Sportive clădite în regie proprie
Dumitru Graur | Publicat: 25.02.2024 17:11 | Actualizat: 25.02.2024 23:19
Aproape pe nesimțite, sportul românesc dă semne că are încă viață, aducând speranțe pentru marea competiție olimpică de la Paris, ba chiar și dincolo de ea, spre anii care urmează, mă refer aici la speranțele sportului.
Nu se petrec lucrurile peste tot așa, dar există câteva exemple care merită amintite. Astfel, poloiștii au reușit o nesperată calificare, iar echipa feminină de tenis de masă a obținut la rându-i biletele pentru Paris, fiind învinsă numai de Japonia, una dintre cele două mari puteri mondiale a ping-pong-ului feminin.
La tenis de masă România este foarte puternică tocmai pentru că reușește să-și crească valorile proprii, refuzând cu obstinație să naturalizeze chinezoaice, așa cum fac toate națiunile europene.
Nu întâmplător vedeta recentei Gale a Sportului a fost canotajul, sportul în care se muncește bine de ani de zile și care a calificat 11 echipaje pentru Jocurile din vară. Nici la canotaj nu există sportive naturalizate, fetele noastre sunt născute prin Moldova și antrenate în majoritatea timpului la Snagov, luptându-se apoi și deseori învingând sportive din țări cu mare tradiție în canotaj, precum Anglia, Australia sau Statele Unite.
Drumul corect nu e cel de la baschet!
Dacă vreți o comparație, putem lua baschetul, sport care abundă de jucători străini, în vreme ce echipa națională masculină tocmai ce a fost învinsă pe teren propriu de Luxemburg! Este evident că drumul corect e altul.
Dar aș mai semnala un lucru: avem speranțe la medalii chiar și în gimnastica feminină, un sport care a stat ani de-a rândul pe fundul prăpastiei după retragerea lui Octavian Bellu și a Marianei Bitang.
Și totuși, după o discuție pe îndelete cu doamna Camelia Voinea, am înțeles că există viață și după Bellu-Bitang în gimnastica feminină, iar asta nu-i puțin lucru. Antrenoarea și totodată mama Sabrinei Maneca-Voinea este extrem de optimistă în ce privește viitorul fetei sale, mergând până acolo încât anticipează chiar cucerirea unei medalii (de aur?) pe bârna olimpică, la Paris!
Dacă va fi așa sau nu chiar nu mai avem prea mult de așteptat, dar numai gândul că acest vis s-ar putea împlini ne dă fiori. Sigur, la sol și la sărituri nimeni n-o poate bate în acest moment pe Simone Biles, însă pe acea punte a suspinelor de doar 10 cm, unde totul este posibil, Sabrina va avea un exercițiu greu de egalat, cu procedee dificile pe care încă nu le-a arătat în vreun concurs. O va face abia la Europenele de la Rimini, în mai, o altă mare speranță mărturisită a doamnei Voinea.
Merită să mai rămânem puțin în perimetrul acestui vis, pentru a sublinia cât de tenace s-a dovedit a fi fosta gimnastă Camelia Voinea (medalie de aur cu echipa României la CM din 1987, de la Rotterdam, și cu argint la JO de la Seul, în 1988), înspre apărarea dreptului de a-și antrena propriul copil. Câtă vreme Sabrina a fost mică, federația a lăsat-o în pace, neintervenind în niciun fel în procesul de antrenament.
Replică memorabilă
Apoi copila a crescut, a arătat că are valoare și atunci mamei i s-a transmis că este timpul să o lase pe Sabrina pe mâna altor antrenori. Că ar fi mai pricepuți. S-a mers până acolo încât Cameliei Voinea, care este antrenoare emerită, i s-a spus că Sabrina aparține României, să înțeleagă că strălucirea ei trebuie să depășească mediul familial, să se înscrie în rândul tinerelor sportive cantonate luni de zile la Deva sau Izvorani, departe de familie, conform percepțiilor atât de multă vreme statuate.
Replica doamnei Voinea a fost memorabilă, ea susținând că pe Sabrina nu a făcut-o cu România! Că fata îi aparține și va continua să o antreneze cel puțin până la 18 ani, chiar dacă în gimnastica românească nu se întâlnise până atunci un asemenea caz. Între cele două, mamă și fiică, există de altfel o legătură aproape paranormală, se înțeleg numai din priviri, filonul matern jucând aici un rol esențial.
Iar Sabrina a luat aur la sărituri, bronz la sol și argint cu echipa la Europeanul de juniori din 2022, iar anul trecut, la primul concurs de seniori, Cupa Mondială de la Doha, a obținut două medalii de aur, la sol și bârnă, performanță întregită cu un bronz tot la sol, la Europeanul de seniori din Antalya. La orizont, nu foarte departe, se văd Jocurile Olimpice. Va reuși Sabrina să producă mare surpriză? Dacă este să o ascultăm pe doamna Voinea, totul este posibil!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.