”Știm să jucăm 11 contra 10?” Ce a observat Dumitru Graur la FCSB - Nordsjaelland

La un moment dat, un jucător al echipei adverse a fost eliminat. Iar Robert, un tehnician foarte priceput, care până în acea clipă stătuse foarte liniștit pe bancă, a explodat: „Aoleo, ne-am nenorocit! Noi nu știm să jucăm 11 contra 10”.

Și rezultatul final, dacă îmi aduc bine aminte, i-a dat deplină dreptate. Atunci am aflat că până și o astfel de situație trebuie antrenată, cea de superioritate numerică în teren.

Mi-am adus aminte de acel moment la finalurile unor meciuri recente, este vorba despre Adana – CFR și mai ales FCSB – Nordsjaelland, în care ambele echipe românești au avut superioritate numerică pe teren o jumătate de oră, fără să fie în stare să o și fructifice pe tabela de marcaj.

Și cât de mult ne-am fi bucurat ca echipele noastre să marcheze, ceea ce în cazul CFR-ului ar fi însemnat chiar calificarea în turul superior.

La fel pentru FCSB, măcar un gol în finalul partidei ar fi putut însemna o mare gură de aer în vederea returului cu echipa daneză.

N-a fost însă să fie, iar vina desigur este a fotbalului românesc. Ca să fac o comparație, în fotbalul mare – mă refer la formațiile din campionatele de frunte ale continentului -, nu se întâmplă decât foarte rar ca o echipă aflată în superioritate să nu o demonstreze și prin înscrierea de goluri, câștigând clar partida.

Pentru că este vorba de o știință anume a jocului, prin valorificarea deplină a omului în plus. Oricât s-ar apăra numeric și supranumeric echipele adverse, în cele din urmă lipsa unui jucător din efectivul complet este decisivă.

Cum se întâmplă asta? Ei bine, se întâmplă pentru aceste formații știu să paseze! Iau jocul pe cont propriu, își creează ocazii și până la urmă golul cade în poarta adversă.

Gândiți-vă la Barcelona, la Arsenal sau Manchester City, încă multe altele, fără îndoială, credeți că le-ar fi scăpat un asemenea prilej?

Din păcate echipele românești n-au aproape deloc tehnica pasării, suferă din greu când trebuie să-și treacă mingea de la un jucător la altul, nu știu cum să se descurce.

Preferă pasa lungă, la bătaie, în speranța că jucătorul vizat se va descurca el cumva, creând de unul singur o ocazie de gol.

La FCSB se vede cel mai clar lucrul acesta, jucătorii de mijloc și mai ales cei de atac nu au în marea majoritate decât acțiuni individuale, încercând practic să spargă zidul advers prin acțiuni personale.

Așa cred ei că își pot arăta valoarea, iar Darius Olarul sau Octavian Popescu sunt cele mai bun exemple. FCSB suferă îngrozitor la jocul colectiv, iar aici mâna antrenorului (sau lipsa ei) se vede cel mai clar.

Nu poți să-i ceri lui Becali să înțeleagă ce înseamnă jocul colectiv al unei echipe, el asta n-a priceput niciodată. Gigi Becali doar cumpără jucătorii care-i plac, fără să se întrebe vreodată dacă ei se vor putea adapta la jocul echipei.

Dar care joc? Ăla bramburit, în care fiecare face cam ce vrea cu mingea, adeseori depunând un efort cel puțin dublu decât al unui jucător cerebral, care dintr-o pasă poate deschide mari oportunități pentru coechipierii săi.

Uitați-vă la Olaru, cât efort depune pe teren. La final tricoul lui este leoarcă, iar el epuizat. Nu poți niciodată să-i reproșezi că nu se implică în joc, că nu aleargă sau că nu transpiră. Mă rog, Gigi a făcut-o după meciul cu Nordsjaelland, se putea altfel? Cum spuneam, principala problemă a FCSB-ului, de fapt cam a tuturor echipelor românești, este că nu știu să paseze.

Nu pot scoate din joc adversari prin triunghiuri de pase, prin pase în adâncime și poziționarea între linii, prin plimbarea mingii până adversarul cedează și lasă găuri în apărare.

Dacă faci lucrurile acestea, este imposibil ca ocaziile de gol să nu apară. O dată, de două ori, de trei ori, până la urmă mingea tot intră în poartă!

Cred că la noi numai Farul se apropie cumva de acest stil de joc, și asta pentru că Gică Hagi chiar se pricepe la fotbal.

De reținut că, deși jucătorii săi se află la acest început de sezon într-o formă slabă, semne ale revirimentului încep să se vadă, dovadă victoria detașată în fața estonienilor de la Flora Tallinn.

Ar trebui desigur să menționăm aici și clasa lui Alibec și Budescu, dar asta e deja altă poveste.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google