Ziua cârtiței și a meșterului Manole. Remus Răureanu, despre o anomalie a patronilor din Superliga

U Cluj iese rușinos din Conference League, învinsă în duelul cu Ararat Erevan, o formație care nu există pentru nivelul competițiilor UEFA. FCSB gâfâie, CFR Cluj are probleme. Dinamo a început stagiunea cu un singur fundaș central în lot. U jucase în Conference fără un stoper și fără fundaș dreapta.

Strategia din SuperLiga: aducem jucători încontinuu, că vestiarele oricum se golesc

Toate aceste formule vor fi completate și reparate pe parcursul stagiunii, pentru ca în vara anului următor să devină iar defecte și reparabile. Este deja o tradiție a conducătorilor din fotbalul românesc, meșteri Manole care-și zidesc an de an nepriceperea și tot nu scapă, ea iese din pereți și-i acaparează încontinuu.

Care e metoda clasică de management? Cluburile aduc jucători din iunie până în septembrie. Câțiva nu corespund și sunt dați afară în iarnă ori cel maI târziu la sfârșitul campionatului. Unii dintre nou-veniți sunt buni sau chiar foarte buni, numai că ei au contracte valabile pentru un sezon și, cu argumentul evoluțiilor excelente, își găsesc echipe noi la care pleacă gratuit, liberi.

U Cluj și Dinamo i-au îmbogățit pe: Masoero, Selmani, Homawoo

U Cluj, Dinamo și celelalte formații ajung în deflație și o iau de la capăt. Aduc jucători dintre care slabii pleacă dați afară, bunii se duc la mai bine. Și tot așa. Cursul acesta de ”Ziua cârtiței” este inevitabil deoarece oamenii care decid în cluburi aleg fotbaliștii la întâmplare și se tem să semneze cu ei contracte pentru perioade îndelungate.

”Dacă e bun, bine. Dar dacă nu-i bun ce mă fac? Mă leg la cap cu el ca să-l plătesc doi, trei ani?!”. Scouting înseamnă, în SuperLiga, să meargă pe mâinile agenților care le propun niște necunoscuți.

Întâmplător, U l-a nimerit pe Masoero, un fundaș argentinian bun pe care apoi l-a pierdut gratuit. Total random, Dinamo a pariat corect pe Selmani, pe Homawoo. Ambii au plecat liberi.

FC Argeș a procedat la fel: ”Uau! E bun Cephas Malele?! Păcat că nu e al nostru!”

Sunt afaceri excelente pentru jucători și foarte proaste pentru cluburi. Un fotbalist a cărui carieră e într-o criză semnează în România un contract pentru un an. El știe că există două scenarii posibile: joacă bine și le atrage atenția altora mai bogați sau nu se descurcă și va fi dat afară, caz în care va căpăta oricum niște bani.

În anii trecuți, imediat cum promovase din liga a doua, FC Argeș l-a recrutat pe Cephas Malele și apoi piteștenii au fost uimiți și ei că africanul era foarte bun. Atât de bun încât atacantul a plecat în Arabia Saudită și s-a îmbogățit, în timp ce Argeșul nu s-a ales cu niciun ban.

Astfel de afaceri proaste cauzate de stilul de condus la întâmplare îi fac pe oamenii din fotbalul nostru să se vaite că nu au bani suficienți, că sărăcia îi împiedică să performeze așa cum ei ar fi în stare dacă ar fi mai bine finanțați.

Realitatea e că lipsa banilor nu poate fi invocată atunci când campionatul tău e vândut către televiziuni cu 30 de milioane de euro și te bat andorrani, bosniaci, macedoneni. Oricâte școli de directori sportivi ar înființa FRF și oricâte exemple de succes ar oferi Europa de Vest, românii continuă să gestioneze fotbalul ca pe alba-neagra. Asta are, asta n-are, care-i aia marcatoare?

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google