Ștefan Beldie: Becali continuă să producă o uriașă confuzie

Inclusiv cei care îl disprețuiesc pentru comportamentul său tot îi oferă spațiu în propria minte.

Deci nu are importanță dacă îți place sau nu, are importanță că nu îl poți ignora dacă, repet, urmărești campionatul nostru.

Iar faptul că este în mintea multora ar putea să îi convingă pe microbiști că știu exact cum stau lucrurile cu Becali. Și cum să nu știi, de vreme ce Becali există public mai mult decât oricare alt personaj din fotbalul nostru?

Doar că nu tot ceea ce vedem și înțelegem se potrivește cu măsura credințelor noastre.

Tocmai ți-am spus că Becali e un personaj complex și e posibil ca asta să îl facă de neînțeles pentru o mare parte a publicului?

Nu, chiar din contră.

Becali e simplu în foarte multe privințe, dar asta nu ne face automat pe noi, cei care îl urmărim, niște genii nici măcar prin comparație. Deci, într-un fel, poate că era mai bine dacă Becali chiar era un individ complex; așa, mulți dintre noi aveam scuza că nu îi cuprindem întregul contur tocmai datorită sofisticării sale.

Becali e simplu, dar simplitatea nu e mereu ușor de înțeles

Tot ceea ce face patronul campioanei este super-vizibil datorită presei. Nu spun „din cauza” pentru că e firesc să existe o supraexpunere a celui care decide în direct soarta celei mai populare echipe din România. Nu cea mai iubită, dar sigur cea mai populară.

Adică, nu poate măsura cineva intensitatea sentimentelor față de o echipă sau alta, dar poate număra, cu o aproximare rezonabilă sociologic, fanii fiecărui club.

În fine, din postura de șef absolut al acestei echipe super-populare, Becali reușește cu greu să scape vreun metaforic „vânt” fără ca asta să nu devină titlu pe site-urile de sport sau burtieră în emisiuni.

Așa că știm totul despre ce spune și ce face, ceea ce ne convinge că și înțelegem personajul. Iar dacă ai o părere proastă despre el, automat nu iei în calcul că ar putea exista ceva adâncime în tot ceea ce reprezintă el.

Și sunt de acord cu tine dacă tu crezi asta, că poate n-are niciun pic de adâncime. Totuși, nivelul unuia nu duce automat la creșterea nivelului celorlalți. Deci simplitatea lui Becali nu ne scutește pe noi, cei din exterior, de reflexul de a fi superficiali – mai ales în situațiile în care simțim dispreț față de vorbele și faptele personajelor supraexpuse mediatic.

Faptul că pare prost în tot felul de situații nu ne transformă pe ceilalți în deștepți

O idee des vehiculată de microbiști este că Becali are o atitudine imbecilă în tot felul de situații în care ar fi la mintea cocoșului să nu o aibă. Care cocoș, în cazul de față, este deja simbolul unei categorii cu IQ inferior nouă, celor care facem respectiva constatare.

Deci Becali catalogat ca fiind mai fraier decât unii cât de cât decenți la nivel de gândire (nici măcar nu vorbim de somități din cercul nostru, al celor care știm cum ar trebui făcute lucrurile la un club precum FCSB).

Uite un exemplu…

Patronul FCSB susține că echipa sa a ratat un nou transfer din cauza faptului că el a vorbit public despre cât de ieftin este acel jucător raportat la valoarea sa reală.

Și că, dacă a luat 1,5 milioane euro pentru Șut, categoric își permite să plătească lejer cele 500.000 euro cerute pentru cel pe care Becali l-a numit cu entuziasm „noul Rădoi”.

Clasic.

Iar ca tabloul să fie complet, Becali anunță că pe viitor nu va mai face această eroare. Ceea ce e ceva obișnuit la domnia sa în tot felul de privințe – de la promisiuni că nu va mai vorbi cu presa, la promisiuni că… nu va mai vorbi cu presa.

Serios vorbind, aproape oricine din exterior ar fi ajuns la concluzia pe care Becali nu o respectă înainte să rateze acel transfer: că e la mintea cocoșului să te lauzi că iei pe cineva înainte să îl iei, de vreme ce practica în fotbalul civilizat este să nu faci această eroare care duce foarte des la creșteri de preț.

Dar Becali a făcut-o și o va mai face.

De ce?

De fraier, nu?

N-aș fi chiar atât de convins.

De ce e de fapt greu să înțelegi comportamentul lui Becali

Becali face ceea ce face mai ales pentru că își permite să facă ceea ce face.

O bună parte dintre noi, cei care din exterior pufnim ironic atunci când îi vedem reacțiile sau faptele, nu doar că nu suntem în postura lui, dar avem dificultăți majore să ne imaginăm măcar cum ar fi să fim în postura lui.

În ciuda inteligenței noastre și a culturalizării intense pe care Hollywood-ul ne-a oferit-o când vine vorba de a înțelege ce înseamnă să fii un nabab plin de bani, în realitate suntem extrem de limitați.

Chiar și atunci când vine vorba de a percepe corect un individ pe care altfel mulți avem reflexul să îl disprețuim.

Nu mai vorbesc că foarte puțini dintre cei care îl judecăm suntem nu doar departe de statutul lui financiar, dar nici măcar nu suntem apropiați ca vârstă, ca să înțelegem un alt factor decisiv legat de felul în care acționează el. De istoricul său de viață nu mai vorbesc. Preferăm să spunem că a fost un prostovan care, în încercarea de a cumpăra inițial ferma în care a fost chinuit cu muncă atunci când era copil, s-a trezit proprietar peste o suprafață de teren care i-a generat bogăția ulterioară.

Astfel, e greu să accepți că l-a vândut pe Compagno cu o sumă de 10 ori mai mică decât cea plătită pentru el, pentru că noi încercăm să gândim după modele despre care credem orbește că sunt corecte – fotbalul civilizat din vestul Europei. Și ele sunt corecte, doar că nu au legătură cu situația lui Becali. Da, FCSB este un club subexploatat economic, ca marketing, ca aproape orice.

Dar asta nu îl face pe Becali un fraier, ci îl face un individ care își permite să acționeze altfel decât credem noi că ar fi corect. Și, în ciuda dezastrelor pe care le observăm la tot pasul, realitatea este că rezistă mai mult decât decent într-un fotbal în care nimeni n-a rezistat atât.

A, sigur că a pornit având la dispoziție echipa cea mai populară din România, dar inclusiv faptul că a preluat-o în condițiile în care a preluat-o reprezintă o acțiune clasică pentru un om simplu, limitat, capabil – în lipsa sa de sofisticare – să vadă doar valoarea evidentă.

Și a ratat astfel plăcerea de a sta astăzi pe margine alături de noi și de a râde de fraierul care face tot felul de boacăne la cea mai de succes echipă din România, oricum ai defini respectivul succes.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google