Povestea lui Costel Rădulescu: rănit în bătălia de la Mărăști, apoi arbitru și selecționer la Mondiale!

În ceea ce-l privește pe Constantin Rădulescu, contribuţiile lui în raport cu primele trei participări ale României în cea mai importantă competiție fotbalistică a lumii trebuie scoase din cutia de comori ascunse, şterse bine de tot de praf şi rânduite într-un text elogios.

A nu se confunda cu doctorul Constantin Rădulescu, cel care, deși a reprezentat o bună perioadă de timp Universitatea Cluj în calitate de jucător, a scris istorie în calitate de antrenor principal al lui CFR Cluj, echipă alături de care avea să obțină prima promovare din istoria clubului din Gruia, în 1969. Drept răsplată tuturor performanțelor izbutite, ”întemeietorul” a ceea ce este astăzi CFR Cluj are al său nume purtat în denumirea arenei.

Constantin Rădulescu de care ne ocupăm azi s-a născut la data de 5 ale lunii octombrie 1896 în Kolozsvar, Cluj-Napoca din zilele noastre, aflat în acel moment sub stăpânire austro-ungară. Despre copilăria lui nu se ştiu foarte multe detalii.

Ceea ce se ştie concret este că, în anul 1916, la doar 20 de ani, Costel, așa cum era alintat de apropiații săi, este înrolat în armata română cu gradul de ofiţer în timpul Primului Război Mondial, fiind pe front între 1916 şi 1918. A luat parte la bătălia de la Mărăşti, ce a avut loc între iulie 1917 şi luna august al aceluiaşi an, între alianţa formată de Imperiul Rus şi Regatul României, de partea cealaltă fiind Imperiul German şi Imperiul Austro-Ungar.

În urma bătăliei, tânărul Costel a scăpat cu viaţă, deşi fusese împuşcat în mâna dreaptă şi s-a ales cu o rană foarte serioasă, 1.460 de persoane din alianţa româno-rusă fiind ucise. Cu toate acestea, nu a renunţat la al său vis măreţ, şi anume acela de a lăsa bocancii şi frontul de război pentru ghetele de fotbal şi dreptunghiul verde.

Astfel, după turneul său de retragere din armata română, în care a evoluat pe postul de portar pentru tricolori în cadrul Jocurilor Inter-Aliate din perioada 22 iunie - 6 iulie 1919, Costel Rădulescu decide să facă pasul ca fotbalist profesionist şi debutează pentru fosta dublă campioană a Diviziei A, Olympia Bucureşti, ulterior făcând trecerea către Tricolor Bucureşti. La respectivul turneu, echipa formată din soldații români a disputat trei partide împotriva unor formații provenite de pe ”bătrânul continent”: Franța, Italia și Grecia.

Bilanțul jucătorilor noștri în cadrul acestui turneu a fost următorul:

• 24 iunie: Franța-România 4-0

• 26 iunie: Italia-România 7-1

• 28 iunie: Grecia-România 3-2

* golaveraj general: 3-14

Rana avută la mâna dreaptă avea să-l împiedice a mai continua cariera în iarbă, aşa că în 1923, la vârsta de 27 de ani, decide să-şi agaţe ghetele în cui, dar a insistat să rămână implicat în fenomenul fotbalului. Odată ce iei contact cu acest microb, greu te mai descotoroseşti de el.

A câștigat Cupa Balcanică

La scurt timp după acest pas, Costel Rădulescu este numit în calitate de selecționer interimar al primei reprezentative, în locul celui dintâi antrenor ce a pregătit naționala de fotbal a României, Teofil Moraru, ce a petrecut 451 de zile în această postură. La singurul meci pregătit în primul dintre cele trei mandate ale sale, Costel Rădulescu a dus tricolorii noștri spre o remiză împotriva Turciei, scor 2-2, la data de 6 octombrie 1923.

Aşadar Rădulescu a făcut o rapidă tranziție spre arbitraj, antrenorat şi administrație, toate simultan. În 1929 era numit selecţioner pentru a doua oară, acesta urmând a fi și cel mai longeviv mandat al său. Cel mai important test avea să-l reprezinte ediţia inaugurală a Campionatului Mondial, din 1930, găzduită de Uruguay.

Înainte ca expediția de la Montevideo să își aibă momentul de inițiere, tricolorii iau parte la primul lor turneu, și anume Cupa Balcanică. Întinsă pe durata a doi ani, această competiție a avut la start, pe lângă echipa noastră, și țări precum Iugoslavia, Grecia și Bulgaria.

Pe 6 octombrie 1929, la București, România o întâlnea în meciul de deschidere al turneului pe Iugoslavia, jucătorii pregătiți de Constantin Rădulescu având câștig de cauză la finele celor 90 de minute, scor 2-1, grație golurilor lui Grațian Sepi și Gheorghe Ciolac.

Aproape doi ani mai târziu, România învingea Grecia cu scorul de 4-2, chiar la Atena, și își adjudeca primul dintre cele patru titluri de campioană balcanică din istorie. Ai noștri vor recidiva doi ani mai târziu, când vor învinge aceleași echipe participante ca și la ediția inaugurală, însă fără să primească niciun gol! De precizat faptul că, la prima ediție, formatul disputării meciurilor a fost tur-retur, astfel că România a încheiat campania balcanică prin cinci victorii și o înfrângere.

Într-un final, vine ziua de 21 iunie 1930. Cu puțin timp înainte de unul dintre momentele-cheie ale istoriei fotbalului, primul fluier al primului Mondial, începea povestea echipei naționale a României întâiul Campionat Mondial, cu drumul demarat la Genova.

Vaporul pe care se aflau fotbaliştii noştri s-a oprit la Villefranche-sur-Mer, de unde s-au îmbarcat și fotbaliştii Franţei, trei arbitri non sud-americani, printre care si Costel Rădulescu, şi un grup de oficiali, la care s-a alăturat Jules Rimet, preşedintele FIFA la acel moment. Francezul a luat cu el o recuzită specială: trofeul Cupei Mondiale.

Încă mai era loc pe transatlantic, așa că, la oprirea în Barcelona. s-au alăturat şi fotbaliştii belgieni, iar într-un final au reuşit să-i primească şi pe brazilieni la Rio de Janeiro, înainte ca vaporul să ancoreze la Montevideo, pe 4 iulie. Toată călătoria a durat peste două săptămâni, dar pentru români, primii urcați la bord, a părut chiar mai lungă. Căpitanul naţionalei României, Rudolph Wetzer, declara la acea vreme: "Am pierdut două nopţi în trenul spre Genova. Scaunele erau foarte proaste, pur şi simplu ne omorau oasele. Dar a meritat".

Odată ajunşi în Uruguay, fiind propuşi spre participare la insistenţele lui Octav Luchide, secretarul general al Federaţiei Române de Fotbal la acea perioadă, şi cu un lot format de Regele Carol al II-lea, România se pregătea să-şi încerce norocul într-o grupă cu viitoarea campioană, Uruguay, şi Peru.

Carol al II-lea le-a oferit jucătorilor convocaţi de Majestatea Sa pentru prima ediţie a Campionatului Mondial trei luni de concediu, cu condiţia ca aceştia să fie reangajaţi la locurile lor de muncă de la care au fost disponibilizați temporar.

În zilele în care prima reprezentativă a României nu juca, Costel Rădulescu activa ca tuşier la meciurile din faza grupelor. Câteva ambarcaţiuni au făcut deplasarea de la Buenos Aires către capitala Montevideo, aici formându-se un război al scandărilor de tip "Argentina, si!, Uruguay, no!" şi "Victorie sau moarte!".

Fanii au fost sfătuiţi de organizatori să-şi facă prezenţa la stadion cu câteva ore înainte de startul finalei, pentru a fi controlaţi de arme, în cazul unei revolte din partea uneia dintre tabere. Arbitrul John Langelus a fost delegat să arbitreze partida, care avea să fie câștigată de gazde, 4-2.

După acest turneu final, Costel Rădulescu a continuat să fie implicat în cadrul Federaţiei Române de Fotbal în calitate de membru al administraţiei federaţiei. De asemenea, primind suportul necesar din partea consiliului de administrație, el va rămâne selecționerul reprezentativei și pentru următoarea campanie de calificare la Campionatul Mondial din 1934.

După ce a învins Iugoslavia în aprilie 1954 cu scorul de 2-1, naționala și-a câștigat dreptul de a participa la un al doilea Campionat Mondial, în Italia. România este eliminată după primul meci de Cehoslovacia, echipă ce va ajunge până în ultimul act al competiției, fiind învinsă de țara gazdă, Italia, favorizată de contextul politic și de autoritatea lui Benito Mussolini, liderul Italiei fasciste.

Costel Rădulescu părăsea postul de selecționer după ratarea calificării în sferturi și își încheia acest penultim mandat într-un mod admirabil, în ciuda înfrângerii de la Campionatul Mondial. După 31 de partide conduse de la nivelul băncii tehnice, Rădulescu a acumulat douăzeci de victorii, două rezultate de egalitate și nouă înfrângeri, cu un procentaj de victorie de 64,52%.

Federația nu ezită să îi recunoască meritele și îl desemnează drept director tehnic al naționalei mari, lucrând alături de selecționeri precum Peter Steinbach, Konrad Kalman sau Coloman Braun. Și deși lucrurile tindeau a merge spre o pantă ascendentă, FRF a luat decizia, la 15 iulie 1937, de a-l reinstala în funcția de selecționer pe Costel Rădulescu, cu scopul accederii pentru a treia oară consecutiv la cea mai importantă competiție de fotbal de pe glob.

Am mers în Franța pentru că egiptenii erau în Ramadan

România trebuia să dispute un meci de calificare contra Egiptului, pe 17 decembrie 1937, însă africanii s-au retras din cauza Ramadanului, astfel că țara noastră mergea pentru a treia oară la un Mondial.

În primul meci, România, din postura de favorită, o întâlnea pe Cuba, aflată la prima și singura participare la un asemenea turneu final. În ciuda avantajului valorii individuale a jucătorilor noștri, desfășurarea ostilităților acestui meci va duce către un rezultat rușinos.

După ce ambele combatante au remizat în meciul inițial, scor 3-3, s-a stabilit ca cele două echipe să joace o partidă de rejucare, în urma căreia cubanezii s-au impus cu 2-1, consemnând astfel calificarea primei formații caraibiene în faza sferturilor de finală ale unui Campionat Mondial!

Toate aceste circumstanțe sub directa implicare a lui Alexandru Săvulescu, cel ce a fost desemnat să conducă echipa națională din postura de selecționer la această ediție a Campionatului Mondial, Costel Rădulescu fiind mutat în poziția de director tehnic. După acest meci, Rădulescu și-a încheiat ultima aventură la nivel managerial din carieră.

Va continua să oficieze partide oficiale în calitate de arbitru de centru până în 1940, fiind delegat la 200 de partide oficiale din cadrul primei ligi a României, respectiv 102 partide internaţionale în 11 ţări diferite.

Costel Rădulescu ne-a părăsit la data de 31 decembrie 1981, apoi, încet-încet, uitarea s-a așternut peste performanțele sale.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google