goluri legendare Geolgău ne duce printre cele mai bune șapte echipe ale Europei! Povestea golului de la Bratislava

Anul 1984 a fost dominat, la nivel de echipă de club, de Dinamo. Roș-albii se calificau în semifinalele Cupei Campionilor Europeni (n.r. – echivalentul Ligii Campionilor) și lua titlul de campioană.

Dar 1983 era anul Craiovei Maxima, cu titlul de campioană și semifinală de Cupa UEFA, pierdută cu Benfica Lisabona. Tânărul antrenor al naționalei, Mircea Lucescu, nu s-a bazat pe un nucleu al trupei din Ștefan cel Mare, ci, mai degrabă, pe componenți ai Craiovei Maxima și Corvinului Hunedoara. Iar asta a dat roade.

România nu e mângâiată de șansă la tragerea la sorți pentru preliminariile Euro ’84. Jucăm în grupă cu Italia (campioana mondială en titre), Suedia (cu scheletul celor de la IFK Goteborg care aveau să ajungă într-o semifinală de Cupa Campionilor Europeni), Cehoslovacia (campioană europeană în ’76, locul trei în ‘80) și Cipru.

Fără Balaci și Țicleanu

Partida care ne-a arătat cu adevărat că putem merge la Euro a fost cea cu Italia, de acasă. În aprilie 1983, România, adică Balaci în acel meci, învingea campioana mondială cu 1-0. Golul a fost marcat de Boloni, cu marea contribuție a lui Dino Zoff.

Tricolorii câștigă, tot cu 1-0, și meciul cu Suedia, din deplasare, și sunt pe primul loc al grupei înainte de partida cu Cehoslovacia, ultima din preliminarii. Nouă ne era necesar și un egal, iar adversarilor le trebuia neapărat victoria pentru a merge la Europeanul din Franța.

Întâlnirea se anunța foarte grea, mai ales că trupa antrenată de Havranek ne învinsese la București, scor 1-0. Fără un jucător fuoriclasse, Cehoslovacia era o formație extrem de omogenă și solidă.

Miza era uriașă, calificarea între primele șapte echipe ale continentului, pentru că a opta formație de la European era Franța, țara gazdă.

Ce bine ar fi ca operația lui Ilie să fi reușit... Să se știe și pe Parc des Princes că avem și noi jucători de talia lui Platini! Ladislau Boloni, fost internațional român

România juca fără doi dintre pilonii naționalei, Balaci și Țicleanu. Primul suferise o primă accidentare care avea să-i umbrească, și, până la urmă, la a doua, încheie, cariera, iar Aurică nu era la 100%, tot după o leziune.

Bratislava ne întâmpina ostilă, suflând vânt rece de noiembrie peste speranța tricolorilor. Dunărea era și ea aproape de îngheț, iar noi aveam deja o istorie atât de concludentă de a ne îneca la mal. Pe care, desigur, aveam s-o îmbogățim cu pagini noi.

Cehoslovacii marchează, ungurul Palotai anulează golul

În fața a 60.000 de spectatori, printre care și câteva sute de români, dintre care, cel mai probabil, o treime erau securiști, România nu a început deloc rău meciul. Ba chiar a dominat, spre surprinderea gazdelor.

Și dacă ”râul, ramul” sunt aliații noștri eterni, ploaia din Bratislava se amestecase în povestea acestui meci. Îmbibase terenul, care era greu, alunecos. Iarba mare, necosită, făcea ca mingea să se deplasaze cu o viteză redusă. Echipa mai tehnică, pe atunci a noastră, era dezavantajată.

A centrat Mișa Klein din stânga, mingea a ajuns la Geolgău care a șutat puternic, destul de central. Au mai sărit și vreo doi să-l blocheze, plus portarul, dar mingea a intrat în poartă cu toată opoziția lor. Ghiță a tras foarte tare Aurel Țicleanu, fost internațional român

Arbitru era ungurul Palotai, care fusese deja rugat să arbitreze corect de marele antrenor Ștefan Covaci și de fostul central Francisc Kolossi. Într-o epocă în care nu exista VAR, iar “cavalerii fluierului”, chiar dacă furau, erau escortați și apărați de poliție până la hotel, ar fi fost simplu ca România să aibă parte de un arbitraj partinitor.

Din teren, Boloni și Lung, care mai rupea maghiară, întrețineau relația de amiciție cu Palotai. Aflat la ultimul său oficial din carieră, acesta din urmă a fluierat impecabil. A pagubă pentru cehoslovaci.

Gabor, în minutul 9, a reluat, din voleu, un balon respins de fundașii adverși. Mingea a lovit bara porții lui Hruska, ca o replica neinspirată la prima întâlnire. Cehoslovacii înscriu, dar în urma unui henț flagrant. ”Mâinii lui Dumnezeu”, cum avea să fie numită reușita lui Maradona de la CM ’86, nu-i venise vremea.

Țicleanu i-a schimbat crampoanele lui Geolgău

La pauză s-a intrat cu scor de calificare, 0-0. Chiar dacă nu era nici măcar rezervă, din cauza unei accidentări, Aurică Țicleanu își amintește că a trecut destul de repede la patent.

Pentru că terenul era din ce în ce mai alunecos, tricolorii aveau nevoie de alte crampoane, mai mari, pentru a-și menține echilibrul. Iar Țicleanu le-a schimbat. Inclusiv pe cele de la ghetele lui Geolgău, bunul său prieten de la Craiova.

La vreo trei-patru le-am schimbat eu crampoanele. Era terenul din ce în ce mai greu. Unul dintre cei cărora le-am schimbat crampoanele a fost Geolgău. Eram un grup unit, de mare valoare Aurel Țicleanu, fost internațional român

În a doua repriză, Rumunsko, cum ne titra televiziunea din Cehoslovacia, aveau de stăvilit șarjele gazdelor. Gol în poarta lui Silvică Lung. Fotografii din spatele plasei sar să-i îmbrățișeze pe fotbaliștii cehoslovaci.

60.000 de voci se unesc într-un cor care răzbate și dezgheață Dunărea. Dar ai noștri sunt din nou ocrotiți. Arbitrii văd ofsaid, la limită, cu linii VAR trasate din imaginație. Pe vremea când mai exista așa ceva. Imaginație.

Cu noile crampoane, Geolgău macină iarba ca un espressor cafeaua. Inepuizabil, mijlocașul Universității îl vede pe Klein sprintând pe stânga. Mișa, ne e dor de centrările tale. Și de tot ce însemnai. Fundașul Corvinului Hunedoara trece de un adversar, apoi arunca mingea pe fruntea lui Gabor.

Acesta o lovește, dar balonul întâlnește ceafa unui adversar și sare pe la 19 de metri. Adrian Păunescu își pregătește pixul. Îl mai folosise o dată legat de numele Geolgău. Atunci când îi spusese "Gheorghiță" pentru că nu-i știa prenumele. Era Ion.

Geolgău preia mingea, un fundaș se aruncă ca la hochei în fața sa, iar cehoslovacii chiar știu acest sport, iar Gabor se grăbește să se ferească din fața coechipierului. Șutul e puternic, pe mijlocul porții, dar goalkeeper-ul Hruska plonjează în stânga. Gol, iar România se urcă în trenul spre Paris.

• După golul de la Bratislava, galeria Craiovei cânta versurile lui Adrian Păunescu: “Din Pielești la Bratislava / Din Craiova la Glasgow / Europa fredonează / Hai Geolgău, Geolgău, Geolgău!”

Numai că era să ne prindă controlorul și să ne dea jos. Augustin intră în minutul 79, în locul lui Gabor. “Oneață” pleacă pe un contraatac în minutul 84, suntem în superioritate, poate vine și golul doi.

Numai că fotbalistul celor de la Dinamo greșește pasa, iar cehoslovacii aruncă mingea în careul nostru, de unde Luhovy o trimite în plasă. 1-1 și finalul va fi ca un lava cake.

Profesorul Lucescu îl trimite, la loc, pe bancă pe Augustin și îl scoate la tablă pe Alexandru Nicolae. “Oneață” nu primește notă de trecere.

Rezistăm însă, din fericire, până la final și ne ocupăm locul în compartimentul care ajungea la Euro ’84. Aveam loc, nu stăteam în picioare. Noi, alte șase echipe din Europa, plus Franța care ne aștepta în gara de la Paris.

După acel meci al României, de la Bratislava, din preliminariile Europeanului din '84, am avut și eu un câștig ceva mai bun, pentru că s-au cumulat cele două prime. Cea de joc, pentru remiza cu Cehoslovacia, dar și cea de calificarea la Euro, și, astfel, am fost răsplatiți fiecare cu câte 1.000 $. Asta a fost istoria acelui gol care a dus România în Franța. Sau, dacă vreți, și asta Ion Geolgău în cartea "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima" – Ion Jianu

Cehoslovacia – România 1-1

Marcatori: Luhovy (‘85) / Geolgău (‘62)

Cehoslovacia: Hruska - Jakubec, Fiala, Prokes, Rada - Chaloupka, Zelensky, Stambacher (‘72 Jurkemik) - Vizek, Danek (‘72 Luhovy), Janecka.
Selecționer: Frantisek Havranek

România: S. Lung - Negrilă, Iorgulescu, Ștefănescu, Ungureanu - Rednic, Bölöni, Klein - Geolgău, Cămătaru, Gabor (‘79 Augustin, ’89 Al. Nicolae).
Selecționer: Mircea Lucescu

Omul unei singure iubiri

Ion Geolgău, component de bază al Craiovei Maxima, a marcat primul gol la națională în partida cu Cehoslovacia. Mijlocașul marcase și în sferturile Cupei UEFA, în turul cu Kaiserslautern, scor 3-2 pentru nemți.

După perioada Craiova, încheiată în 1990, Geolgău a jucat șase luni la FC Argeș. De aici a plecat în Cipru, la Aris Limassol, unde a stat un sezon. Cariera sa l-a dus în Belgia, la formația Avenir Lembeek, de unde, în 1992, s-a retras.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.