”Rapid - Craiova, dicționar de nume proprii”. Marius Mitran trage concluziile după duelul din Giulești: ”Bergodi, cel mai valoros antrenor din fotbalul românesc”

Sfârșit de o noapte și o zi, duelul Rapid-Craiova încă trăiește și merită nu doar povestit, cât înțeles. A fost o lecție de tactică și de suflet ținută cu public de Cristiano Bergodi, de multă vreme cel mai valoros antrenor din fotbalul românesc, alături de Gică Hagi.

Iar aici acest text ar avea toate motivele să se încheie, cu adevărul absolut al unei propoziții care nici măcar nu mai are nevoie de demonstrații suplimentare. S-a văzut, s-a simțit superioritatea Rapidului în toate, pentru că tot ceea ce acest italian cu carisma lui Marcello Mastroianni a gândit, s-a și întâmplat.

Capcanele puse între gleznele Craiovei, lăsată să atace pentru a o pierde pe drum, în spații neacoperite tocmai de acest impuls ofensiv, jocul fără vârf, dar cu vârf și îndesat, unde trei oameni, Borja Valle, Funsho și Ioniță, jucând succesiv tema centrului atacant, marcajul crunt la Andrei Ivan și închiderea tuturor culoarelor și așa deschise cu greu de Mitriță, blocarea lui Houri foarte departe de poarta lui Moldovan, dar, în special, folosirea suflului și sufletului Peluzei Nord precum, în apele Atlanticului, a curenților calzi care l-au dus pe Columb, alt italian care a reușit în deplasare, în situația de a descoperi America.

A fost mult de atunci? Păi, și nu aveți același sentiment, că Bergodi e în Giulești de la Facerea Lumii Noi, 1492? Sau 1923? Rapid se construiește astăzi ca o echipă de autor. Nu pragmatică, altfel ar fi învins la Galați și Oradea, cât vicleană și inteligentă.

Uneori, prea descoperită, prea sigură de ce se va întâmpla în minutul următor in viața ei, rareori însă învinsă. Practic, acest sentiment nici nu mai încape în destinul ei, așa cum nu mai încap oamenii la meciuri pe un stadion care ar trebui să fie cel puțin cât Arena Națională. Iar într-o zi, va fi!

A, și Rapid mai are ceva: puncte fixe, pe care fostul căpitan al lui Lazio le-a găsit ca piese brute, le-a șlefuit, a suflat “curaj” pe deasupra și le-a transformat total, în repere. Moldovan, în poartă, e deja titularul naționalei. Braun în dreapta, Borza, care face 18 ani peste 13 zile, în stânga.

Citește și

EXCLUSIV | Ionuț Chirilă se mândrește cu ascensiunea unui jucător de la FCSB: ”A venit cu bagajul în mână de la Rapid, l-am luat cu 60 de milioane de lei vechi și acum...”

EXCLUSIV | Ionuț Chirilă se mândrește cu ascensiunea unui jucător de la FCSB: ”A venit cu bagajul în mână de la Rapid, l-am luat cu 60 de milioane de lei vechi și acum...”

EXCLUSIV | Prima reacție a lui Victor Angelescu după victoria cu Universitatea Craiova: ”Avem rezultate foarte bune”. Detalii despre accidentarea lui Petrila

EXCLUSIV | Prima reacție a lui Victor Angelescu după victoria cu Universitatea Craiova: ”Avem rezultate foarte bune”. Detalii despre accidentarea lui Petrila

Cristi Săpunaru și Gabi Tamaș își doreau să preia una dintre cele mai importante echipe din fotbalul românesc: ”Glumeam că o luăm împreună”

Cristi Săpunaru și Gabi Tamaș își doreau să preia una dintre cele mai importante echipe din fotbalul românesc: ”Glumeam că o luăm împreună”

Săpunaru, 40 de ani peste 5 luni, și Iacob, în centrul apărării, al jocului, al ideii de Rapid și al Universului. În jurul lor se rotește jocul și tot de acolo se alungă pericolul. Albu și Oaidă, dar și Kait și Emmers, mai ales belgianul, dacă e valid, au în buzunar, fiecare, același bilet pe care scrie “știu ce am de făcut!”.

Tripleta ofensivă e și ea aceeași, clară, fixă, de la dreapta la stânga, Funsho, Ioniță, Petrila, iar în față ar fi fost Rahmani, cel mai bun atacant din Ligă, dar nu mai e. De câteva ore nu mai e nici Petrila, ruptură femurală chiar în meciul despre care povestim. Emmers are însă rezerve, cei doi nu.

Nu există un vârf de clasa lui Albion, nici forma lui Petrila nu prea pare să fie curând atinsă de Ioniță, Pănoiu, Papeau sau Borja Valle, cei patru care ar putea juca în stânga. De aici, viitorul mai mult ori mai puțin apropiat se poate complica.

Sau nu, dacă Bergodi, care a îmblânzit orgoliile, a pus capăt autogolurilor din destin și nu doar de acolo, și a rezolvat, în general, la viața lui, situații încă mai grele, va găsi o definiție mai bună în dicționar a cuvântului “șansă”. Că până acum nu a prea dat de ea.

Ce va fi, însă, mâine, aproape că nu mai contează la Rapid, atât de clar și de consistent a obținut victoria în fața Științei. Acest prezent solid e, mai degrabă, definiția unui viitor. Ce a făcut Universitatea Craiova în tot acest timp? Spre deosebire de ultimele jocuri, s-e organizat, adică, mai corect, a încercat să se organizeze.

Uneori, chiar a reușit. Cum am mai scris aici, aș putea să închei acum orice altă discuție despre Craiova. Ar fi de ajuns cât am spus, doar că, duminică seara, într-o atmosferă fabuloasă, echipa, evident dusă de instinct și de prea puțin altceva, a vrut. A încercat, a forțat chiar, câteodată, s-a opus nu atât ideilor dezvoltate de Rapid, cât a respirat, s-a împotrivit unei soarte care se joacă, de câteva etape, cu ea.

1-1 la Cluj, cu Koljic ratând de la o jumătate de metru în fața porții goale, în minutul 89, la 1-0 pentru olteni. Tot la 1-0, Markovic a scăpat singur cu portarul clujean, dar nu a știut să dea o “scăriță”. Iar Craiova a luat-o la vale, fiind egalată de Nistor, în prelungiri. Apoi, la Voluntari, Mitriță nu poate transforma un penalty, se termină 0-0.

Cu patru puncte în plus, Craiova ar fi avut alt meci cu Petrolul, acasă, după două victorii în deplasare. Alt meci, altă viață, foarte probabil și alt rezultat. Adunate, aceste foarte posibile 7 puncte, nu două, ar fi dus azi Știința pe locul doi. Cu tot cu înfrângerile dure, prea clare și prea dure cu Farul, FCSB, și Rapid.

Pentru că în dicționarul de nume proprii al Craiovei, și Reghecampf, și Papură pierd. Pleacă. Nu pleacă. Dar dacă nu pleacă, nici nu rămân. Sunt, dar nu sunt. Ca punctele. Ca loviturile de pedeapsă, care, în cazul ei, pedepsesc pe cine le obține.

Sigur, nici Rapid nu a câștigat campionatul, nici Craiova nu l-a pierdut. Încă. Doar că, în noaptea de duminică spre restul zilelor care vin, Bergodi și Săpunaru lasă o lume întreagă să viseze cu ochii deschiși, în timp ce, la Craiova, cu Papură și Mitriță, e exact la fel. Dar cu ochii larg închiși. De teamă. Sau, mă rog, de Teamă. Pentru că la Craiova, acesta e singurul nume comun care a devenit propriu. E aproape marcă înregistrată.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.