iAM Retro > 10 ani de la moartea protectorului Craiovei Maxima. Dezvăluiri uimitoare despre cum Dinamo și Steaua au distrus Știința lui Ilie Balaci

Spre finalul anilor '70, în Bănie înmugurea o altă floare de colț a fotbalului nostru. Avea să fie numită Craiova Maxima, iar legătura cu prima trupă de legendă o făceau Negrilă, Ștefănescu și Balaci.

Timp de 7-8 ani, Universitatea n-a obținut numai două titluri și patru Cupe. N-a scris doar istorie în Europa, devenind prima formație din România calificată în semifinalele unei competiții continentale. Universitatea a izbutit ceva mult mai important, a devenit un rival serios pentru giganții departamentali din Ghencea și Ștefan cel Mare, cucerind în același timp inimile românilor sătui de dictatură.

Cum a fost posibil să se întâmple asta la începutul anilor '80, când în urmă cu mai puțin de un deceniu așa ceva fusese de neînchipuit? Răspunsul e simplu și poartă un nume pe care orice suporter alb-albastru îl cunoaște: Ștefan Andrei.

Oltean get-beget, născut într-o comună la 10 kilometri de Craiova, Podari, Andrei a fost de mic fan al Universității de fotbal înființate în 1948. Iar când a ajuns să aibă putere în nomenclatura ceaușistă, a făcut tot ce i-a stat în putință să ocrotească și să ajute Știința.

În special în anii în care a fost ministru de externe, 1978-1985, Ștefan Andrei a reușit să asigure fotbaliștilor olteni condiții de viață și de pregătire aproape la fel de bune precum cele pe care le aveau steliștii și dinamoviștii. Iar rezultatele s-au văzut.

Astăzi, la 10 ani de când protectorul Maximei a plecat dintre noi, iAMsport.ro vă oferă cele mai interesante pasaje din probabil cel mai valoros interviu pe care Andrei l-a acordat vreodată. Este vorba despre dialogul pe care jurnalistul craiovean Ion Jianu l-a publicat în volumul "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima".

"Universitatea Craiova a pierdut mereu în fața regulilor. Și a celor drepte, și a celor strâmbe. Cea mai mare echipă românească de club de după război nu e încă bine așezată în istorie. Echipa a fost capodoperă, dar n-a avut parte de protecția critică acordată automat capodoperelor Traian Ungureanu, în "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima"

Cum a început să ajute Universitatea:

"Pe când eram secretar al Comitetului Central, l-am avut colaborator pe Mircea Angelescu, care-mi fusese student. Mai apoi, și cu sprijinul meu, el a ajuns președintele Federației. Ulterior, tot ce am făcut în sprijinul Universității a fost cu aportul nemijlocit al lui Angelescu"

Cum se obțineau bani negri pentru club:

"Unele întreprinderi din județ colectau bani de la angajați pentru echipa de fotbal. Acești bani li se dădeau jucătorilor peste banii pe care îi primeau legal"

Cum îi ajuta concret pe alb-albaștri:

"Cei din conducerea secției de fotbal îmi spuneau ce probleme au, iar eu, de la București, încercam să-i ajut. De exemplu, le rezolvam să primească, fără să mai aștepte, aprobare imediată pentru a-și cumpăra mașini"

Cred că, într-o vreme în care asemenea cuvinte nu pătrunseseră în România, Universitatea Craiova a fost un exemplu de autonomie. Un exemplu bruiat, persecutat și, în cele din urmă, dezmembrat, dar un exemplu pur și virulent de mândrie locală Traian Ungureanu, în "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima"

Cum se implica în numirea antrenorilor:

"Nu o făceam în mod direct, îi sfătuiam pe cei din conducere pe cine să numească. M-am implicat în aducerea pe banca Universității a mai multor antrenori, printre care Titi Teașcă și Valentin Stănescu"

Cum l-a "furat" Nicu Ceaușescu pe Hagi de la Știința:

"În 1983, Gică fusese declarat admis la Facultatea de Științe Economice din Craiova, urma să joace pentru noi. Numai că, în aceeași vară, Nicușor a făcut presiuni, iar Hagi a fost transferat la ASE, la București, astfel că a fost legitimat la Sportul. Asta deși regulamentele interziceau studenților să meargă de la un institut la altul în primul an de studii. Mai târziu, când pe Gică i l-a luat Valentin și l-a dus la Steaua, Nicușor mi s-a plâns. I-am zis: <Dragă Nicule, nu uita că tu ai încălcat legea primul!>"

Cum putea ajunge și Anghel Iordănescu la Craiova:

"În 1973, nu doar Costică Ștefănescu a fost admis la Universitatea din Craiova, ci și Anghel Iordănescu, care semnase deja cu noi. Din păcate, Steaua s-a opus transferului lui Puiu, astfel că el și-a continuat cariera în Ghencea. Ca să <uităm> semnătura, steliștii ne-au dat la schimb câțiva jucători"

Universitatea a pierdut în fața regulii care spune că, în România comunistă, istoria nu o fac valorile, ci Partidul, iar istoria sportului e, prin hotărâre de Partid, subordonată Ministerelor sale credincioase și înarmate: Securitatea, Apărarea, Internele Traian Ungureanu, în "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima"

Cum au plecat Cămătaru la Dinamo și Ungureanu la Steaua:

"La sugestia lui Tudor Postelnicu, primul secretar Gheorghe Stoica a transferat soarta Universității în mâinile a trei oameni. Unul era președintele Sergiu Cătăneanu, care avea o rudă apropiată la Securitate. Al doilea, rectorul Tiberiu Nicola, era cumnat cu generalul Diaconescu, care era omul lui Postelnicu și racola jucători. Al treilea, antrenorul Mircea Rădulescu, a cărei soție era funcționară la Ministerul de Interne. Atunci s-a făcut acest schimb nenorocit: Cămătaru contra lui Dumitrașcu și Rada. Apoi a venit și Valentin Ceaușescu: <Stați așa! Transferându-l pe Cami la Dinamo, ați dezechilibrat raportul de forțe Steaua - Dinamo. În vrem și noi pe Ungureanu! Și așa a ajuns Nae la Steaua, iar Weissenbacher la Craiova>"

Cum s-a implicat Nicolae Ceaușescu în transferul lui Silviu Lung la Steaua:

"Eu am protestat vizavi de plecările lui Cămătaru și Ungureanu, dar Nicolae Ceaușescu mi-a atras atenția să termin cu Universitatea Craiova, spunându-mi cam așa: <Ministerul de Externe nu are echipă de fotbal!>. Tot cam pe atunci, Nicolae Ceaușescu s-a adresat unui general, Gomoiu, președinte al CNEFS: <V-am dat ordin să-l aduceți pe portarul Silviu Lung la Steaua și încă nu l-ați adus!>. Eu am comentat această dispoziție, iar șeful statului a aflat. La prima ședință mi-a impus să încetez cu sprijinirea Universității"

De ce Ilie Balaci n-a fost lăsat să se opereze în străinătate după ce s-a accidentat grav în 1984:

"Eu am avut un prieten foarte bun în Germania Federală, Keutzniak, șeful în Bundestag al Facțiunii Liberal-Democrate. La acest om am apelat pentru a-l ajuta pe Ilie. Mi-a promis că-i facilitează lui Balaci un consult medical, apoi operația. Totul, inclusiv costurile de postoperatorii, urmau să fie achitate de Keutzniak. Noi trebuia doar să-i asigurăm jucătorului transportul cu avionul. Această problemă am rezolvat-o prin intermediul lui Mircea Angelescu. Stabilisem cu prietenul meu și ziua în care Ilie trebuia să meargă la consult. Cu o zi înainte de plecare, însă, Haralambie Alexa, pe atunci președintele CNEFS, a primit de la Securitate o notă prin care i se interzicea lui Balaci plecarea! Se scria în respectiva notă că ar exista informații potrivit cărora fotbalistul nostru ar urma să rămână în RFG. Și uite-așa, Balaci nu s-a mai operat în Germania și s-a întâmplat ce s-a întâmplat... N-a fost vina lui Alexa, ci a Securității. Adică a lui Dinamo! N-am aflat exact cine de la Dinamo s-a opus"

Fecunditatea furioasă a Craiovei a fost, cred, cel mai mare protest, cea mai numeroasă și repetată infirmare a înghețului care oprise aproape orice izbucnire de talent și pusese capăt poftei de viață în România acelor ani Traian Ungureanu, în "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima"

Cum se disputau derby-urile Dinamo - Craiova:

"Înaintea unei partide cu Dinamo, i-am spus lui Nicolae Ceaușescu: <Tovarășe, Dinamo va aranja acest meci să-l câștige cu ajutorul arbitrilor!>. S-a jucat meciul, 1-0 pentru Dinamo. Cum s-a marcat golul? La un corner executat de adversari, Silviu Lung a fost pur și simplu luat în brațe de un dinamovist, iar un altul a înscris nestingherit. Ceaușescu a urmărit partida la televizor și imediat la chemat pe Coman, care era secretat al CC și răspundea de sport. Apoi Coman l-a chestionat pe arbitrul acelui joc. Acesta s-a justificat astfel: <Este ultimul meu an în arbitraj, ultimul an în care mai pot ieși peste hotare. Dacă nu o ajutam pe Dinamo să câștige, cei de acolo nu-mi mai dădeau viză să arbitrez în străinătate>. Cam așa rezolvau problemele dinamoviștii"

De ce n-a urmărit live decât o partidă a Științei:

"Am văzut din tribune un singur meci al Universității, cu Sportul Studențesc. Nici măcar în străinătate n-am însoțit echipa. Nu că mi-ar fi fost frică de Ceaușescu, dar știam că îl deranjează foarte mult. Nu voiam să-i dau prilejul să-și închipuie că am influențat în vreun fel rezultatele"

De-a lungul anilor '80, Universitatea Craiova a sfidat, s-a sufocat și, în cele din urmă, a avut parte de soarta tuturor valorilor neoficiale ale vremii: a devenit o "fostă", înconjurată de respectul ipocrit al celor ce i-au grăbit căderea Traian Ungureanu, în "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima"

Ce cadou i-a făcut Ștefan Covaci în perioada în care a fost în închisoare:

"În cele 29 de luni în care am fost închis, nu m-a vizitat la închisoare niciun jucător din Craiova Maxima, deși eu i-am ajutat enorm pe toți! E adevărat, câțiva dintre ei au semnat un memoriu în favoarea eliberării mele. Ca fapt divers, cât am stat acolo am primit un cadou special, un stilou original Mont Blanc. Mi l-a trimis Piști Covaci ca să-mi scriu memoriile. Și caiete mi-a trimis, să am pe ce scrie. Piști, acest mare nobil al fotbalului românesc, n-a uitat că i-am obținut aprobarea de la Ceaușescu să meargă antrenor la AS Monaco. Tot eu l-am convins pe Ceaușescu să-l lase pe Iordănescu în Grecia, la OFI Creta. Așa cum, mai înainte, obținusem aprobările pentru plecările lui Dan Coe în RFG și Nicolae Lupescu în Austria"

De ce Cămătaru nu s-a putut transfera la Benfica Lisabona sau la Real Madrid:

"Pe Cami l-au cerut Benfica Lisabona și Real Madrid! Când am mers în vizite oficiale în Portugalia și în Spania, cele două cluburi m-au invitat special la sediul lor ca să discutăm despre asta. Inclusiv premierul Portugaliei, Mario Soares, a intervenit direct. Din păcate, nu s-a putut rezolva nimic. Ceaușescu nu mai voia să lase pe nimeni să plece, doar cei care aveau o anumită vârstă puteau spera. Dan Coe a plecat la 34 de ani în Germania Federală, Iordănescu și Lupescu la 32. Cel mai aproape de la Craiova să fie lăsat în străinătate a fost Ștefănescu, dar până la urmă doar Cămătaru a plecat. Și nu de la noi, ci de la Dinamo!"

Cum i-a salvat cariera lui Halagian și de ce l-a dezamăgit Armeanul:

"După ce fusese dat afară de Steaua, Florin Halagian intrase în dizgrație totală. Nici măcar numele nu i se mai putea scrie în presă. Atunci i-am întins o mână de ajutor, l-am adus antrenor principal la Știința. A trebuit să-l conving și pe Ceaușescu să-l lase la Universitatea. După un timp, Hala și-a manifestat nemulțumirea față de condițiile de la Craiova, mai ales în privința banilor negri! Și-a dat demisia, nu înainte de a-l fi scos din lot și pe Țicleanu, i-am reproșat și asta"

Am trăit acele vremuri cu naivitate și revoltă. Am crezut o vreme, alături de alți pasionați clandestini, că Universitatea va fi excepția care va străpunge măcar într-un punct întunericul. Am înțeles însă, treptat, că declinul Craiovei nu era un caz strigător la cer, ci parte a mizeriei naționale Traian Ungureanu, în "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima"

CV Ștefan Andrei
# S-a născut pe 29 martie 1931, la Podari (Dolj)
# În 1955 a absolvit Facultatea de Construcții Hidrotehnice din București, apoi a fost cadru universitar la Institutul de Petrol și Gaze din Capitală (1956-1963)
# Din 1965, a ocupat mai multe funcții în cadrul Partidului Comunist Român; cele mai importante: ministru de externe (1978-1985), secretar al Comitetului Central al PCR (1985-1987) și viceprim-ministru (1987-1989)
# În 1990, a fost arestat și a stat doi ani și cinci luni după gratii
# A decedat pe 31 august 2014, la Snagov (Ilfov)

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google