Sentimentul românesc al neputinței. Și o fereastră
Galerie foto (1 fotografii): Sentimentul românesc al neputinței. Și o fereastră
Robert Zanfir | Publicat: 31.12.2023 19:47 | Actualizat: 01.01.2024 18:32
Cu situația din sportul românesc e ca în spiritele dintre Noica și Cioran. Primul, o combinație între Don Quijote și Meșterul Manole. Să zicem un Vlad Chiricheș 🫣 Excelent pe faza ofensivă, dezastruos pe faza defensivă. Capabil să îți fure ochii cu un șut de la distanță, dar catastrofal la jocul de cap. Genial la construit iluzii, fabulos la dărâmat realități.
Al doilea, un artist desăvârșit. Inteligent și cinic. Iconoclast. Amar. Ironic și speculativ. Fulgurant și nelucrativ. Baroc.
Când Noica a scris Sentimentul românesc al ființei, a încercat să sistematizeze imposibilul. Românismul. Românitatea. Le-a vorbit marțienilor despre noi. Replica lui Cioran a venit în cel mai pur stil mioritic. Sentimentul paraguayan al ființei! Dacă nu era expediată de genialul eseist, sumara execuție ar fi fost cu siguranță încadrată la neseriozitate: bășcălie, caterincă, glumițe.
Robert Zanfir, despre un motiv de speranță în 2024
2023 a început ca un Sentiment românesc al neputinței și s-a încheiat ca un Sentiment paraguayan al ființei. Un an rău. Dar să le luăm pe rând.
1. Dezastrul din sportul românesc este cel mai fidel ilustrat de marasmul din fotbal. Jocul practicat în Liga 1 este o glumă sinistră. Amatorism sub masca profesionismului. Diletantism. Carențe care țin de abc-ul fotbalului, pase, preluări, alergare, așezare în teren, demarcări greșite.
Rezultatul? Nicio echipă românească prezentă în grupele vreunei competiții europene. Pentru a doua oară în ultimii cinci ani. Lucrurile nu trebuie nici măcar dovedite, explicate, comentate. O pacoste. Nu insist.
2. Calificarea naționalei. A venit de nicăieri, neanunțată și bazată pe nimic. Când te îndrepți inexorabil către cataclism, iar o mână providențială intervine salvator. Povestea miracolului românesc dintotdeauna. Edi Iordănescu are doar meritul că și-a asumat misiunea. Nu știu dacă să-l numesc curaj sau nebunie. Discursul lui duce mai mult spre ultima variantă. Voit tehnicist și aplicat, nu este decât o inflație de margăritare aruncate... orcilor.
3. Cristina Neagu. Messi din handbal. Fără discuție cea mai bună handbalistă a României. Și una dintre cele mai valoroase ale handbalului mondial. Rămâne însă misterul: de ce a fost nevoie să legitimeze cu prezența ei minciuna cu acte din handbalul intern? Oare nu a văzut, nu a înțeles că ”sistemul” investițiilor Statului în sportul profesionist, și nu în infrastructura fizică și umană, este doar o invitație la corupție, impostură, contraperformanță? O mare enigmă.
4. David Popovici. Modelul Ilie Năstase, Nadia, Hagi. Omul providențial de care ne agățăm, incapabili fiind să construim ceva durabil. Vom fi veșnic în așteptarea reconfirmărilor. Se prăbușește el, sucombăm zgomotos cu toții.
5. Și o fereastră. Ceva este real dacă există într-adevăr. Adică întru adevăr. Adică dacă este adevărat și se mișcă în orizontul adevărului. A spus-o același Noica, de mai sus. Este și ceea ce aștept de la Simona Halep. Să ne arate nu adevărul ei, ci Adevărul. Să nu ne izoleze în i-real. Este singura șansă de a nu ne prăbuși într-un sentiment paraguayan al ființei. Adică în absurd și neputință.
La mulți ani, România!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
