tare puțin, mai ales că perspectivele păreau încurajatoare.

După o veșnicie și ceva în plus, Craiova părea să-și fi cristalizat, în sfârșit, un lot capabil să lupte cu șanse la titlu.

Dispăruseră cei mai mulți dintre plafonații favoriți ai patronului, iar în locul lor apăruseră niște vlăjgani mai mult decât interesanți, precum acest incredibil de versatil Romanchuk, pe cât de valoroși, pe atât de serioși.

În plus, FCSB și CFR erau rătăcite definitiv în propriile greșeli, așa că duelul real pentru campionat s-ar fi purtat (scuze, Leo Grozavu!) numai cu Dinamo și Rapid.

Care Dinamo și Rapid au parcursuri stagionale peste pronosticurile din vară, însă în niciun caz nu-s echipe mai complete decât cea din Bănie.

Dar cine pierde mai mult prin plecarea lui Rădoi?

În planul imaginii, evident că Mirel.

După ce că lăsase oricum impresia unui geniu neînțeles, care în 10 ani de carieră n-a confirmat, parțial, decât la naționala de tineret, cea de-a doua experiență la Știința ne-a demonstrat, din păcate, că nu prea e făcut pentru această meserie.

Nu că n-ar fi pasionat, că este. Poate prea pasionat, uneori.

Nu că n-ar avea fler de antrenor, că au fost destule momente în care ne-a arătat asta.

Nu că n-ar avea ochi la jucători, că are. Achizițiile excelente din intersezon sunt o dovadă.

Problema lui Rădoi - ca și a altora din generația sa, în frunte cu Edi Iordănescu - e că suferă de sindromul copilului alintat, care crede că i se cuvine totul și că soarele nu se poate învârti decât în jurul lui.

Evident, la adăpostul milioanelor de dolari, făcute de ei sau de tați (cazul lui Edi), își pot permite orice.

Să-și dea demisia în fiecare săptămână, să se plângă ziariștilor pe care-i agreeză că fac o muncă ireal de dificilă și că nimeni nu-i înțelege, de apreciat cu atât mai puțin, să se joace cu sentimentele suporterilor, chit că a respecta omul din peluză a devenit de mult un moft în fotbalul nostru.

Dar să nu se mire prea tare dacă la un moment dat credibilitatea lor, atât cât există, se va epuiza, iar din promițătorii tehnicieni Rădoi și Iordănescu jr. nu va mai rămâne decât un pumn de impresii și un munte de regrete.

Mirel a spus că acest proiect l-a epuizat emoțional, de data asta nu l-am mai putut face să se răzgândească. Nici nu puteam trăi săptămână de săptămână cu spectrul unei despărțiri Mihai Rotaru

Va reveni "Mike" la vechile obiceiuri?

Altfel, și Universitatea riscă să piardă enorm prin despărțirea de Mirel.

Viitorul "principal", mai ales dacă va fi străin și nu va cunoaște realitățile Olteniei fotbalistice, va avea mari surprize.

Va moșteni un lot bun, peste media campionatului, însă care tocmai a ieșit dintr-o relație tensionată cu un antrenor cu temperament prea vulcanic chiar și pentru Craiova.

Însă cel mai mare pericol pentru alb-albaștri vine din birouri. Din cel al lui "Mike" Rotaru, mai ales.

Care timp de aproape un an de zile nu s-a mai jucat de-a Gigi Becali și probabil că tare-i este dor să mai facă primul 11 sau schimbările.

Cu "nebunul" de Mirel nu i-a mers. Pentru binele Științei, sper să nu-i meargă nici cu urmașul lui Rădoi!

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google