Avion cu motor, Yamal și pe mine-n zbor! Spania, cu diamante care nu au strălucit intens, trece lejer de o Croație gripată

Bun, să le scoatem de pe acum. "Furia Roja, Invincibila Armada, inventatorii Tiki-Taka". Nu le vom folosi.

Uite, e Cucurella titular, deși a fost aruncat de Barcelona fără remușcări. Cucurella, acest Velazquez zvăpăiat, poate fi unul dintre pistoanele ibericilor.

Deși, dacă e să vorbim foarte serios, lupta mare se va da între catargul Rodri, alături de Fabian, școlit la Versailles, și Pedri, finul cunoscător al paselor care taie jamon iberico, de de o parte. Pe cealaltă, Modric, acest D’Artagnan nemuritor, Kovacic, cu pasul său de copil speriat, care învață la cursul lui Pep, și Brozovic, plecat devreme după banii mulți ca nisipul ai arabilor.

Inevitabilul Alvaro Morata

Spania are și ea, ca Germania, doi mustangi care pot rupe liniaritatea ordinarului, Nico Williams și Lamine Yamal.

Trage Morata, în minutul 6, după ce Spania face pressing 1 la 1 pe tot terenul. Fiecare haină albă aleargă cu un cuier roșu în spate.

Croații simt pericolul de pe benzi și se dublează exemplar. Vorba lui Piți, dublu sau nimic. După 12 minute de ușoară dominare teritorială, trupa lui Modric mută piesele în terenul Spaniei.

Yamal se pierde cu firea, pe care a învins-o și Nicușor al nostru, și șutează slab, cu șpițul, din interiorul careului. Lamine, caută pe Youtube: <Romario> și o se vezi cum se face!

Budimir îi ia fața Normand-ului din apărarea iberică, dar lovește slab mingea cu capul. Dalic, selecționerul, le-a pus magneți sub apărători jucătorilor săi, care nu stau la mai mult de 3 metri între ei. Ambuteiaj în ultimii 25 de metri ai jumătății croate.

Fuentes, un fel de Cervantes fără peniță și verb, e salvat de Fabian Ruiz, care a învățat cea mai scurtă cale, și anume linia dreaptă, și de viteza lui Morata. Pasă între fundașii centrali, care și-au pus magneții invers și s-au respins, Alvaro preia și șutează plasat pe lângă Livakovic. 1-0 pentru..., pardon, 2-0.

Fabian Ruiz își ia inima în dinți și nasul la purtare, îl driblează pe Modric – au, reumatismul - apoi își întoarce mingea pe stângul și șutează imparabil în plasa porții croate. Ar trebui o mătanie pentru Neymar și Messi. Așa e când te antrenezi cu geniile, mai ajunge și la tine câte o frimitură.

Carvajal, ce e cu tine?

Croații sunt aproape de a primi un șoc electric, dar șutul lui Kovacic este parat de Unai Simon. Meciul începe să fiarbă. Primele minute a a fost focul mic, ca să nu se prindă de oală.

Ante - Budimir - e mai degrabă întârziat în minutul 41, atunci când mingea venită din centrarea lui Gvardiol i-a trecut pe lângă picior. Unde ești tu, Haaland?!

Ce nu poate Budimir, reușește Carvajal. Ajuns la vârsta la care e prea simplu doar să te aperi, Dani, care a dat cep butoiului de șampanie pentru a 15-a Ligă a Campionilor, ajunge în livada lui Livakovic. Lamine îi ține de șase, iar Carvajal sare gardul cu tricoul plin de portocale. Din cele bune, Navel Late. Trei la număr. 3-0 și se intră la cabine.

Tot Carvajal este protagonistul începutului reprizei secunde. Primește un cot de la Kramaric, iar uralele fanilor Barcelonei se aud până la Berlin.

Lamine Yamal putea deveni cel mai tânăr marcator din istoria Campionatului European, în minutul 51, dar Livakovic are un salt de pește scos pe uscat și respinge în corner.

Velazquez al meu respinge din fața porții goale la șutul lui Stanisic din minutul 55. Cucurella se aruncă precum sacoșele pe scaunele goale din STB și balonul îl izbește în zona... pensulei.

Echipa lui Dalic pare un burduf de troleibuz în curbă, știu, prea multe referiri la STB, iar Spania pasează cu lejeritate.

Eroarea lui Unai Simon

De la Fuentes schimbă liniile. Intră Olmo, Merino și Oyarzabal. E prilejul perfect de a da și altora minute la EURO. Croația pare un mecanism sofisticat, dar care e mâncat de rugină.

Plictisiți, spaniolii se gândesc să anime sfârșitul partidei. Unai Simon pasează moale, toropit de caniculă, balonul este interceptat de Majer, care-i pasează lui Petkovic. Acesta este acroșat ușor, nici nu era de înțelegere amiabilă, de Rodri, se prăbușește, iar englezul Taylor dă penalty. Poarta era goală, goluță, așa cum visau românii la Brigitte Bardot acum 60 de ani.

Tot Petkovic șutează, dar Simon parează excelent. Mingea este reluată în fața porții, acolo de unde același croat o împinge, izbăvitor, în poartă. VAR-ul, alb la față în căldura de la Berlin, intervine și dictează offside.

Modric se prelinge pe gazon, iar lumea pricepe că a fost ultima zvâcnire a foștilor finaliști de Mondial.

La prima vedere, Spania pare că se păstrează drept una dintre forțele acestui European, dar dintr-un meci contra unei Croații leșinate nu prea poți băga mâna în foc pentru iberici. Sau poți, dar riști să te arzi serios.

Trupa lui Modric, pe de altă parte, începe cum nu se poate mai rău acest European. Fizic și psihic au părut că nu pot ține pasul deloc cu adversarii lor. Însă dacă cineva își poate reveni după un start fals, atunci croații sunt aceștia.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google